404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Plângere împotriva solutiei de netrimitere în judecata a procurorului, având ca obiect infractiunea de vatamare corporala din culpa. Gresita interpretare a probelor si a dispozitiilor legale referitoare la conduita participantilor la trafic.

Prin sentinta penala nr.2047/05.12.2007 pronuntata de Judecatoria Constanta în dosarul penal nr.3539/256/2007 a fost respinsa ca nefondata plângerea formulata de petentul P.I. împotriva ordonantelor Parchetului de pe lânga Judecatoria Medgidia nr.677/19.10.2007 si nr.285/II/2/24.08.2007, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a faptuitoarei T.M., sub aspectul infractiunii prev.de art.184 Cod penal.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut urmatoarele:

Prin ordonanta nr.677/P/2007 din 19.07.2007 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Medgidia s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a învinuitei T.M., pentru savârsirea infractiunii prevazuta de art.184 Cod penal, retinându-se ca lipseste culpa ca forma a vinovatiei.

Împotriva acestei ordonante, partea vatamata a formulat plângere la prim procurorul parchetului, aceasta fiind solutionata prin ordonanta nr.285/II/2/2007 din 24.08.2007, fiind respinsa ca nefondata.

În baza art.2781 C.pr.pen., partea vatamata formuleaza plângere la judecatorie, cauza fiind înregistrata sub nr.3539/256/2007.

În motivarea plângerii, se sustine ca procurorul a interpretat gresit probele administrate, iar din acestea rezulta vinovatia faptuitoarei, respectiv ca a încalcat mai multe prevederi legale privitoare la siguranta circulatiei pe drumurile publice, nu a adaptat viteza la conditiile de trafic, în apropirea unei unitati scolare, a parasit locul accidentului plecând cu copilul la spital.

Din analiza lucrarilor dosarului si îndeosebi a fotografiilor judiciare executate la fata locului, instanta a constatat ca autoturismul condus de catre faptuitoare prezinta avarii în partea laterala stânga, pe aripa. Asadar, impactul dintre corpul victimei si autoturism a fost în lateral, deci nu masina s-a îndreptat catre copil.

Din declaratia martorului asistent la accident, C.A. ( f.19), rezulta ca victima a sarit spre masina dintr-un grup de copii. De asemenea martorul P.I., care a vazut desfasurarea evenimentului, arata ca victima a patruns în fuga pe carosabil, fara sa se asigure, si a intrat în autoturismul condus de faptuitoare.

Potrivit raportului de expertiza viteza de deplasare a autoturismului era de 42-43 km/h, viteza apreciata de instanta ca fiind conforma normelor legale, de asemenea se afla la o distanta suficient de mare de marcajul pietonal, 28,30m dupa marcaj.

Prin urmare, s-a apreciat ca acest eveniment de circulatie, soldat cu vatamarea corporala a minorului, s-a produs din culpa exclusiva a victimei, care a încalcat normele elementare de circulatie pe drumul public, si care s-a angajat în traversarea strazii, punând în imposibilitate pe conducatorul auto de a evita producerea coliziunii.

În baza actelor efectuate în cursul urmaririi penale, s-a concluzionat ca solutia procurorului este legala si temeinica, întrucât în cauza lipseste vinovatia faptuitoarei.

Împotriva acestei sentinte penale a declarat recurs în termen legal petentul P.I., în calitate de reprezentant legal al partii vatamate P.G., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

În motivarea recursului, s-a aratat ca procurorul a înlaturat în mod nejustificat raportul de expertiza tehnica întocmit în faza urmaririi penale, desi acesta a stabilit o culpa comuna a faptuitoarei si partii vatamate în producerea accidentului de circulatie.

Mai exact, prin aceasta proba se concluzioneaza asupra faptului ca soferul autoturismului a încalcat mai multe prevederi legale, prin aceea ca nu a adaptat viteza conditiilor de trafic, fiind în apropierea trecerii de pietoni si în zona unei scoli marcate cu indicator.

De asemenea, desi viteza s-a încadrat în limitele admise pentru circulatia în interiorul localitatii, fiind stabilita la 43,3 km/h, aceasta trebuia redusa în raport de prezenta grupurilor de copii ce se deplasau pe marginea drumului si existenta trecerii de pietoni aflate în zona.

În sfârsit, edificatoare în exprimarea pozitiei subiective a faptuitoarei este si conduita ulterioara evenimentului rutier, întrucât aceasta a parasit locul accidentului si, cu toate ca victima a beneficiat de 75-80 de zile de îngrijiri medicale, nu a manifestat interes cu privire la starea ei de sanatate, oferindu-i sprijin material.

Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei atacate, desfiintarea solutiei procurorului si trimiterea cauzei organului de urmarire penala, în vederea efectuarii unei noi expertize tehnice, pentru stabilirea cu exactitate a dinamicii accidentului si culpei celor implicati.

Analizând actele si lucrarile dosarului, examinând legalitatea si temeinicia sentintei penale atacate, tribunalul constata recursul a fi întemeiat.

Desi în cauza dedusa judecatii a fost efectuata o expertiza tehnica la solicitarea organului de urmarire penala, prin care se evidentiaza atât culpa victimei, cât si culpa soferului autoturismului în producerea accidentului de circulatie, în mod nejustificat aceasta a fost înlaturata de catre procuror, cu argumentul ca întreaga responsabilitate revine pietonului care s-a angajat în traversare prin loc nepermis.

Fara îndoiala, o atare culpa nu poate fi negata, cu atât mai mult cu cât, dupa cum în mod corect a observat prima instanta, autoturismul condus de petenta prezenta avarii pe partea laterala stânga, ceea ce înseamna ca pietonul a intrat în coliziune cu autovehicului, dupa ce s-a desprins din grupul de copii ce se deplasa pe marginea carosabilului.

În egala masura însa, desi în reglementarea actuala se prevede ca pietonii poarta responsabilitatea cu privire la consecintele traversarii prin loc nepermis, nu se poate face abstractie de celelalte dispozitii ce reglementeaza obligatiile conducatorului auto, printre care si cele referitoare la reducerea vitezei de deplasare în zonele ce prezinta un potential pericol.

În acest sens, în mod just se retine de catre expertul tehnic ca în dinamica accidentului se înscrie si conduita culpabila a conducatorului auto, care, potrivit dispozitiilor din O.U.G. nr.195/2002 si Regulamentul de aplicare, avea obligatia de a reduce viteza, daca prevede un pericol, la trecerea pe lânga grupuri si coloane, indiferent daca acestea se afla în mers sau stationeaza (art.158).

Ignorarea acestor prevederi ar echivala cu lipsirea lor de orice finalitate, cu atât mai mult cu cât, din ansamblul reglementarilor, se degaja obligatia de prudenta din partea tuturor participantilor la trafic, pentru desfasurarea în conditii de siguranta a circulatiei rutiere în interiorului localitatilor.

Ori, desi viteza de circulatie a autoturismului s-a încadrat în limitele prevazute de lege, chiar si faptuitoarea a constientizat existenta starii de pericol, rezultata de prezenta grupului de copii pe partea carosabila, cu ocazia confruntarii cu expertul tehnic.

În aceste conditii, asa cum s-a apreciat si de catre organul de cercetare penala, în sarcina faptuitoarei se retine existenta culpei cu usurinta în sensul art.19 alin.1 pct.2 lit.a Cod de procedura penala, concluzie sustinuta si de faptul ca aceasta, datorita imprudentei, nu a avut timpul de reactie necesar evitarii impactului, prin schimbarea directiei de deplasare sau frânare.

Pentru toate aceste considerente, urmeaza a fi admis recursul, în temeiul art.38515 pct.2 lit.d Cod de procedura penala si, întrucât în cauza se evidentiaza elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art.184 alin.2 si 4 Cod penal, se va casa sentinta penala recurata si in temeiul art.2781 alin.8 lit.c Cod de procedura penala va fi admisa plângerea.

Se va desfiinta ordonanta procurorului nr.677/P/19.07.2007 si va fi trimis dosarul Judecatoriei Medgidia, în vederea solutionarii fondului cauzei, urmarirea penala fiind completa.

În temeiul art.192 alin.3 Cod de procedura penala, cheltuielile judiciare vor fi lasate în sarcina statului.

Prin sentinta penala nr.2047/05.12.2007 pronuntata de Judecatoria Constanta în dosarul penal nr.3539/256/2007 a fost respinsa ca nefondata plângerea formulata de petentul P.I. împotriva ordonantelor Parchetului de pe lânga Judecatoria Medgidia nr.677/19.10.2007 si nr.285/II/2/24.08.2007, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a faptuitoarei T.M., sub aspectul infractiunii prev.de art.184 Cod penal.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut urmatoarele:

Prin ordonanta nr.677/P/2007 din 19.07.2007 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Medgidia s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a învinuitei T.M., pentru savârsirea infractiunii prevazuta de art.184 Cod penal, retinându-se ca lipseste culpa ca forma a vinovatiei.

Împotriva acestei ordonante, partea vatamata a formulat plângere la prim procurorul parchetului, aceasta fiind solutionata prin ordonanta nr.285/II/2/2007 din 24.08.2007, fiind respinsa ca nefondata.

În baza art.2781 C.pr.pen., partea vatamata formuleaza plângere la judecatorie, cauza fiind înregistrata sub nr.3539/256/2007.

În motivarea plângerii, se sustine ca procurorul a interpretat gresit probele administrate, iar din acestea rezulta vinovatia faptuitoarei, respectiv ca a încalcat mai multe prevederi legale privitoare la siguranta circulatiei pe drumurile publice, nu a adaptat viteza la conditiile de trafic, în apropirea unei unitati scolare, a parasit locul accidentului plecând cu copilul la spital.

Din analiza lucrarilor dosarului si îndeosebi a fotografiilor judiciare executate la fata locului, instanta a constatat ca autoturismul condus de catre faptuitoare prezinta avarii în partea laterala stânga, pe aripa. Asadar, impactul dintre corpul victimei si autoturism a fost în lateral, deci nu masina s-a îndreptat catre copil.

Din declaratia martorului asistent la accident, C.A. ( f.19), rezulta ca victima a sarit spre masina dintr-un grup de copii. De asemenea martorul P.I., care a vazut desfasurarea evenimentului, arata ca victima a patruns în fuga pe carosabil, fara sa se asigure, si a intrat în autoturismul condus de faptuitoare.

Potrivit raportului de expertiza viteza de deplasare a autoturismului era de 42-43 km/h, viteza apreciata de instanta ca fiind conforma normelor legale, de asemenea se afla la o distanta suficient de mare de marcajul pietonal, 28,30m dupa marcaj.

Prin urmare, s-a apreciat ca acest eveniment de circulatie, soldat cu vatamarea corporala a minorului, s-a produs din culpa exclusiva a victimei, care a încalcat normele elementare de circulatie pe drumul public, si care s-a angajat în traversarea strazii, punând în imposibilitate pe conducatorul auto de a evita producerea coliziunii.

În baza actelor efectuate în cursul urmaririi penale, s-a concluzionat ca solutia procurorului este legala si temeinica, întrucât în cauza lipseste vinovatia faptuitoarei.

Împotriva acestei sentinte penale a declarat recurs în termen legal petentul P.I., în calitate de reprezentant legal al partii vatamate P.G., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

În motivarea recursului, s-a aratat ca procurorul a înlaturat în mod nejustificat raportul de expertiza tehnica întocmit în faza urmaririi penale, desi acesta a stabilit o culpa comuna a faptuitoarei si partii vatamate în producerea accidentului de circulatie.

Mai exact, prin aceasta proba se concluzioneaza asupra faptului ca soferul autoturismului a încalcat mai multe prevederi legale, prin aceea ca nu a adaptat viteza conditiilor de trafic, fiind în apropierea trecerii de pietoni si în zona unei scoli marcate cu indicator.

De asemenea, desi viteza s-a încadrat în limitele admise pentru circulatia în interiorul localitatii, fiind stabilita la 43,3 km/h, aceasta trebuia redusa în raport de prezenta grupurilor de copii ce se deplasau pe marginea drumului si existenta trecerii de pietoni aflate în zona.

În sfârsit, edificatoare în exprimarea pozitiei subiective a faptuitoarei este si conduita ulterioara evenimentului rutier, întrucât aceasta a parasit locul accidentului si, cu toate ca victima a beneficiat de 75-80 de zile de îngrijiri medicale, nu a manifestat interes cu privire la starea ei de sanatate, oferindu-i sprijin material.

Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei atacate, desfiintarea solutiei procurorului si trimiterea cauzei organului de urmarire penala, în vederea efectuarii unei noi expertize tehnice, pentru stabilirea cu exactitate a dinamicii accidentului si culpei celor implicati.

Analizând actele si lucrarile dosarului, examinând legalitatea si temeinicia sentintei penale atacate, tribunalul constata recursul a fi întemeiat.

Desi în cauza dedusa judecatii a fost efectuata o expertiza tehnica la solicitarea organului de urmarire penala, prin care se evidentiaza atât culpa victimei, cât si culpa soferului autoturismului în producerea accidentului de circulatie, în mod nejustificat aceasta a fost înlaturata de catre procuror, cu argumentul ca întreaga responsabilitate revine pietonului care s-a angajat în traversare prin loc nepermis.

Fara îndoiala, o atare culpa nu poate fi negata, cu atât mai mult cu cât, dupa cum în mod corect a observat prima instanta, autoturismul condus de petenta prezenta avarii pe partea laterala stânga, ceea ce înseamna ca pietonul a intrat în coliziune cu autovehicului, dupa ce s-a desprins din grupul de copii ce se deplasa pe marginea carosabilului.

În egala masura însa, desi în reglementarea actuala se prevede ca pietonii poarta responsabilitatea cu privire la consecintele traversarii prin loc nepermis, nu se poate face abstractie de celelalte dispozitii ce reglementeaza obligatiile conducatorului auto, printre care si cele referitoare la reducerea vitezei de deplasare în zonele ce prezinta un potential pericol.

În acest sens, în mod just se retine de catre expertul tehnic ca în dinamica accidentului se înscrie si conduita culpabila a conducatorului auto, care, potrivit dispozitiilor din O.U.G. nr.195/2002 si Regulamentul de aplicare, avea obligatia de a reduce viteza, daca prevede un pericol, la trecerea pe lânga grupuri si coloane, indiferent daca acestea se afla în mers sau stationeaza (art.158).

Ignorarea acestor prevederi ar echivala cu lipsirea lor de orice finalitate, cu atât mai mult cu cât, din ansamblul reglementarilor, se degaja obligatia de prudenta din partea tuturor participantilor la trafic, pentru desfasurarea în conditii de siguranta a circulatiei rutiere în interiorului localitatilor.

Ori, desi viteza de circulatie a autoturismului s-a încadrat în limitele prevazute de lege, chiar si faptuitoarea a constientizat existenta starii de pericol, rezultata de prezenta grupului de copii pe partea carosabila, cu ocazia confruntarii cu expertul tehnic.

În aceste conditii, asa cum s-a apreciat si de catre organul de cercetare penala, în sarcina faptuitoarei se retine existenta culpei cu usurinta în sensul art.19 alin.1 pct.2 lit.a Cod de procedura penala, concluzie sustinuta si de faptul ca aceasta, datorita imprudentei, nu a avut timpul de reactie necesar evitarii impactului, prin schimbarea directiei de deplasare sau frânare.

Pentru toate aceste considerente, urmeaza a fi admis recursul, în temeiul art.38515 pct.2 lit.d Cod de procedura penala si, întrucât în cauza se evidentiaza elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art.184 alin.2 si 4 Cod penal, se va casa sentinta penala recurata si in temeiul art.2781 alin.8 lit.c Cod de procedura penala va fi admisa plângerea.

Se va desfiinta ordonanta procurorului nr.677/P/19.07.2007 si va fi trimis dosarul Judecatoriei Medgidia, în vederea solutionarii fondului cauzei, urmarirea penala fiind completa.

În temeiul art.192 alin.3 Cod de procedura penala, cheltuielile judiciare vor fi lasate în sarcina statului.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro