Top

Conducere sub influenta alcoolului – infracţiuni prevăzute în legi speciale

Tip: Decizie
Nr./Dată: 911 (01.10.2009)
Autor: Curtea de Apel Timisoara

C. pen., art. 181, art. 63 alin. (2)

OUG nr. 195/2002 republicată, art. 87 alin. (1)

Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 376/10.04.2006 de aplicare a Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicaţiei etilice şi a stării de influenţă a produselor ori substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule şi tramvaie, art. 30, art. 6 alin. (1) lit. c), anexa nr. 5

Potrivit dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită; aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Astfel, starea de fapt a fost stabilită ca rezultat al tuturor mijloacelor de probă legal administrate. Într-adevăr, art. 30 din Normele metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicaţiei etilice şi a stării de influenţă a produselor ori substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule şi tramvaie, aprobate prin Ordinul Ministerului sănătăţii nr. 376/10.04.2006 menţionează că utilizarea trusei standard de prelevare a cărei componenţă se prevede în anexa nr. 5, înlocuieşte metoda clasică, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a acestor norme. Totuşi, nu trebuie omise dispoziţiile tranzitorii ale art. 6 alin. (1) lit. c) din OMS care prevăd că până la înlocuirea metodei anterioare cu noua metodologie, prelevarea sângelui se face cu seringi de unică folosinţă, astfel cum s-a procedat şi în prezenta cauză. Termenul de 6 luni trebuie interpretat ca fiind unul administrativ, de recomandare, iar folosirea metodei de prelevare cu seringi de unică folosinţă se impune până la existenţa posibilităţii efective de utilizare a trusei speciale prevăzute în anexa nr. 5 la Normele metodologice.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia penală,

decizia penală nr. 911 din 1 octombrie 2009

Prin sentinţa penală nr. 2812/12.11.2008 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. 12501/325/2008, în baza art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.P.D. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita prevăzută de lege.

În baza art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.

În baza art. 85 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele astfel aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.

I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen., pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen..

Prima instanţă a reţinut, în fapt, din analizarea întregului material probatoriu administrat atât în cursul urmăririi penale, cât şi al judecăţii, că la data de 16.06.2007, inculpatul s-a deplasat în localitatea H. împreună cu numitul M.S.G., unde acasă la o cunoştinţă au consumat băuturi alcoolice până a doua zi. Constatând că sub autoturismul marca BMW, cu care au sosit se afla o pată de ulei, inculpatul a contactat telefonic un mecanic auto pentru a remedia eventualele defecţiuni apărute. Astfel, persoana contactată a solicitat inculpatului să ducă maşina la marginea satului unde se află amplasată o rampă pentru ca maşină să poată fi reparată mai uşor. Inculpatul, deşi cunoştea că nu are permis de conducere, astfel cum rezultă din adresa nr. 41759/2007 a SPCRPCIV Timiş, precum şi faptul că se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, s-a urcat la volanul autoturismului şi s-a deplasat cu acesta pe drumurile publice din localitatea H. cu intenţia de a duce maşina la locul indicat de mecanicul auto, însă ajungând în dreptul imobilului cu nr. 12 a pierdut controlul volanului, a părăsit partea carosabilă, a pătruns pe spaţiul verde şi a lovit doi pomi pe care i-a rupt.

Procedând la verificarea actelor prezentate de inculpat, s-a constatat, după cum rezultă şi din adresa nr. 2568622/2007 emisă de DPF Oradea, faptul că autoturismul condus de inculpat figurează ca fiind radiat din circulaţie începând cu data de 11.05.2006.

S-a reţinut că atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa primei instanţe faptul că inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor şi a arătat că regretă comiterea acestora.

Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpatul B.P.D., apel înregistrat pe rolul Tribunalului Timiş la data de 12.12.2008 sub acelaşi număr unic de dosar.

Apelul nu a fost motivat în scris, însă apărătorul ales al inculpatului a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi rejudecarea cauzei în sensul achitării inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 85 alin. (1) şi art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 în temeiul art. 10 lit. b1) C. proc. pen., şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, a solicitat reţinerea circumstanţelor atenuante, conform art. 76 lit. d) C. proc. pen., şi coborârea pedepselor la un alt cuantum.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, arată că la dosarul de urmărire penală există un proces-verbal de prelevare a probelor biologice, menţionându-se că această prelevare s-a efectuat cu ac şi seringă de unică folosinţă sub semnătura şi parafa medicului. Însă, conform art. 88 din acelaşi act normativ, recoltarea probelor biologice se face cu respectarea normelor metodologice ale Ministerului Sănătăţii, respectiv ordinul nr. 376/2006, iar conform art. 6 alin. (1) lit. c) din acest ordin, recoltarea probelor biologice se face cu ac şi seringă de unică folosinţă până la înlocuirea acestei modalităţi cu cea care implică folosirea trusei standard, adică pentru încă 6 luni de la publicare. Această publicare s-a făcut în aprilie 2006, astfel încât înlocuirea acestei modalităţi prin folosirea trusei standard a operat din luna octombrie 2006. În acest context, apreciază că alterarea metodei de recoltare a probelor biologice, cu nerespectarea normelor impuse de autoritatea în domeniu, implică anularea valorii probatorii a testelor efectuate. Toate aceste aspecte trebuie sancţionate prin achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., respectiv lipsa elementului material al infracţiunii, în condiţiile în care probele biologice au fost recoltate cu încălcarea textelor de lege imperative, fiind aplicabile dispoziţiile art. 64 alin. (2) C. proc. pen., avându-se în vedere şi şedinţa CSM pe practică neunitară din data de 05.11.2008.

Prin decizia penală nr. 101/A din 30.03.2009, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 12501/325/2008, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 2812/12 11 2008 a Judecătoriei Timişoara pronunţată în dosar 12501/325/2008.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că, în mod corect, pe baza unui probatoriu complet Judecătoria a stabilit starea de fapt si vinovăţia inculpatului, vinovăţie care nu a fost contestata de acesta. De asemenea, instanţa de apel a stabilit ca in mod corect judecătoria a confirmat încadrarea juridică propusă prin actul de acuzare, respectiv că inculpatul se face vinovat de săvârşirea a trei infracţiuni, respectiv că a condus pe drumurile publice un autoturism neînmatriculat, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 85 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, a condus pe drumurile publice un autoturism fără a poseda permis de conducere, faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 modificată şi aceea ca a condus pe drumurile publice un autoturism având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002.

În ce priveşte cea de a treia infracţiune instanţa de apel a apreciat că sunt neîntemeiate criticile inculpatului cu privire la faptul ca nu a fost respectată modalitatea de recoltare a probelor biologice şi acest lucru a condus la alterarea acestora în condiţiile în care nu există nicio dovadă care să creeze o suspiciune cu privire la o pretinsă alterare a probelor. S-a reţinut că această modalitate de recoltare a probelor, respectiv cu ac şi siringă de unică folosinţă a fost folosită până la intrarea în vigoare a noii reglementări, iar înlocuirea metodologiei nu a avut la bază faptul că vechea modalitate de recoltare a probelor era nesigură. Din acest considerent, instanţa de apel a opinat că nefolosirea metodologiei de recoltare introdusă prin actul normativ indicat de parte nu conduce automat la concluzia că probele sunt alterate.

Pe de altă parte, s-a considerat că nedotarea unităţii sanitare care a prelevat aceste probe cu trusa standard şi folosirea vechii modalităţi de recoltare a probelor nu poate conduce automat la concluzia ca aceste mostre de sânge au fost obţinute în mod ilegal şi s-a produs o încălcare a prevederilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen.

Faţă de considerentele expuse Tribunalul Timiş a respins ca nefondat apelul formulat de inculpat.

Împotriva deciziei penale nr. 101/A/30.03.2009 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 12501/325/2008 a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.

Recursul nu a fost motivat în scris, ci numai cu ocazia susţinerii orale a acestuia, aspectele invocate de apărătorul inculpatului fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

Analizând recursul declarat de inculpat prin prisma motivelor invocate de acesta şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., instanţa constată că este nefondat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente:

Potrivit procesului-verbal de constatare a infracţiunii din 17.06.2007, semnat de inculpat şi martori asistenţi, se menţionează că inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest Dreger seria ARRJ – 0061 la data de 17.06.2007 orele 11,40 conform protocolului 00007 rezultatul fiind de 0,88 mg/l aer pur respirat. Totodată, inculpatul a recunoscut în faţa instanţei săvârşirea faptelor, menţionând că a consumat toată noaptea băuturi alcoolice.

Pe de altă parte, din procesul verbal de prelevare din 17.06.2007 rezultă că prelevarea s-a făcut cu ac şi seringă de unică folosinţă, proba fiind sigilată cu sigiliul nr. 39893 MI. Astfel, susţinerile apărătorului inculpatului în sensul că nu s-ar fi menţionat sigiliul sunt nereale. Prin urmare, recoltarea probelor biologice nu a fost făcută cu trusa de recoltare prevăzută de Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 376/2006, ci cu metoda clasică impusă de Institutul de Medicină Legală „Mina Minovici” la 01.03.1990. Potrivit procesului verbal de recoltare rezultă că seringa şi acul utilizate au fost de unică folosinţă, flaconul a fost curat şi nu a prezentat urme de alcool, iar dezinfectarea pielii nu s-a făcut cu alcool sau alte substanţe derivate. De la bun început, adică din momentul constatării faptei de către organele de poliţie, dar şi ulterior, în cursul urmăririi penale, inculpatul nu a avut nicio obiecţie cu privire la modul în care au fost recoltate probele biologice, a acceptat să se supună probei alcool test, care a evidenţiat o cantitate de 0,88 mg/l aer pur respirat, iar ca urmare a probelor de sânge recoltate s-a stabilit o alcoolemie de 1,65 ‰ la ora 1215, respectiv 1,45 ‰ la ora 1315. În cursul cercetării judecătoreşti la Judecătoria Timişoara, inculpatul nu a invocat nici un moment existenţa vreunui motiv de nulitate vizând modul cum i-au fost recoltate probele biologice, recunoscând şi regretând conducerea sub influenţa alcoolului.

Prin urmare, este indubitabil faptul că inculpatul a condus autoturismul cu alcoolemie ce depăşeşte limita legală, iar faptul că nu s-au respectat procedurile impuse de Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 376/2006 la recoltarea sângelui, nu conduce automat la constatarea nulităţii recoltării câtă vreme în practică trusele de recoltare menţionate în ordin nu au fost livrate unităţilor spitaliceşti, iar inculpatul, aşa cum s-a menţionat mai sus, nu a invocat vreo lezare a drepturilor sale prin modul în care i s-a făcut recoltarea decât în căile de atac. Este adevărat că potrivit art. 30 din Normele metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicaţiei etilice şi a stării de influenţă a produselor ori substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule şi tramvaie aprobate prin Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 376/10 aprilie 2006, se menţiona că utilizarea trusei standard de prelevare, a cărei componenţă este prevăzută în anexa nr. 5 la normele metodologice, înlocuieşte metoda clasică în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a acestora; însă, nu trebuie omise nici dispoziţiile tranzitorii din art. 6 alin. (1) lit. c) din acelaşi ordin, care prevăd că „prelevarea sângelui se face cu seringi de unică folosinţă, până la înlocuirea acestei metode cu trusa standard de prelevare special destinată acestui scop”. Sub acest aspect, instanţa constată că termenul de 6 luni este un termen administrativ, de recomandare; iar folosirea metodei de prelevare cu seringi de unică folosire se prelungeşte până la existenţa posibilităţii efective de utilizare a trusei unice; o interpretare diferită conducând la imposibilitatea efectuării probatoriului în cauzele privind comiterea infracţiunii prevăzută de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 din motive neimputabile organelor judiciare, cu atât mai mult cu cât înlocuirea metodei de prelevare nu a fost justificată de nesiguranţa vechii metode. Totodată, se constată că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 21 din Normele metodologice privind prelevarea probelor biologice întrucât metoda utilizată pentru determinarea alcoolemiei este una reglementată de acestea.

Instanţa mai are în vedere şi faptul că potrivit dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. probele nu au valoare mai dinainte stabilită; aprecierea fiecărei probe făcându-se de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrării, în scopul aflării adevărului. Astfel fiind, se reţine că starea de fapt în speţă a fost stabilită ca rezultat al tuturor mijloacelor de probă expuse anterior, rezultatul buletinului de analiză coroborându-se cu recunoaşterea inculpatului şi testarea cu alcooltestul.

În ceea ce priveşte susţinerile inculpatului că faptele de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere şi a unui autovehicul neînmatriculat nu ar prezenta pericolul social al unei infracţiuni şi că s-ar impune aplicarea dispoziţiilor art. 181 C. pen., acestea sunt nefondate în raport cu modul de comitere, persoana inculpatului, urmarea care s-ar fi putut produce, împrejurările faptei.

În conformitate cu prevederile art. 181 din Codul penal, nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. În alin. (2) al aceluiaşi articol se precizează că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita inculpatului. În stabilirea gradului de pericol social se reţine că cele două infracţiuni sunt considerate chiar de legiuitor ca fiind de pericol, cu atât mai mult în situaţia în care s-au produs consecinţe în realitatea obiectivă, respectiv inculpatul a pierdut controlul volanului şi a părăsit partea carosabilă, a pătruns pe spaţiul verde şi a lovit doi pomi. Totodată, susţinerea apărătorului inculpatului în sensul că acesta nu ar fi cunoscut faptul că autoturismul era radiat din circulaţie nu poate fi reţinută întrucât radierea a avut loc în 11.05.2006, iar aceste apărări nu se circumscriu noţiunii de eroare de fapt.

Astfel fiind, în temeiul 38515 alin. 1, pct. 1, lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat, împotriva deciziei penale nr. 101/A/30.03.2009, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 12501/325/2008.

Etichete:,

Bottom