404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Plângere împotriva solutiei de netrimitere în judecata a procurorului. Tardivitate. Natura termenelor prevazute de art.2781 alin.2 si 2 Cod pr.pen.

Prin sentinta penala nr.17/16.01.2008 pronuntata de Judecatoria Constanta în dosarul penal nr.17180/212/2007, în temeiul art.2781 alin.8 lit.a Cod procedura penala a fost respinsa ca tardiva plângerea petentei P.M. si mentinuta solutia de neîncepere a urmaririi penale fata de C.R., dispusa prin rezolutia nr.3893/P/2006 din 29.06.2007 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Constanta.

În baza art.192 alin.2 Cod procedura penala, a fost obligata petenta la 100 lei cheltuieli judiciare catre stat.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:

Prin plângerea înregistrata sub nr.17180 din 18.10.2007 pe rolul Judecatoriei Constanta, petenta P.M. a formulat plângere împotriva rezolutiei nr.1401/II/2/2007 din 01.10.2007 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Constanta, prin care s-a mentinut solutia data de Parchetul de pe lânga Judecatoria Constanta prin rezolutia nr.3893/P/2006 din 29.06.2007, de neîncepere a urmaririi penale fata de C.R. pentru infractiunea prevazuta de art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal, întrucât fapta nu exista.

Examinând exceptia tardivitatii introducerii plângerii la Judecatoria Constanta, instanta a constatat ca aceasta este întemeiata pentru urmatoarele considerentele:

Legiuitorul român a consacrat, prin instituirea art. 275 Cod procedura penala, dreptul generic al oricarei persoane de a face plângere împotriva masurilor si actelor de urmarire penala, daca prin acestea s-a adus o vatamare intereselor sale legitime iar în situatia în care plângerea vizeaza actele sau masurile luate de procuror aceasta plângere – în termen legal – se adreseaza prim-procurorului parchetului competent sa rezolve plângerea.

În speta, petenta P.M. a formulat o astfel de plângere la prim procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria Constanta, plângere care nu a fost solutionata în termenul de 20 zile prevazut de art.277 din Codul de procedura penala.

Din coroborarea alin.1 si 2 ale art. 2781 Cod procedura penala se poate observa ca în situatia în care prim procurorul parchetului nu a solutionat plângerea în termenul de 20 de zile instituit în art.277 Cod procedura penala, petentul se poate adresa instantei în termen de 20 zile, care curge de la expirarea termenului de 20 zile.

Rezolutia nr.3893/P/2006 din 29.06.2007 a Parchetul de pe lânga Judecatoria Constanta a fost comunicata petentei la data de 05.07.2007, în termen de 20 de zile de la aceasta data petenta a formulat plângere împotriva acesteia la prim procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria Constanta, respectiv la 20.07.2007, care nu a fost solutionata în termenul legal de 20 zile, ci abia la data de 01.10.2007.

Întrucât de la împlinirea termenului de 20 de zile de la data formularii plângerii la prim procuror începea sa curga termenul de 20 de zile în interiorul caruia petenta P.M. se putea adresa instantei, iar acesta a formulat plângere la judecatorie abia la 18.10.2007, instanta a constatat ca a fost depasit termenul instituit de lege, acesta nefiind unul de recomandare.

Potrivit art. 185 Cod procedura penala, când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decaderea din exercitiul dreptului si nulitatea actului facut peste termen. Ca atare, neexercitarea în termen a unui drept procesual conform textului mentionat, conduce la pierderea acestuia.

Aceasta solutie este în acord si cu jurisprudenta Curtii Constitutionale, care prin decizia nr. 904/16.10.2007 a retinut ca prevederile legale prevazute de art.2781 alin.2 Cod procedura penala reprezinta o concretizare a normelor constitutionale ce consacra liberul acces la justitie si dreptul la un proces echitabil, fiind instituite tocmai în vederea respectarii exigentei termenului rezonabil, impusa de dispozitiile art.21 alin.3 din Constitutie.

O solutie contrara ar da nastere arbitrariului si ar crea premiza ca, o persoana care nu a respectat termenul special reglementat de lege pentru formularea plângerii – fie la prim-procuror, fie la instanta, sa obtina analizarea temeiniciei plângerii sale, desi nu a respectat prevederile legale care îi confera acest drept.

În acest fel petenta care îsi exercita în mod abuziv dreptul la petitie ar fi încurajat la asemenea conduita si pe viitor, iar dispozitiile ce reglementeaza termenele din art. 278 si art. 2781 Cod procedura penala ar fi lipsite de finalitate si de eficienta.

Fata de cele expuse mai sus, instanta a respins ca tardiva plângerea formulata de petenta P.M., în temeiul art.2781 alin.8 lit.a Cod procedura penala.

Împotriva sentintei penale mai sus mentionate a declarat recurs în termen legal petenta, solicitând casarea acesteia si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante, în vederea solutionarii fondului, cu motivarea ca în rezolutia procurorului se face referire despre posibilitatea atacarii solutiei în 20 de zile de la comunicare.

Prin urmare, petenta nu a facut decât sa respecte un termen indicat de catre procuror, în conditiile în care nu cunostea modul de solutionare a plângerii si, deci, nu avea un interes actual de a se adresa instantei competente.

Analizând actele si lucrarile dosarului, examinând legalitatea si temeinicia sentintei penale recurate, tribunalul constata criticile formulate a fi nefondate.

Este adevarat ca potrivit art.2781 Cod de procedura penala plângerea împotriva solutiei de netrimitere în judecata se face în termen de 20 de zile de la data comunicarii de catre procuror a modului de rezolvare a plângerii, însa, potrivit alineatului 2 al aceluiasi text de lege, în situatia în care prim procurorul parchetului nu a solutionat plângerea în termenul de 20 de zile instituit în art. 277 Cod procedura penala, petentul se poate adresa instantei în termen de 20 zile, care curge de la expirarea termenului de 20 zile în care procurorul trebuia sa rezolve plângerea.

Daca termenul de 20 de zile în care procurorul are obligatia solutionarii plângerii este un termen de recomandare, termenul în care persoana nemultumita se poate adresa instantei este un termen imperativ, instituit în vederea exercitarii unui drept procesual, a carui nerespectare se sanctioneaza cu decaderea din exercitiul dreptului si nulitatea actului facut peste termen, potrivit art.185 alin.1 Cod de procedura penala.

Concluzia nu poate fi alta, deoarece atâta vreme cât formularea plângerii la instanta este conditionata de parcurgerea obligatorie a procedurii prealabile la procuror, nu se poate admite posibilitatea contestarii solutiei fara nici un fel de restrictionari, ceea ce înseamna ca persoana interesata este obligata a respecta si termenele prevazute de lege.

De asemenea, nu se poate admite ca termenul prevazut de art.2781 Cod de procedura penala ar avea caracter de recomandare, întrucât în caz contrar persoana interesata ar putea obtine oricând analizarea situatiei sale, ceea ce ar aduce atingere drepturilor celorlalte parti la solutionarea cauzei într-un termen rezonabil.

Din acest punct de vedere, se poate constata ca dispozitiile art.21 alin.3 din Constitutie nu ocrotesc doar drepturile celor ce se adreseaza instantei în vederea protejarii intereselor legitime, ci si drepturile celorlalte parti, fapt ce ne duce la concluzia ca exercitarea liberului acces la justitie nu se poate face în mod discretionar.

În toate aceste cazuri, legiuitorul are caderea de a stabili termenele si data de la care acestea curg, cât priveste valorificarea oricarui drept procesual, iar în masura în care s-a stabilit o alta data decât cea a comunicarii, înseamna ca s-a urmarit accelerarea modului de solutionare a acestei categorii de cauze, precum si impunerea unei atitudini active în persoana celui interesat de solutionarea plângerii.

De altfel, aceasta solutie este în acord si cu jurisprudenta Curtii Constitutionale, care prin decizia nr. 904/16.10.2007 a retinut ca prevederile legale prevazute de art.2781 alin.2 Cod procedura penala reprezinta o concretizare a normelor constitutionale ce consacra liberul acces la justitie si dreptul la un proces echitabil, fiind instituite tocmai în vederea respectarii exigentei termenului rezonabil, impusa de dispozitiile art.21 alin.3 din Constitutie.

În fine, nu poate fi primit argumentul petentei, în sensul ca s-a adresat instantei în termenul indicat de catre procuror, întrucât exercitarea drepturilor procesuale se face cu respectarea exigentelor prevazute de lege, independent de mentiunile înscrise în actul procedural, cu atât mai mult cu cât dispozitiile alin.1 ale art.2781 Cod de procedura penala trebuie coroborate cu ale ale alin.2.

Fata de toate aceste considerente, recursul urmeaza a fi respins ca nefondat, potrivit art.38515 pct.1 lit.b Cod de procedura penala.

În baza art.193 Cod de procedura penala, petenta va fi obligata la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata catre intimat, reprezentând onorariu de avocat ales.

Prin sentinta penala nr.17/16.01.2008 pronuntata de Judecatoria Constanta în dosarul penal nr.17180/212/2007, în temeiul art.2781 alin.8 lit.a Cod procedura penala a fost respinsa ca tardiva plângerea petentei P.M. si mentinuta solutia de neîncepere a urmaririi penale fata de C.R., dispusa prin rezolutia nr.3893/P/2006 din 29.06.2007 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Constanta.

În baza art.192 alin.2 Cod procedura penala, a fost obligata petenta la 100 lei cheltuieli judiciare catre stat.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:

Prin plângerea înregistrata sub nr.17180 din 18.10.2007 pe rolul Judecatoriei Constanta, petenta P.M. a formulat plângere împotriva rezolutiei nr.1401/II/2/2007 din 01.10.2007 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Constanta, prin care s-a mentinut solutia data de Parchetul de pe lânga Judecatoria Constanta prin rezolutia nr.3893/P/2006 din 29.06.2007, de neîncepere a urmaririi penale fata de C.R. pentru infractiunea prevazuta de art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal, întrucât fapta nu exista.

Examinând exceptia tardivitatii introducerii plângerii la Judecatoria Constanta, instanta a constatat ca aceasta este întemeiata pentru urmatoarele considerentele:

Legiuitorul român a consacrat, prin instituirea art. 275 Cod procedura penala, dreptul generic al oricarei persoane de a face plângere împotriva masurilor si actelor de urmarire penala, daca prin acestea s-a adus o vatamare intereselor sale legitime iar în situatia în care plângerea vizeaza actele sau masurile luate de procuror aceasta plângere – în termen legal – se adreseaza prim-procurorului parchetului competent sa rezolve plângerea.

În speta, petenta P.M. a formulat o astfel de plângere la prim procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria Constanta, plângere care nu a fost solutionata în termenul de 20 zile prevazut de art.277 din Codul de procedura penala.

Din coroborarea alin.1 si 2 ale art. 2781 Cod procedura penala se poate observa ca în situatia în care prim procurorul parchetului nu a solutionat plângerea în termenul de 20 de zile instituit în art.277 Cod procedura penala, petentul se poate adresa instantei în termen de 20 zile, care curge de la expirarea termenului de 20 zile.

Rezolutia nr.3893/P/2006 din 29.06.2007 a Parchetul de pe lânga Judecatoria Constanta a fost comunicata petentei la data de 05.07.2007, în termen de 20 de zile de la aceasta data petenta a formulat plângere împotriva acesteia la prim procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria Constanta, respectiv la 20.07.2007, care nu a fost solutionata în termenul legal de 20 zile, ci abia la data de 01.10.2007.

Întrucât de la împlinirea termenului de 20 de zile de la data formularii plângerii la prim procuror începea sa curga termenul de 20 de zile în interiorul caruia petenta P.M. se putea adresa instantei, iar acesta a formulat plângere la judecatorie abia la 18.10.2007, instanta a constatat ca a fost depasit termenul instituit de lege, acesta nefiind unul de recomandare.

Potrivit art. 185 Cod procedura penala, când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decaderea din exercitiul dreptului si nulitatea actului facut peste termen. Ca atare, neexercitarea în termen a unui drept procesual conform textului mentionat, conduce la pierderea acestuia.

Aceasta solutie este în acord si cu jurisprudenta Curtii Constitutionale, care prin decizia nr. 904/16.10.2007 a retinut ca prevederile legale prevazute de art.2781 alin.2 Cod procedura penala reprezinta o concretizare a normelor constitutionale ce consacra liberul acces la justitie si dreptul la un proces echitabil, fiind instituite tocmai în vederea respectarii exigentei termenului rezonabil, impusa de dispozitiile art.21 alin.3 din Constitutie.

O solutie contrara ar da nastere arbitrariului si ar crea premiza ca, o persoana care nu a respectat termenul special reglementat de lege pentru formularea plângerii – fie la prim-procuror, fie la instanta, sa obtina analizarea temeiniciei plângerii sale, desi nu a respectat prevederile legale care îi confera acest drept.

În acest fel petenta care îsi exercita în mod abuziv dreptul la petitie ar fi încurajat la asemenea conduita si pe viitor, iar dispozitiile ce reglementeaza termenele din art. 278 si art. 2781 Cod procedura penala ar fi lipsite de finalitate si de eficienta.

Fata de cele expuse mai sus, instanta a respins ca tardiva plângerea formulata de petenta P.M., în temeiul art.2781 alin.8 lit.a Cod procedura penala.

Împotriva sentintei penale mai sus mentionate a declarat recurs în termen legal petenta, solicitând casarea acesteia si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante, în vederea solutionarii fondului, cu motivarea ca în rezolutia procurorului se face referire despre posibilitatea atacarii solutiei în 20 de zile de la comunicare.

Prin urmare, petenta nu a facut decât sa respecte un termen indicat de catre procuror, în conditiile în care nu cunostea modul de solutionare a plângerii si, deci, nu avea un interes actual de a se adresa instantei competente.

Analizând actele si lucrarile dosarului, examinând legalitatea si temeinicia sentintei penale recurate, tribunalul constata criticile formulate a fi nefondate.

Este adevarat ca potrivit art.2781 Cod de procedura penala plângerea împotriva solutiei de netrimitere în judecata se face în termen de 20 de zile de la data comunicarii de catre procuror a modului de rezolvare a plângerii, însa, potrivit alineatului 2 al aceluiasi text de lege, în situatia în care prim procurorul parchetului nu a solutionat plângerea în termenul de 20 de zile instituit în art. 277 Cod procedura penala, petentul se poate adresa instantei în termen de 20 zile, care curge de la expirarea termenului de 20 zile în care procurorul trebuia sa rezolve plângerea.

Daca termenul de 20 de zile în care procurorul are obligatia solutionarii plângerii este un termen de recomandare, termenul în care persoana nemultumita se poate adresa instantei este un termen imperativ, instituit în vederea exercitarii unui drept procesual, a carui nerespectare se sanctioneaza cu decaderea din exercitiul dreptului si nulitatea actului facut peste termen, potrivit art.185 alin.1 Cod de procedura penala.

Concluzia nu poate fi alta, deoarece atâta vreme cât formularea plângerii la instanta este conditionata de parcurgerea obligatorie a procedurii prealabile la procuror, nu se poate admite posibilitatea contestarii solutiei fara nici un fel de restrictionari, ceea ce înseamna ca persoana interesata este obligata a respecta si termenele prevazute de lege.

De asemenea, nu se poate admite ca termenul prevazut de art.2781 Cod de procedura penala ar avea caracter de recomandare, întrucât în caz contrar persoana interesata ar putea obtine oricând analizarea situatiei sale, ceea ce ar aduce atingere drepturilor celorlalte parti la solutionarea cauzei într-un termen rezonabil.

Din acest punct de vedere, se poate constata ca dispozitiile art.21 alin.3 din Constitutie nu ocrotesc doar drepturile celor ce se adreseaza instantei în vederea protejarii intereselor legitime, ci si drepturile celorlalte parti, fapt ce ne duce la concluzia ca exercitarea liberului acces la justitie nu se poate face în mod discretionar.

În toate aceste cazuri, legiuitorul are caderea de a stabili termenele si data de la care acestea curg, cât priveste valorificarea oricarui drept procesual, iar în masura în care s-a stabilit o alta data decât cea a comunicarii, înseamna ca s-a urmarit accelerarea modului de solutionare a acestei categorii de cauze, precum si impunerea unei atitudini active în persoana celui interesat de solutionarea plângerii.

De altfel, aceasta solutie este în acord si cu jurisprudenta Curtii Constitutionale, care prin decizia nr. 904/16.10.2007 a retinut ca prevederile legale prevazute de art.2781 alin.2 Cod procedura penala reprezinta o concretizare a normelor constitutionale ce consacra liberul acces la justitie si dreptul la un proces echitabil, fiind instituite tocmai în vederea respectarii exigentei termenului rezonabil, impusa de dispozitiile art.21 alin.3 din Constitutie.

În fine, nu poate fi primit argumentul petentei, în sensul ca s-a adresat instantei în termenul indicat de catre procuror, întrucât exercitarea drepturilor procesuale se face cu respectarea exigentelor prevazute de lege, independent de mentiunile înscrise în actul procedural, cu atât mai mult cu cât dispozitiile alin.1 ale art.2781 Cod de procedura penala trebuie coroborate cu ale ale alin.2.

Fata de toate aceste considerente, recursul urmeaza a fi respins ca nefondat, potrivit art.38515 pct.1 lit.b Cod de procedura penala.

În baza art.193 Cod de procedura penala, petenta va fi obligata la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata catre intimat, reprezentând onorariu de avocat ales.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro