404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Liberare provizorie sub control judiciar. Criterii în aprecierea unei masuri alternative la masura arestarii preventive. Interpretarea dispozitiilor art.1608a Cod pr.pen. Facultatea instantei de judecata de a dispune asupra oportunitatii liberarii

Prin încheierea Judecatoriei Constanta din data de 22.12.2008 pronuntata în dosarul penal nr.8171/212/2008, în baza art.1608a alin.2 Cod de procedura penala, a fost admisa cererea de liberare sub control judiciar formulata de inculpatul S.Gh.

S-a dispus punerea de îndata în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr.36/28.03.2008 emis de Judecatoria Constanta, daca acesta nu este retinut sau arestat în alta cauza.

În baza art. 1602 alin.3 si 31 Cod de procedura penala, s-a dispus ca inculpatul S.Gh. sa respecte urmatoarele obligatii pe timpul liberarii provizorii :

– sa nu depaseasca limita teritoriala a mun. Constanta decât în conditiile stabilite de instanta;

– sa se prezinte la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata ori de câte ori este chemat;

– sa se prezinte la organele de politie desemnate cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemat;

– sa nu îsi schimbe locuinta fara încuviintarea instantei de judecata;

– sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o categorie de arme;

– sa nu se apropie si sa nu comunice, direct sau indirect, cu partile vatamate B.S.si H.V. si martorul P.M;

În baza art. 160˛ alin. 3˛ coroborat cu art. 1604 alin. 2 Cod de procedura penala, s-a atras atentia inculpatului ca în caz de încalcare, cu rea credinta, a obligatiilor stabilite în sarcina sa se va lua fata de acesta masura arestarii preventive.

În baza art. 1608a alin. 4 Cod de procedura penala, masurile dispuse au fost comunicate administratiei locului de detinere si organelor de politie în a caror raza teritoriala locuieste inculpatul.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:

Prin încheierea din 28.03.2008 Judecatoria Constanta a admis propunerea de arestare preventiva formulata de Parchetul de pe lânga Judecatoria Constanta cu privire la inculpatul S.Gh., apreciind ca exista indicii temeinice care sa justifice presupunerea rezonabila ca inculpatul ar fi comis infractiunea de furt calificat prev.de art 208-209 alin 1 lit a, i Cod penal; instanta a retinut ca în cauza sunt incidente prevederile art.148 lit.b,f Cod de procedura penala.

La data de 19.12.2008 inculpatul a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar, cerere pe care a completat-o în sedinta publica.

Analizând cererea de liberare provizorie sub control judiciar, instanta a constatat ca aceasta este întemeiata.

În examinarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, prima instanta a avut în vedere urmatoarele prevederi:

– art.1606 alin 1 Cod de procedura penala, conform carora liberarea provizorie poate fi ceruta de inculpat în tot cursul procesului penal, iar conform art.1602 alin 1 Cod de procedura penala cererea de liberare provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depaseste 18 ani;

– art.5 par.3 din CEDO, conform carora orice persoana arestata în conditiile prevazute de alin.1 are dreptul sa fie judecata într-un termen rezonabil sau eliberata în cursul procedurii;

– prevederile art.5 par.3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului;

– sublinierea Curtii Europene a Drepturilor Omului facuta în cauza Calmanovici contra României, potrivit careia, dupa o anumita perioada de timp, instantele nationale trebuie sa ia în calcul masuri alternative la masura arestarii preventive, în masura în care acuzatul furnizeaza garantii menite sa asigure prezenta sa la proces;

– cauza McKay contra Angliei pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în care s-a stabilit ca liberarea provizorie a persoanei poate fi dispusa doar în masura în care se apreciaza ca arestarea a depasit o durata rezonabila ori daca nu mai subzista cazurile (pericolul social pentru ordinea publica si încercarea de zadarnicire a aflarii adevarului, în acest dosar) pentru care s-a apreciat ca este necesara luarea masurii arestarii preventive .

Prima instanta constata ca asupra inculpatului S.Gh. planeaza suspiciunea rezonabila ca ar fi comis infractiunea de furt calificat prev.de art 208-209 alin.1 lit a, i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal si 37 lit.a Cod penal; astfel, inculpatul este acuzat ca în ziua de 26.03.2008, împreuna cu alti participanti, prin efractie, ar fi sustras bunuri din locuintele partilor vatamate H.V. si B.S.

O prima obsevatie pe care o face prima instanta este aceea ca, astfel cum a statuat si ICCJ, arestarea inculpatului în temeiul art 148 lit b Cod de procedura penala, nu atrage respingerea, de plano, ca inadmisibila a cererii de liberare provizorie, întrucât în aceasta situatie s-ar ajunge la excluderea inculpatului respectiv de la posibilitatea formularii unei cereri de liberare provizorie, ceea ce ar reprezenta o încalcare a prev art 1601 Cod de procedura penala.

La acest moment procesual, tinând seama ca inculpatul este arestat preventiv din data de 28.03.2008 (deci de aproape 9 luni ), instanta apreciaza ca durata masurii arestarii preventive a depasit o durata rezonabila, raportat la natura si gravitatea infractiunea infractiunii; aceasta cu atât mai mult cu cât cercetarea judecatoreasca este aproape finalizata, ramânând de audiat un singur martor din rechizitoriu si, eventual, partea vatamata.

În aceste conditii, nu se mai poate vorbi de o stare de pericol pentru ordinea publica, care presupune o rezonanta a acelei fapte în comunitate, o afectare a echilibrului social firesc, o anumita stare de indignare, de insecuritate sociala, dupa trecerea unui interval de aproape 9 luni de la presupusa ei comitere.

Astfel cum a decis Curtea Europeana a Drepturilor Omului în cauza Neumaister contra Austriei, temerea ca acuzatul urmeaza sa se sustraga de la proces nu este suficienta, ci ea trebuie analizata în raport de datele personale ale acuzatului, respectiv daca are un loc de munca, o stabilitate familiala, daca detine bunuri, daca are cazier; aceasta temere ca inculpatul se va sustrage descreste pe masura ce acuzatul petrece mai mult timp în arest, datorita faptului ca aceasta perioada urmeaza a fi dedusa din durata eventualei pedepse ce este posibil sa îi fie aplicata.

Asadar, dupa trecerea unei perioade de aproape 9 luni, pe care inculpatul a petrecut-o în arest, nu se mai poate sustine ca exista pericolul ca acesta sa fuga din tara, cu atât mai mult cu cât îi vor fi impuse inculpatului o serie de obligatii menite tocmai sa asigure prezenta acestuia la proces.

Instanta de fond mai retine ca în cauza Wemhoff contra Germaniei Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca atunci când o persoana este arestata în vederea protejarii cu prioritate a ordinii publice, este posibil sa se produca o încâlcare a prevederilor art.5 par.3 din CEDO daca, indiferent de motivele care au justificat-o, masura preventiva se prelungeste pe o durata considerabila.

Fata de cele expuse mai sus, apreciindu-se ca nu mai subzista în prezent starea de pericol pentru ordinea publica, iar masura privativa de libertate a depasit o o durata rezonabila, instanta a admis cererea de liberare sub control judiciar formulata de inculpatul S.Gh. si a dispus punerea de îndata în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului, de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr.36/28.03.2008 emis de Judecatoria Constanta, daca acesta nu este retinut sau arestat în alta cauza.

Împotriva acestei încheieri de sedinta a declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lânga Judecatoria Constanta, solicitând respingerea cererii de liberare provizorie, cu motivarea ca temeiurile care au condus la luarea masurii arestarii subzista în continuare.

Recursul este întemeiat.

O prima remarca este aceea ca, în analizarea motivelor ce ar justifica privarea de libertate a inculpatului, Tribunalul Constanta, prin decizia penala nr.1166/12.12.2008, a mentinut masura arestarii preventive a inculpatilor S.Gh., A.N.F. si N.C., ca efect al respingerii cererilor de înlocuire a acestei masuri cu masura obligarii de a nu parasi tara, initial admise de Judecatoria Constanta.

S-a considerat ca în cauza subzista temeiurile care au determinat arestarea, privite atât în raport de exigentele art.143 Cod de procedura penala, cât si în raport de cerintele impuse de art.148 lit.f Cod de procedura penala, fata de limitele de pedeapsa prevazute de lege si pericolul concret pentru ordinea publica pe care l-ar reprezenta lasarea în libertate a inculpatilor.

Ori, atâta vreme cât de la data pronuntarii solutiei instantei de control judiciar si pâna în prezent nu au intervenit elemente noi, de natura a conduce la schimbarea temeiurilor care au determinat arestarea, nu se poate concluziona ca o masura alternativa, cum este cea a liberarii provizorii sub control judiciar, ajuta bunei desfasurari a procesului penal.

Din acest punct de vedere, nu trebuie confundat dreptul inculpatului sau învinuitului de a solicita liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiune cu posibilitatea instantei de dispune asupra punerii în libertate, cu atât mai mult cu dispozitiile art.1601 si urm.Cod de procedura penala sunt elocvente în exprimarea ideii ca liberarea reprezinta o facultate pentru organul judiciar.

Desi Codul de procedura penala si Conventia Europeana a Drepturilor Omului garanteaza dreptul persoanei acuzate de a obtine liberarea în cursul procedurii, este evident ca aprecierea cu privire la oportunitatea unei asemenea cereri apartine instantei de judecata, în raport de conditiile de admisibilitate si necesitatea bunei desfasurari a instructiei penale.

Ca atare, în alegerea acestei masuri alternative celei privative de libertate, trebuie tinut seama de dispozitiile art.136 alin.8 Cod de procedura penala, cu conditia ca, în cazul liberarii, acesta masura sa serveasca scopului pentru care a fost recunoscuta de lege, conform art.136 alin.2.

Este evident ca, în situatia de fata, unele dintre criteriile care trebuiesc avute în vedere cu ocazia solutionarii cererii sunt cele referitoare la gradul de pericol social concret al faptelor, antecedentele penale ale faptuitorului si celelalte elemente cu caracter personal, care, în speta nu pot fi trecute cu vederea, ci dimpotriva accentueaza pericolul pentru ordinea publica la care face referire art.148 lit.f Cod de procedura penala.

Nu se poate ignora, astfel, gradul de pericol social deosebit de ridicat al infractiunilor, constând în patrunderea pe timp de zi si prin efractie în mai multe apartamente în scopul sustragerii de bunuri, în mod organizat, care fac dovada prin ele însele a pericolului pentru odinea publica ce ar decurge din lasarea în libertate a inculpatilor.

Împrejurari cum sunt cele referitoare la situatia familiala a inculpatului sau depasirea termenului rezonabil de solutionare a cauzei nu se constituie în argumente de natura a justifica o alta solutie, de vreme ce inculpatul, în pofida avertismentelor organelor judiciare, persevereaza în comiterea de infractiuni contra patrimoniului, iar în faza initiala a cercetarilor a zadarnicit aflarea adevarului.

De altfel, si prin decizia penala nr.1080/21.11.2008 Tribunalul Constanta a apreciat, contrar punctului de vedere exprimat de instanta de fond, ca masura arestarii preventive se impune a fi mentinuta, fara ca de la data respectiva si pâna în prezent sa fi intervenit elemente cu caracter de noutate în desfasurarea procesului penal.

Nici împrejurarea ca inculpatul este arestat de aproximativ noua luni nu este suficienta pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, deoarece prelungirea duratei judecatii are la baza atât motive de natura obiectiva, cât si impedimente de ordin procedural, unele imputabile instantei de fond, care nu a staruit în a da eficienta principiului celeritatii.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul urmeaza a admite recursul Parchetului de pe lânga Judecatoria Constanta si rejudecand, în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod de procedura penala, va respinge ca nefondata cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul S.Gh., potrivit art.1608a alin.6 Cod de procedura penala.

Va înlatura din încheierea atacata dispozitiile contrare deciziei de fata, urmând a mentine celelalte dispozitii.

În baza art.192 alin.2 Cod de procedura penala, va obliga pe inculpat la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare catre stat aferente fondului.

Vazând si prevederile art.192 alin.3 Cod de procedura penala,

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro