404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Suspendare executare act administrativ – art.15 din Lg.554/2004. Condiţii.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava – secţia comercială şi de contencios administrativ sub nr. 14 din 3 martie 2003, creditoarea Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Iaşi a solicitat deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi falimentului debitoarei S.C.”LACTOVAL” SRL Iaşi, pentru o creanţă de 4.834.385 lei.

Prin sentinţa nr. 11 din 11.01.2005 tribunalul Suceava – secţia comercială şi de contencios administrativ, prin judecătorul sindic, a admis cererea creditoarei, dispunând, în temeiul art. 31 al. 5 din Legea nr. 64/1995 modificată, deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi falimentului debitoarei, desemnând administrator judiciar pe S.C.”CAPRIANA” SRL Suceava, sentinţa rămânând irevocabilă, urmare a respingerii recursului declarat de debitoare.

Prin încheierea de şedinţă nr. 95 din 21 februarie 2006, judecătorul sindic a dispus intrarea în faliment a debitoarei.

Totodată, a dispus dizolvarea S.C.”LACTOVAL” SRL Suceava, desemnând lichidator judiciar pe S.C.”CAPRIANA” SRL Suceava fixându-i atribuţiile prevăzute de art. 29 din legea nr. 64/1995.

Pentru a se pronunţa astfel, judecătorul sindic a reţinut că debitoarea nu şi-a declarat intenţia de reorganizare şi nici una dintre persoanele îndreptăţite, nu a propus un plan de reorganizare, conform art. 91 din Legea nr. 64/1995.

Împotriva acestei încheieri în termen legal a declarat recurs debitoarea.

În motivare recurenta a criticat încheierea pentru nelegalitate, arătând în esenţă că judecătorul sindic a dispus intrarea debitoarei în faliment fără a fi verificate creanţele celor doi creditori şi fără ca acestea să îndeplinească în totalitate, condiţia de a fi certe, în sensul Legii nr. 64/1995.

Totodată recurenta a criticat activitatea lichidatorului judiciar, constând în neîndeplinirea atribuţiei de verificare a creanţei pretinsă de creditoarea S.C.”ROSITEX” SRL Suceava, aceasta nefiind certă, lichidă şi exigibilă, neexistând un titlu executoriu, cu atât mai mult cu cât printr-un act adiţional, s-a prevăzut un termen suspensiv de plată, ignorat de judecătorul sindic.

Prin recursul declarat, recurenta a invocat necompetenţa teritorială a Tribunalului Suceava în soluţionarea cererii creditoarei, indicând ca fiind competentă, instanţa de judecată din Chişinău – Republica Moldova, motivat de faptul că în această localitate a fost încheiat contractul.

Examinând recursul declarat în cauză, ale cărui motive pot fi încadrate în art. 304 pct. 3 şi 9 Cod pr. civilă, curtea a constatat că este nefondat.

În primul rând, examinând excepţia necompetenţei teritoriale invocată de recurent, instanţa a constatat următoarele:

Potrivit art. 6 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, toate procedurile prevăzute de această lege, ”sunt de competenţa exclusivă a tribunalului, în a cărei rază se află sediul debitorului, astfel cum figurează acesta în registrul comerţului…”.

Ca urmare, în mod corect s-a pronunţat Tribunalul Suceava – secţia comercială şi de contencios administrativ, prin judecătorul sindic, conform legii speciale menţionate, incidentă în cauză, respectiv Legea nr. 64/1995 care are prioritate faţă de dispoziţiile art. 10 al. 1 Cod pr. civilă.

De altfel, chiar şi prin art. 16/1 Cod pr. civilă se prevede expres:” Cererile în materia reorganizării judiciare şi a falimentului sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul principal al debitorului”.

Ca urmare, motivul de recurs invocat de debitoare, potrivit căruia competenţa de soluţionare a cauzei ar fi aparţinut instanţei de judecată din Chişinău – Republica Moldova, este total nefondat.

Celelalte motive de recurs privind inexistenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile în ceea ce priveşte creditoarea S.C.”ROSITEX” SRL Suceava, nu au fost primite, întrucât acestea puteau fi invocate pe calea contestaţiei prev. de art. 87 rap. la art. 80 din legea nr. 64/1995 şi nicidecum pe calea recursului împotriva încheierii de începere a falimentului.

Nici criticile recurentei privind activitatea lichidatorului judiciar nu au fost primite, aceasta având posibilitatea de a solicita judecătorului sindic fie amendarea, fie înlocuirea sa, în condiţiile art. 28 rap. la art. 26 din Legea nr. 64/1995.

În acest context, cum motivele de recurs nu au fost pertinente, judecătorul sindic făcând corect aplicaţiunea art. 106 din legea nr. 64/1995 în sensul dispunerii intrării în faliment a debitoarei, motivat de nedeclararea de către debitoare a intenţiei de reorganizare cu depunerea unui plan corespunzător, şi cum din oficiu analizând cauza sub toate aspectele conform art. 304/1 Cod pr. civilă, nu s-au constatat motive de ordine publică, recursul a fost respins ca nefondat, în temeiul art. 312 Cod pr. civilă.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro