404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă. RECURS la RECURS. Stabilirea valorii obiectului pricinii pentru calificarea căii de atac. Cerinţe.

Prin cererea adresată Judecătoriei Rădăuţi, înregistrată sub nr. 3897/285/27.06.2008, reclamanţii P.D. şi P.N. au chemat în judecată pe pârâta P.N. pentru revendicarea imobilului constând din apartamentul nr. 1, cu anexe, amplasat pe p.v. nr. 2760/1/I, de 166 mp teren şi apartamentul nr. 2, cu anexe, amplasat pe p.v. nr. 2760/1/II, înscrise în C.F. nr. 6113 a comunei cadastrale Rădăuţi.
După administrarea probelor, Judecătoria Rădăuţi, prin sentinţa civilă nr.5295/18.12.2008, a admis acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 1382/2002 a aceleiaşi instanţe, irevocabilă, s-a constatat că reclamanţii sunt proprietarii imobilului, convenţia de vânzare încheiată de părţi fiind valabilă chiar în condiţiile achitării parţiale a preţului. Această sentinţă constituie titlu, conform dispoziţiilor art. 480 Cod civil, încât nu are relevanţă faptul că prin sentinţa civilă nr. 3129/03 s-a dispus rezoluţiunea antecontractului de vânzare cumpărare, dată fiind puterea de lucru judecat a primei hotărâri.
Sentinţa a fost criticată în recurs de pârâtă pentru greşita interpretare şi aplicare a legii. A arătat că imobilul nu a ieşit niciodată din proprietatea sa, iar titlul invocat de reclamanţi este ineficient, întrucât sentinţa civilă nr. 1382/02 a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor legale privind validarea unei vânzări, dispoziţiile art. 111 Cod procedură civilă nefiind incidente în acea cauză.
Prin decizia civilă nr. 977 din 14 mai 2009, Tribunalul Suceava a respins ca nefondat recursul, cu motivarea că sentinţa civilă nr. 1383/02 a Judecătoriei Rădăuţi ce constituie titlul reclamanţilor, a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 1286/2005 a Curţii de Apel Suceava, bucurându-se de autoritatea de lucru judecat. Prin această hotărâre instanţele au calificat convenţia încheiată de părţi drept contract de vânzare cumpărare valabil, iar nu antecontract de vânzare cumpărare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs la data de 20 august 2009 pârâta, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor a arătat că Tribunalul a calificat greşit calea de atac promovată drept recurs, din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 2821 Cod procedură civilă rezultând că aceasta era un apel. Valoarea obiectului litigiului depăşeşte suma de 100 000 lei, valoarea dovedită cu expertiza extrajudiciară depusă la dosarul Tribunalului. În atare situaţie, Tribunalul respectând principiul legalităţii căilor de atac, ar fi trebuit să recalifice calea de atac şi să o soluţioneze în complet de doi judecători, ca instanţă de apel.
Prin întâmpinare, pârâţii au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, acesta fiind îndreptat împotriva unei hotărâri irevocabile. Au arătat că Tribunalul a calificat corect calea de atac promovată de pârâtă, valoarea imobilului în litigiu fiind cea rezultată din certificatul de atestare fiscală depus la prima instanţă, respectiv de 41.793,02 RON. Câtă vreme această valoare nu a fost contestată la prima instanţă de pârâtă, corect Tribunalul nu a luat în considerare expertiza extrajudiciară prezentată în acest sens.
Excepţia invocată de reclamanţi este întemeiată.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 2821 Cod procedură civilă, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv.
În interpretarea acestor dispoziţii legale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 32/2008, pronunţată în interesul legii, a statuat că „ori de câte ori pe calea acţiunii în justiţie se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă şi necesară”.
În conformitate cu dispoziţiile art. 112 pct. 3 Cod procedură civilă, reclamantul este obligat ca, prin cererea de chemare în judecată, să precizeze obiectul litigiului şi valoarea lui, după preţuirea sa.
La rândul său, pârâtul poate determina/contesta valoarea obiectului pricinii până la prima zi de înfăţişare, în condiţiile dispoziţiilor art. 115 şi 119 Cod procedură civilă.
Cum rezultă din dispoziţiile art. 181 Cod procedură civilă, instanţa investită potrivit dispoziţiilor referitoare la competenţa după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior investirii, intervin modificări în ceea ce priveşte cuantumul valorii aceluiaşi obiect.
Prin urmare, la stabilirea competenţei materiale sau a căilor de atac se are în vedere valoarea obiectului pricinii de la data investirii instanţei, iar nu cea rezultată din modificările survenite pe parcursul procesului.
În speţă, valoarea imobilului în litigiu avută în vedere atât de judecătorie, cât şi de Tribunal la stabilirea căii de atac este cea de impozitare, de 41.793,02 lei, astfel cum rezultă din înscrisul prezentat de reclamanţi (fila 57 dosar fond), emis de Primăria municipiului Rădăuţi, necontestată de pârâtă.
Sub acest aspect, în mod just Tribunalul nu a avut în vedere expertiza extrajudiciară prezentată de pârâtă la ultimul termen de judecată, cu atât mai mult cu cât aceasta relevă valoarea de circulaţie a imobilului de la finele lunii ianuarie 2009.
Constatând că Tribunalul a aplicat corect în cauză dispoziţiile art. 2821 Cod procedură civilă, calificând calea de atac promovată de pârâtă ca fiind un recurs, curtea urmează a respinge ca inadmisibil recursul declarat împotriva deciziei astfel pronunţate, nesusceptibilă, conform dispoziţiilor art. 299 şi art. 377 pct. 2, a fi atacată astfel.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro