404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Acţiune în răspunderea administratorului societăţii în faliment. Terţ care îşi asumă această calitate.

Administratorul societăţii în încetare de plăţi, chemat să răspundă pentru pasivul societar, nu se va putea apăra în sensul că deşi figurează în actele constitutive a societăţii comerciale, în această calitate, în realitate nu a efectuat niciodată acte de administrare. Antrenarea răspunderii sale este reglementată de lege, iar în situaţia în care persoana care a exercitat în fapt atributele de administrator nu este cea menţionată în actele constitutive, cel prejudiciat se va putea îndrepta, printr-o acţiune ulterioară, faţă de administratorul de fapt.

Credit BanK – Sucursala Tulcea, prin reprezentant legal, a solicitat în cadrul procedurii falimentului S.C. RS S.R.L. Constanţa, atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea societăţii debitoare în situaţie de încetare de plăţi.

Prin precizările aduse cadrului procesual, creditoarea a solicitat ca suportarea unei părţi din pasivul societăţi în faliment (119.210.155 lei) să revină administratorului de drept, MFD, în solidar cu cel care a administrat în fapt societatea, RLE, ambii fiind ţinuţi responsabili de inexistenţa unei contabilităţi a societăţii, conforme cu legea.

Existenţa certă a prejudiciului a fost susţinută prin faptul ajungerii debitoarei în insolvenţă, cât şi din imposibilitatea recuperării creanţei pe baza activului patrimonial al societăţii.

Prin întampinare, pârâtul MFD a solicitat respingerea acţiunii faţă de persoana sa, pe considerentul că deşi figurează în actele constitutive a societăţii comerciale, ca administrator, în realitate nu a efectuat niciodată acte de administrare. Aceste atribuţii au fost exercitate permanent de pârâtul RLE, care a semnat de altfel şi contractul de credit bancar, în baza unui mandat de administrare, iar banii obţinuţi cu titlu de credit au fost utilizaţi în mod exclusiv de acesta din urmă.

A fost prezentată declaraţia autentificată a pârâtului RLE (dată după iniţierea procedurii de faliment), care îşi asumă calitatea de administrator al societăţii supuse acestei proceduri.

În soluţionarea acestei acţiuni, instanţa a reţinut următoarele considerente:

Textul art. 124 alin. 1 din Legea nr. 64/ 1995 republicată permite tribunalului să dispună ca o parte din pasivul societăţii pe acţiuni sau al societăţii cu răspundere limitată, ajunsă în încetare de plăţi, să fie suportată de către membrii organelor de conducere – administratori, directori, cenzori – care au contribuit la ajungerea societăţii în această situaţie, printr-una din faptele exprese menţionate de lege.

Conform lit. d al alin. 1, o asemenea situaţie o constituie şi ţinerea unei contabilităţi fictive, dispariţia unor documente contabile sau lipsa organizării contabilităţii, în conformitate cu legea.

Potrivit art. 144 alin.1 din Legea nr. 31/ 1990, administratorii sunt răspunzători de îndeplinirea tuturor obligaţiilor, potrivit prevederilor art. 72 si 73.

Art.73 alin.1 lit. c din legea societăţilor comerciale prevede responsabilitatea administratorului pentru existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere.

Această obligaţie este reglementată şi prin dispoziţiile art. 1 si 11 alin.4 din Legea contabilităţii nr. 82/ 1991, care stipulează asupra responsabilităţii administratorilor în organizarea şi conducerea contabilităţii.

Legea reorganizării judiciare şi a falimentului statuează, însă, doar asupra situaţiilor în care poate fi antrenată răspunderea ,,membrilor organelor de conducere‘’, explicitând această sintagmă prin exemplificarea dată de textul art. 124 alin.1 – administrator, director, cenzor. Cu toate că enumerarea prevăzută de text nu este exhaustivă (urmând a fi antrenată răspunderea civilă delictuală şi faţă de persoane care îndeplinesc alte atribuţii în organele de conducere ale societăţii şi care ar fi putut determina starea de încetare de plăţi, în sensul dat de art. 124) nu este admisă, din perspectiva acestei legi, angajarea răspunderii – pe acest temei – a unui terţ care a exercitat în numele administratorului acte de comerţ.

Declaraţia dată de pârâtul RLE, autentificată la notariat, referitoare la utilizarea în interes personal ori a altei societăţi a creditului obţinut prin intermediul societăţii în faliment, constituie o dovadă a culpei administratorului, iar nu o situaţie care atrage exonerarea sa.

Administratorul de drept, respectiv acela care este menţionat în actele constitutive ale persoanei juridice şi în evidenţa registrului comerţului, va putea să se îndrepte împotriva terţului, în condiţiile dreptului comun, pentru prejudiciile suportate ca urmare a activităţii desfăşurate, urmând a fi aplicabile în speţă regulile mandatului convenţional.

În cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 71 alin. 3 din Legea nr. 31/ 1990, potrivit cărora administratorul care, fără drept, îşi substituie altă persoană răspunde solidar cu aceasta pentru eventualele pagube produse societăţii. Inaplicabilitatea textului este dată de faptul că mandatul acordat trebuie sa fie expres, neechivoc, aspect care însă nu a fost dovedit în cauză.

Faţă de aceste considerente se va reţine că pârâtul RLE nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză, singurul care va răspunde pentru o parte din pasivul societăţii în faliment urmând a fi administratorul MFD.

(sentinţa civilă nr. 4024 COM/ 14.06.2002, irevocabilă conform deciziei civile nr. 1149/2002 a Curţii de Apel Constanţa – secţia comercială)

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro