404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie. Condiţii.

Răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie poate fi făcută numai prin probe certe de vinovăţie. Dacă după administrarea de noi probe în instanţă se ajunge la îndoială asupra vinovăţiei inculpatului şi aceasta nu este înlăturată se aplică principiul „in dubio pro reo”

Prin sentinţa penală nr. 1 din 8 ianuarie 2007, pronunţată de Judecătoria Vatra Dornei, a fost achitat inculpatul N.T. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 32 alin. 3 din O.G. nr. 96/98, modificată, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod proc. penală.

Prin aceeaşi sentinţă s-a respins acţiunea civilă, iar cheltuielile de judecată au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei nr. 548/P/2006 din data de 15 iunie 2006, a fost trimis în judecată inculpatul N.T. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 32 alin. 3 din O.G.. nr. 96/98, modificată prin Legea nr.183/2005.

În actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că inculpatul s-a deplasat în cantonul silvic Dealu Negru în locul numit „Şerba”, U.P.VIII, u.a. 30 B ce aparţine Ocolului Silvic Vatra Dornei şi a tăiat 107 arbori esenţă molid şi brad nemarcaţi de pe picior, după care i-a fasonat şi a lăsat lemnul la faţa locului.

La data de 3 mai 2006 inculpatul a fost pus în posesie cu această parcelă în baza legilor fondului funciar.

În faţa instanţei, inculpatul a arătat că a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafaţă de teren de la locul numit „Şerba”, procedând în luna mai 2005 la măsurarea şi identificarea terenului.

În luna aprilie 2006 i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1,70 ha teren cu vegetaţie forestieră, faţă de cele 3 ha solicitate.

Inculpatul a precizat că nu a tăiat cei 170 arbori, aşa cum s-a reţinut prin actul de sesizare al instanţei, ci că a înţeles să recunoască săvârşirea faptei în timpul urmăririi penale pentru a beneficia de cantitatea de material lemnos tăiată de pe terenul său.

Din declaraţiile martorilor, instanţa de fond a reţinut faptul că de pe terenul cu vegetaţie forestieră la locul numit „Şerba”, ce a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate al inculpatului, au fost tăiaţi 107 arbori.

Aceiaşi martori au arătat că inculpatul nu a fost surprins în timp ce tăia arborii respectivi şi acesta are o afecţiune locomotorie care nu-i permite deplasarea, iar la locul numit „Şerba” nu se poate ajunge decât cu piciorul. De asemenea, de pe terenul învecinat cu cel al inculpatului, aparţinând lui S.I. au fost tăiaţi 30-40 arbori.

Coroborând declaraţia inculpatului cu depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, din care nu rezultă cu certitudine că inculpatul este autorul infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, instanţa de fond a procedat la achitarea acestuia în temeiul art. 10 lit. c Cod proc. penală.

Având în vedere soluţia dată, prima instanţă a respins acţiunea civilă exercitată de Direcţia Silvică Suceava, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din următoarele motive:

Pe tot parcursul urmăririi penale, inculpatul a indicat fără dubiu faptul că el a doborât de pe picior cei 107 arbori.

Susţinerea inculpatului, cum că ar fi înţeles să recunoască fapta doar pentru a intra în posesia materialului lemnos nu poate fi luată în considerare, atâta vreme cât acesta a fost pus în posesie cu suprafaţa în litigiu la data de 3 mai 2006, procesul verbal s-a realizat la data de 27.05.2006, ocazie cu care acesta a recunoscut doborârea arborilor şi totodată a indicat cioatele organelor silvice de faţă cu martorul asistent P.D. – care nu a fost audiat în faza cercetării judecătoreşti.

Având în vedere că prima declaraţie a fost luată inculpatului la data de 29.05.2006 (după data punerii în posesie) şi ulterior a fost reaudiat la datele de 13.06.2006 şi 15.06.2006, parchetul a apreciat că nu există nici un motiv plauzibil pentru care acesta să persiste în atitudinea de recunoaştere a faptei, putând oricând să revină asupra poziţiei iniţiale.

Analizând modalitatea de administrare a probelor în faza cercetării judecătoreşti, a apreciat că soluţia de achitare a avut la bază doar declaraţia inculpatului de nerecunoaştere a faptei (contrar poziţiei de la urmărirea penală) şi declaraţiile martorilor propuşi de acesta şi fără a fi audiaţi martorii din lucrări, unul dintre el având calitatea de martor asistent la cercetarea la faţa locului.

Prin decizia penală nr. 473 din data de 26.11.2007 pronunţată de către Tribunalul Suceava în dosar nr. 1465/86/2007, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, s-a desfiinţat în totalitate sentinţa penală apelată şi, în rejudecare, în baza art. 32 alin. 3 din O.G. nr. 96/1998, modificată, a fost condamnat inculpatul N.T. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal, s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat conform art. 81 Cod penal.

În baza art. 71 al. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.

S-a respins, ca nefondată, acţiunea civilă.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că din analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv procesul verbal de constatare a infracţiunii, procesul verbal nr. 2487/29.04.2006 întocmit de către Ocolul Silvic Vatra Dornei, carnetul de inventariere a cioatelor ilegale constatate în U.P. VIII Şerba, u.a. 30 B, nr. 2486 din data de 29.04.2006 întocmit de către Ocolul Silvic Vatra Dornei, calculul valorii pagubei produsă prin infracţiunea silvică nr. 3042/2.05.2006 întocmit de către Ocolul Silvic Vatra Dornei, procesul verbal de cercetare la faţa locului cu planşa foto anexă, declaraţiile martorilor şi declaraţiile inculpatului (atât cele date în cursul urmăririi penale cât şi cele date în faţa instanţei de fond), rezultă în fapt că în cursul lunii aprilie 2006 inculpatul N.T. a împrumutat de la martorul C.T. un ferăstrău mecanic cu care s-a deplasat în pădure, pe raza comunei Şaru Dornei în zona cantonului silvic Dealul Negru, în locul numit „Şerba” (U.P. VIII, u.a. 30 B), pădure aflată la acea dată în administrarea statului prin Ocolul Silvic Vatra Dornei (dar revendicată de către inculpat) şi a tăiat fără drept un număr de 107 arbori de esenţă molid şi brad, nemarcaţi cu ciocanul silvic, după care a fasonat arborii doborâţi şi i-a lăsat la faţa locului tăierii; volumul arborilor tăiaţi ilegal de către inculpat a fost de 181.836 m3, iar valoarea acestora a fost calculată la suma de 30.623,25 lei; ulterior la data de 3.05.2006 inculpatul N.T. a fost pus în posesie cu suprafaţa de teren împădurit de pe care a tăiat ilegal un număr de 107 arbori.

În cursul urmăririi penale inculpatul N.T. a recunoscut fapta săvârşită însă în faţa instanţei de fond acesta şi-a schimbat radical poziţia, declarând că a recunoscut săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată deoarece îi era frică să nu piardă lemnul tăiat ilegal din pădurea sa, declaraţie înlăturată de tribunal, deoarece aceasta nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea orală a recursului, inculpatul arată că este nevinovat, în mod greşit fiind condamnat de instanţa de apel. Susţine că era imposibil să săvârşească fapta reţinută în sarcina sa având în vedere că are un handicap locomotor, precum şi locul unde au fost tăiaţi arborii, unde nu se poate ajunge cu vreun mijloc de transport.

Curtea a constatat că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Din procesul verbal de cercetare la faţa locului încheiat la data de 27.05.2006 rezultă că a fost găsit lemn rezultat din tăierea ilegală a celor 107 arbori. La faţa locului, inculpatul N.T. a declarat faptul că a tăiat aceşti arbori în cursul lunii aprilie, respectiv în zilele de 24-26, folosind un ferăstrău mecanic împrumutat.

În declaraţia dată în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, pentru ca ulterior, în faţa instanţei să revină asupra declaraţiei, susţinând că a recunoscut fapta doar pentru a primi în custodie materialul lemnos.

Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză nu reiese cu certitudine că inculpatul este autorul faptei.

Acesta nu a fost surprins în timp ce tăia arbori, iar mai mult, inculpatul are o afecţiune locomotorie care nu-i permite deplasarea decât cu un mijloc de transport. Or, la locul unde au fost găsiţi arborii se poate ajunge doar cu piciorul.

Potrivit art. 52 Cod proc. penală, care consacră prezumţia de nevinovăţie, orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă.

În cazul în care probele referitoare la vinovăţie nu sunt certe, sigure, complete, ci există îndoială cu privire la vinovăţia inculpatului, se aplică şi principiul in dubio pro reo, îndoiala profitând inculpatului.

În speţă, faptul că inculpatul a revenit asupra declaraţiei date în cursul urmăririi penale, este irelevant, întrucât, conform art. 66 alin. 1 Cod proc. penală „inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia.

Conform art. 69 Cod proc. penală, declaraţia inculpatului poate servi la aflarea adevărului numai în măsura în care este coroborată cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probator existent în cauză.

Împrejurarea că inculpatul a împrumutat de la martorul C.T. un ferăstrău mecanic nu reprezintă o probă care să conducă la vinovăţia acestuia, în condiţiile în care nu a fost surprins de vreo persoană în timp ce tăia arbori.

Dubiile nu au fost înlăturate, persistând o stare de incertitudine care exclude posibilitatea unei hotărâri de condamnare penală.

Curtea a admis recursul declarat de inculpat şi a menţinut sentinţa penală nr. 1/2007 a Judecătoriei Vatra Dornei.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro