404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Criterii de apreciere, în raport de durata de timp scursa ulterior verificarilor impuse de art.3002 Cod pr.pen. Facultatea instantei de judecata de a aprecia asupra oportunitatii liberarii.

Prin încheierea din data de 22.12.2008 pronuntata de Judecatoria Constanta în dosarul penal nr.19735/212/2008 s-au dispus urmatoarele:

În baza art.1608a alin.2 C.pr.penala, a fost admisa cererea de liberare sub control judiciar formulata de inculpatul M.T.

S-a dispus punerea de îndata în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr.80/22.08.2008 emis de Judecatoria Constanta, daca acesta nu este retinut sau arestat în alta cauza.

În baza art. 160 ind.2 alin.3 si 3 ind.1 C.pr.penala, s-a dispus ca inculpatul sa respecte urmatoarele obligatii pe timpul liberarii provizorii :

– sa nu depaseasca limita teritoriala a mun. Constanta decât în conditiile stabilite de instanta;

– sa se prezinte la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata ori de câte ori este chemat;

– sa se prezinte la organele de politie desemnate cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemat;

– sa nu îsi schimbe locuinta fara încuviintarea instantei de judecata;

– sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o categorie de arme.

– sa nu se apropie si sa nu comunice, direct sau indirect, cu partea vatamata R.C. si martorii audiati sau care urmeaza a fi audiati.

În baza art. 160˛ alin. 3˛ coroborat cu art. 1604 alin. 2 C.proc.pen., s-a atras atentia inculpatului ca în caz de încalcare, cu rea credinta, a obligatiilor stabilite în sarcina sa se va lua fata de acesta masura arestarii preventive.

În baza art. 160 ind.8 a alin. 4 C.proc.pen., masurile dispuse au fost comunicate administratiei locului de detinere, organelor de politie în a caror raza teritoriala locuieste inculpatul, fiind executorii la data ramânerii definitive a prezentei încheieri.

În baza art. 192 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas în sarcina acestuia.

Pentru a se pronunta astfel prima instanta a retinut urmatoarele :

Prin încheierea din 22.08.2008 Judecatoria Constanta a dispus admiterea propunerii de arestare preventiva formulata de Parchetul de pe lânga Judecatoria Constanta cu privire la inculpatul Memis Tasim, apreciind ca exista indicii temeinice care sa justifice presupunerea rezonabila ca inculpatul ar fi comis infractiunea de a carei comitere este acuzat – art 208-209 alin 1 lit a,f c.pen; instanta a retinut ca in cauza sunt incidente prev art 148 lit b,f c.pen.

La data de 22.12.2008 inculpatul M. T. formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar, pe care a completat-o in sedinta publica.

Analizand cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul M. T., instanta a constatat ca aceasta este întemeiata.

În examinarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar instanta de fond a avut în vedere urmatoarele :

– art.1606 alin 1 C.pr.pen. conform carora liberarea provizorie poate fi ceruta de inculpat in tot cursul procesului penal, iar conform art.1602 alin. 1 C.pr.pen cererea de liberare provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani;

– prevederile art.5 par.3 din CEDO, conform carora orice persoana arestata in conditiile prev. de alin.1 are dreptul sa fie judecata intr-un termen rezonabil sau eliberata in cursul procedurii ;

– prevederile art. 5 par. 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului ;

– sublinierea Curtii Europene a Drepturilor Omului facuta în cauza Calmanovici c. României, potrivit careia dupa o anumita perioada de timp, instantele nationale trebuie sa ia în calcul masuri alternative la masura arestarii preventive, în masura în care acuzatul furnizeaza garantii menite sa asigure prezenta sa la proces;

– cauza McKay contra Angliei pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în care s-a stabilit ca liberarea provizorie a persoanei poate fi dispusa doar în masura în care se apreciaza ca arestarea a depasit o durata rezonabila ori daca nu mai subzista cazurile (pericolul social pentru ordinea publica si de a influenta martorii , în acest dosar) pentru care s-a apreciat ca este necesara luarea masurii arestarii preventive.

Se constata ca asupra inculpatului M. T. planeaza suspiciunea rezonabila ca ar fi comis infractiunea de furt calificat prev. de art.208-209 alin 1 lit a,f c.pen c.pen cu aplic art 37 lit b c.pen; astfel inculpatul este acuzat ca împreuna cu inculpatul S. M. (de asemenea, arestat în cauza) în ziua de 26.07.2008, ar fi sustras suma de 3500 lei din buzunarul partii vatamate R. C. (suma destinata platii cazarii copiilor sositi în tabara la mare ) , în timp ce acesta se afla în autobuzul nr 40 .

Trebuie precizat ca, astfel cum a statuat ICCJ (a se vedea în acest sens dec nr ) arestarea inculpatului în temeiul art 148 lit b c.pr.pen nu atrage respingerea de plano ca inadmisibila a cererii de liberare provizorie întrucât în aceasta situatie s-ar ajunge la excluderea inculpatului respectiv de la posibilitatea formularii unei cereri de liberare provizorie, ceea ce ar reprezenta o încalcare a prev art 1601 c.pr.pen .

Împotriva sentintei penale pronuntate de prima instanta a formulat recurs Parchetul de pe lânga Judecatoria Constanta criticând-o ca nelegala si netemeinica motivat de aceea ca în esenta, expozitivul din hotarârea instantei de fond are drept fundament singurul motiv de rezida din faptul ca inculpatul se afla în stare de arest preventiv de o perioada de 4 luni, precum si circumstantele personale ale acestuia, în sensul ca cele doua fiice minore sunt internate cu afectiuni pulmonare, inculpatul fiind singurul întretinator al familiei.

Cu toate acestea, instanta de fond în mod gresit nu a observat ca lasarea în libertate a inculpatului prezinta un pericol social concret pentru ordinea publica, pericol ce rezida în circumstantele reale ale comiterii faptei, dar si în circumstantele ce caracterizeaza persoana inculpatului, acesta aflându-se în starea de recidiva prev. de art. 37 lit. b Cod penal.

Chiar daca sunt partial îndeplinite conditiile prevazute de textul de lege privind liberarea provizorie sub control judiciar, trebuie avute în vedere si temeiurile prev. de art. 148 lit. f Cod procedura penala, ce subzista în cauza. Este adevarat ca nu trebuie facuta confuzia între mentinerea masurii arestarii preventive si liberarea provizorie sub control judiciar, însa se impunea ca instanta de fond sa aiba în vedere pericolul social concret pentru ordinea publica pe care l-ar reprezenta lasarea inculpatului în stare de libertate, urmând a constata ca singura masura ce se impune în cauza este cea a arestului preventiv.

Pentru toate aceste considerente, solicita admiterea recursului si casarea încheierii recurate, cu consecinta respingerii cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulata de catre inculpatul M. T..

Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate cât si din oficiu în conformitate cu dispozitiile art. 385/6 c.p.p. tribunalul va retine urmatoarele aspecte:

La acest moment procesual, tinand seama ca inculpatul M. T. este arestat preventiv din data de 22.08.2008 (deci de 4 luni) , raportat la circumstantele deosebite in care se afla familia sa – concubina sa sufera de cancer din anul 2006, iar cele doua fiice minore ale sale au fost internate în luna decembrie 2008 in spital cu afectiuni pulmonare , inculpatul fiind singurul întretinator al familiei sale , iar potrivit spuselor inculpatului familia sa urmeaza a fi evacuata in plina iarna din casa nationalizata in care locuieste , raportat si la împrejurarea ca cercetarea judecatoreasca a fost începuta iar inculpatul cunoaste care este riscul daca se apropie de martori ori de partea vatamata , instanta de fond în mod corect a apreciat ca rezonanta sociala negativa a faptei de a carei comitere este banuit inculpatul s-a diminuat , iar lasarea in libertate a inculpatului M.T. nu mai prezinta pericol pentru comunitate .

Fata de cele expuse mai sus, apreciindu-se ca nu mai subzista in prezent starea de pericol pentru ordinea publica , iar masura privativa de libertate are o o durata rezonabila, instanta admite cererea de liberare sub control judiciar formulata de inculpatul M. T., s-a dispus justificat punerea de îndata în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr.80/22.08.2008 emis de Judecatoria Constanta, daca acesta nu este retinut sau arestat în alta cauza ; inculpatul M. T. urmând a respecta mai multe obligatii pe timpul liberarii provizorii care prin ele însele constituie garantii procesuale conform carora acesta nu va tergiversa solutionarea cauzei.

Tribunalul , cu opinie majoritara apreciaza ca în mod corect instanta de fond a apreciat situatia, în sensul admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulata de catre inculpat, surprinzând aspectele ce circumstantiaza persoana acestuia, tinând cont de actele medicale depuse la dosar, din care rezulta ca cele doua fiice minore ale inculpatului au fost internate în cursul lunii decembrie, suferind de afectiuni pulmonare grave.

Totodata, instanta de fond a avut în vedere si afirmatia inculpatului, în sensul ca familia sa urmeaza a fi evacuata din locuinta la data de 08.01.2009, împrejurare dovedita cu înscrisul depus la acest termen de judecata în fata instantei de recurs.

Cu privire la motivele de recurs invocate de catre parchet , tribunalul cu opinie majoritara apreciaza ca în cauza nerespectarea disp. art. 1602 alin. 2 Cod procedura penala impuse de instanta de fond ar afecta pe viitor iremediabil starea de libertate a inculpatului.

În ceea ce priveste influentarea martorilor, instanta de fond a stabilit în sarcina inculpatului obligatia de a nu comunica direct sau indirect cu cei doi martori din lucrari care nu au fost înca audiati.

Mai mult, instanta de fond a stabilit si alte obligatii de natura a conferi garantii procesuale pentru desfasurarea în bune conditii a procesului penal.

Referitor la cei doi martori din lucrari ce nu au fost înca audiati de catre instanta, acestia nu s-au prezentat la ultimele trei termene de judecata, neexistând garantii ca se vor prezenta în viitor si, în aceste conditii, inculpatul a formulat probe în aparare, instanta apreciind însa ca se impune ca acestea sa fie discutate dupa administrarea probei testimoniale cu martorii din lucrari, fiind posibil astfel ca si în continuare cauza sa sufere amânari, aspect de contravine principiului examinarii cauzei într-un termen rezonabil.

Fata de aceste considerente, va respinge recursul ca nefondat.

Opinie separata la decizia penala nr.1217/24.12.2008

Contrar punctului de vedere exprimat prin opinia majoritara, suntem de parere ca cererea de liberare provizorie sub control judiciar trebuia respinsa, ca efect al admiterii recursului declarat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Constanta, din mai multe considerente.

Mai întâi, se poate constata ca masura arestarii preventive a fost mentinuta de catre instanta de fond prin încheierea din 16.12.2008, iar o cerere similara a fost respinsa de catre aceeasi instanta la data de 09.12.2008, ambele solutii ramânând definitive prin respingerea recursului inculpatului.

Având în vedere ca situatia personala a inculpatului, dar si durata arestarii preventive au format obiectul solutiilor deja pronuntate, atât de catre instanta fondului, cât si de catre instanta de control judiciar, nu se mai poate sustine ca, dupa trecerea unui interval de numai 10 zile de la data pronuntarii deciziei penale nr.1167/12.12.2008, temeiurile care au servit la luarea masurii arestarii au suferit modificari, de natura a conduce la alegerea unei masuri alternative, cum este liberarea provizorie sub control judiciar.

Si la data verificarilor impuse de art.3002 Cod de procedura penala, dar si la data solutionarii cererii anterioare de liberare provizorie, respectiv 09.12.2008, inculpatul a invocat o serie de probleme familiale, unele cunoscute si la data comiterii faptelor, astfel ca acesta nu se poate prevala de argumente de conjunctura în obtinerea liberarii provizorii.

Fara a nega posibilitatea oricarui inculpat de a cere liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiune, în tot cursul procesului penal, potrivit art.5 din Codul de procedura penala sau art.5 paragraful 3 din CEDO, suntem de parere ca, în primul rând, aceasta posibilitate constituie o facultate pentru organul judiciar, iar masura trebuie atent analizata, asa cum o cer dispozitiile art.136 alin.8 Cod de procedura penala.

Ca este asa, rezulta din dispozitiile exprese ale art.1601 si urm. Cod de procedura penala, care statueaza asupra posibilitatii de acordare a liberarii provizorii de catre organul judiciar, iar garantarea dreptului legal al inculpatului de a formula o atare cerere nu echivaleaza cu însasi admiterea cererii în orice conditii.

Prin urmare, pe lânga vocatia legala pe care ar avea-o un anumit inculpat, vocatie ce se analizeaza prin prisma dispozitiilor art.1602 si art.1604 Cod de procedura penala, instanta trebuie sa analizeze si oportunitatea unei astfel de cereri, în raport de prevederile art.136 alin.2 si 8 Cod de procedura penala, având posibilitatea de admite cererea sau, dimpotriva, de a o respinge motivat, atunci când aceasta nu serveste scopului recunoscut de legea procesual penala.

Solutia contrara ar conduce la admiterea automata a oricarei cereri, prin simpla îndeplinire a conditiilor de admisibilitate, ceea ce nu corespunde nici vointei legiuitorului, dar nici atributiilor functionale ale instantei de judecata care, în desfasurarea procesului, este suverana în aprecierea tuturor masurilor necesare bunei desfasurari a instructiei penale, printre care si cele ce intereseaza cauza de fata, conform dispozitiilor exprese ale art.1608a alin.6 si art.302 alin.2 Cod de procedura penala.

Asa fiind, dispozitiile cu valoare de principiu, din legislatia interna sau internationala, nu fac decât sa garanteze un drept fundamental al inculpatului, a carui valorificare se face însa de la caz la caz, sub cenzura organului judiciar competent.

Trecând peste aceasta chestiune cu valoare de principiu, sub aspectul rigurozitatii juridice, constatam ca desi inculpatul se prevaleaza de situatia familiala deosebita, actele depuse la dosar nu fac dovada certa a sustinerilor sale, sustineri care ar jusifica punerea în libertate.

Pe de o parte, actele medicale ale copiilor despre care se sustine ca se afla în întretinere nu sunt însotite de certificate de nastere din care sa rezulte ca inculpatul este tatal acestora, ceea ce creaza un oarecare dubiu asupra paternitatii minorilor, dupa cum actele medicale ce atesta unele afectiuni ale concubinei nu sunt de actualitate.

Pe de alta parte, simpla notificare adresata prin intermediul executorului judecatoresc în vederea evacuarii locuintei nu poate conduce, de plano, la pierderea dreptului locativ, în absenta unei hotarâri judecatoresti definitive prin care sa se dispuna în acest sens, motiv pentru care evacuarea inculpatului si familiei sale din imobilul detinut este improbabila în viitorul apropiat.

Nu în ultimul rând, accentuam ideea ca toate aceste situatii au fost avute în vedere prin solutiile pronuntate de Judecatoria Constanta la datele de 16.12.2008 si 09.12.2008, fara ca de atunci si pâna în prezent sa fi intervenit elemente noi în situatia inculpatului.

Sub acest aspect, este relevant faptul ca actele medicale privind situatia sanatatii minorelor sunt anterioare încheierii din 16.12.2008, ramasa definitiva prin respingerea recursului, deci o atare împrejurare a fost deja analizata si nu ar mai putea fi repusa în discutie la un moment procesual atât de apropiat.

În mod firesc, se pune atunci întrebarea care sunt acele elemente care ar justifica admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cu atât mai mult cu cât solutia atacata goleste practic de orice continut încheierile anterioare, care au fost deja suspuse controlului judiciar.

Din aceasta perspectiva, simpla trecere a timpului nu poate atrage punerea în libertate a acuzatului de sub puterea mandatului de arestare preventiva, câta vreme temeiurile initiale nu au suferit modificari de esenta, iar în cazul de fata durata arestarii se circumscrie unui termen rezonabil, inculpatul aflându-se în detentie de 4 luni.

A rationa în sens in contrar, ar însemna ca ori de câte ori procedura de judecata nu se poate finaliza într-un termen optim inculpatul sa poata obtine liberarea provizorie, desi în multe cazuri se suprapun situatii obiective ce obstaculeaza mersul firesc al judecatii, imputabile partilor sau independente de vointa lor.

Binenteles, nu pot fi imputabile persoanei aflate în stare de detinere acele deficientele ivite în desfasurarea procesului penal independente de propria conduita procesuala, însa, la fel de adevarat este si faptul ca punerea în libertate nu poate fi obtinuta sau acordata în conditiile în care se invoca argumente insuficient de solide.

În situatia concreta, este de neînteles motivul pentru care, desi unul din argumentele primei instante se refera la depasirea termenului rezonabil, se omite din vedere faptul ca cercetarea judecatoreasca nu a înregistrat decât 3 termene, la care au fost audiate partile si unii martori din lucrari, deci durata privarii de libertate a inculpatului nu a dobândit un caracter excesiv, incluzând si faza urmaririi penale.

Iata de ce, apreciem ca se impunea admiterea recursului Parchetului de pe lânga Judecatoria Constanta, casarea încheierii atacate, iar pe fondul cauzei respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar ca neîntemeiata, potrivit art.1608a alin.6 Cod de procedura penala, cu argumentul incidentei în continuare a temeiului prevazut de art.148 lit.f Cod de procedura penala, potrivit motivelor dezvoltate pe larg în solutiile anterioare, pronuntate atât de catre prima instanta, cât si de catre instanta de recurs.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro