404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Aplicarea vârstei standard şi a stagiului complet de cotizare în vederea înscrierii la pensie pentru limită de vârstă – anexa 3 din Legea nr. 19/2000 sau anexa 9din Ordinul nr. 340/2001

Prin cererea adresată Tribunalului Botoşani la data de 14.07.2009 contestatorul G.I. a solicitat în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Botoşani anularea deciziei nr. 11583 R din 4.06.2009 prin care i s-a respins cererea de pensionare şi acordarea pensiei începând cu data de 13.04.2009.

În motivarea contestaţiei, a arătat că în mod nelegal intimata a respins cererea de pensionare, neluând în considerare încadrarea muncii sale în grupă superioară în perioada în care a lucrat la SMA Dorohoi (Agromec SA ) şi SC DEMETRA SRL Dorohoi, deşi acest aspect era menţionat în carnetul său de muncă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Ordinului MMPS 50/1990.

Prin întâmpinare, intimata Casa Judeţeană de Pensii Botoşani a solicitat respingerea contestaţiei întrucât menţiunea de la poziţia 40 din carnetul de muncă privind încadrarea activităţii contestatorului în grupa a II-a de muncă a fost luată în considerare doar parţial, în procent de 83%, deoarece lucrările agricole s-au efectuat doar 10 luni pe an, iar pentru perioada 1.01.1999 – 31.12.1999 când a lucrat la SC DEMETRA SA grupa a II-a de muncă a fost valorificată întocmai, conform adeverinţei 4/12.01.2009.

A mai arătat că, contestatorul nu ar îndeplini condiţia de vârstă necesară pensionării, având la data depunerii cererii doar 58 de ani şi 8 luni, or reducerea vârstei standard de pensionare de care beneficiază potrivit art. 42 tabelul 1, este de numai 5 ani.

Prin sentinţa civilă nr. 1698 din 8.12.2009 Tribunalului Botoşani a admis contestaţie, a anulat decizia nr. 11583 R din 4.06.2009 şi a obligat intimata să acorde contestatorului pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, prin luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 27 ani 5 luni şi 7 zile în grupa a II-a de muncă, a vârstei standard de pensionare de 63 ani şi 7 luni şi a stagiului complet de cotizare de 32 ani şi 2 luni, drepturile de pensie urmând a fi acordate începând cu data de 13.04.2009.

A reţinut prima instanţă că prin decizia R 11583/16.03.2009 intimata Casa Judeţeană de Pensii Botoşani a respins cererea contestatorului G. I. de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, considerând că acesta nu îndeplineşte condiţia de vârstă necesară.

De asemenea, s-a menţionat în mod expres în cuprinsul deciziei (f.4 dosar că „adeverinţa nr. 4 din 12.01.2009 nu a fost luată în calcul deoarece nu este întocmită conform Ordinului 590/2008 ( numele conducătorului unităţii, persoana care a întocmit adeverinţa, perioada corectă care a lucrat la SC DEMETRA SRL – în carnetul de muncă nu apare perioada 01.01.1999 -31.12.1999)”.

S-a reţinut totodată prin decizie, că stagiul complet de cotizare în cazul contestatorului ar fi de 35 de ani, iar vârsta standard de pensionare de 65 de ani, în timp ce acesta a realizat un stagiu de 46 de ani, 1 lună şi 24 zile ( din care 27 de ani, 5 luni şi 7 zile în grupa II) şi avea la data înscrierii la pensie 58 ani şi 8 luni.

Ulterior, la 13.04.2009, contestatorul a depus o nouă cerere de pensionare, intimata emiţând o decizie cu acelaşi număr la data de 4.06.2009 prin care a respins din nou acordarea pensiei, luând în considerare de această dată doar 23 ani, 7 luni şi 26 de zile în grupa a II-a de muncă, păstrând aceleaşi menţiuni referitoare la stagiul complet şi la vârsta standard pentru pensionare.

Nemulţumit de respingerea cererii sale de pensionare, contestatorul a formulat prezenta contestaţie împotriva ultimei decizii.

Referitor la criticile privind stagiul realizat în grupa a II-a de muncă, instanţa a constatat că acestea sunt fondate.

Astfel, deşi iniţial, prin decizia din 16.03.2009, intimata a recunoscut contestatorului încadrarea activităţii sale de muncă în grupa a II-a pe o perioadă de 27 de ani, 5 luni şi 7 zile, prin a doua decizie a reţinut doar 23 de ani, 7 luni şi 26 de zile.

Apărarea intimatei (aşa cum rezultă din întâmpinare) a fost că menţiunea din carnetul de muncă de la poziţia 40 privind încadrarea activităţii din perioada 18.03.1969 – 1.12.1970 şi 7.03.1972 – 1.12.1997 în procent de 100% în grupa a II-a de muncă, ar fi fost eronată, deoarece acesta a desfăşurat lucrări agricole ca mecanic agricol doar 10 luni pe an, astfel încât procentul se reduce la 83% din timpul de lucru.

Această apărare este nefondată deoarece, conform art. 1 din Decretul 92/1976 privind carnetul de muncă, acesta constituie „actul oficial prin care se dovedeşte vechimea în munca, vechimea neîntreruptă în munca, vechimea neîntreruptă în aceeaşi unitate, vechimea în funcţie, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de munca cu condiţii deosebite.”

Această dispoziţie a fost preluată şi de Ordinul 50/1990 în vigoare la data la care contestatorul a prestat activitate încadrată în grupa a II-a de muncă, şi care – la pct. 15 – prevede că „dovedirea perioadelor de activitate în locurile de muncă şi activităţile ce se încadrează în grupele I şi II în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii”

Or, intimata nu a ţinut seama de menţiunile exprese din carnetul de muncă ci, a pretins necesitatea depunerii unei adeverinţe întocmite conform Ordinului 590/2008 pentru a se lua în calcul procentul de 100% a timpului lucrat în grupa a II-a de muncă.

Este de observat însă că eliberarea unor asemenea adeverinţe nu se impune decât în situaţia în care asiguratul nu are menţiuni în carnetul de muncă cu privire la grupa superioară de muncă.

Atâta timp cât carnetul de muncă constituie „actul oficial” ce dovedeşte timpul lucrat în condiţii deosebite de muncă, iar în speţă acesta conţine menţiuni complete referitoare la perioada lucrată, timpul efectiv, şi temeiul juridic al încadrării, o eventuală adeverinţă este inutilă, aceasta trebuind să fie emisă, de altfel, tot în baza „documentelor, verificabile, aflate în evidenţele angajatorului” , deci şi a menţiunilor din carnetul de muncă.

În plus, emiterea unei adeverinţe în prezent este şi îngreunată de faptul că fostul angajator – SC AGROMEC SA Dorohoi – este radiat din registrul comerţului (situaţie ce rezultă din certificatul constatator aflat la fila 51 dosar), inclusiv lichidatorul SC EXPERT LICHIDATOR IAŞI fiind radiat din tabloul UNPIR din data de 30.12.2006.

Totodată, instanţa a constatat că decizia este nelegală şi în privinţa neacordării pensiei solicitate, intimata impunând alte condiţii de vârstă standard şi de stagiu complet de cotizare decât cele prevăzute de lege.

Astfel, aplicarea în speţă a vârstelor şi stagiilor de pensionare prevăzute de anexa 9 din Legea 19/2000 a fost apreciată ca fiind eronată, pentru următoarele considerente:

– cele două anexe sunt diferite şi se aplică distinct : anexa 3 pentru categoria de pensie pentru limită de vârstă – în baza art. 41 alin. 2 şi 3 , iar anexa 9 pentru pensia anticipată şi anticipată parţială – în baza art. 167 alin. 2 care se referă în mod expres la vârstele şi stagiile „în raport cu data naşterii”. (Or, anexa 9 este, tocmai, în funcţie de data naşterii asiguratului, pe când anexa 3 este în funcţie de data depunerii cererii, pentru a fi în măsură să asigure acel proces de atingere eşalonată în timp, a vârstelor standard de pensionare) .

Altfel, nici nu ar avea raţiune existenţa unor tabele anexe diferite, ambele cu privire la aceleaşi aspecte: vârsta standard şi stagiul complet ;

– tabelul nr. 4 din cuprinsul art. 1671 din Legea 19 /2000 face referire în rubrica sa, în mod expres, la anexa 3 ;

– anexa 9 este prevăzută de Ordinul MMSSF 340/2001 privind Normele de aplicare a Legii 197/2000, pe când anexa 3 este inclusă în Legea 19/2000, face corp comun cu aceasta.

Anexa 9 prevede condiţii mai grele pentru pensionare decât cele din anexa 3 la lege, ceea ce ar însemna ca în privinţa pensiei pentru limită de vârstă, prin normele metodologice de aplicare să se ajungă la înlocuirea prevederilor exprese ale legii respective,încălcându-se astfel forţa juridică superioară a legii de către un act administrativ.

Potrivit anexei 3, la data depunerii cererii – 13.04.2009 – condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă a contestatorului erau: împlinirea vârstei de 63 ani şi 7 luni şi realizarea unui stagiu de cotizare cel puţin egal cu cel complet de la acea dată, de 32 de ani şi 2 luni.

Conform art. 42 alin. 1 din Legea 19/2000 “ Asiguraţii care au realizat stagiul complet de cotizare şi care şi-au desfăşurat activitatea total sau parţial în condiţii deosebite de muncă au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare conform tabelului nr. 1”.

Prin urmare, pentru realizarea unui stagiu de cotizare de peste 27 de ani în grupa a II-a de muncă , contestatorul avea dreptul la o reducere cu 6 ani a vârstei standard de pensionare, aceasta devenind deci de 57 de ani şi 7 luni (63 de ani şi 7 luni minus 6 ani).

La data depunerii cererii contestatorul avea 58 de ani şi 8 luni, aşa încât intimata trebuia să-i acorde categoria de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei de pensionare, în conformitate cu disp. art. 42 alin.1 din Legea 19/2000.

Împotriva sentinţei a formulat recurs intimata Casa Judeţeană de Pensii Botoşani solicitând modificarea sentinţei, în sensul respingerii contestaţiei ca nefondate în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi 3041 Cod procedură civilă, în sensul că instanţa a pronunţat hotărârea cu nerespectarea dispoziţiilor secţiunii VII pct. 441 din Ordinul 340/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii 19/2000 şi art. 167 din Legea 19/2000.

Astfel, arată recurenta că, potrivit secţiunii VIII pct. 441 din Ordinul 340/2001, persoanele care au desfăşurat activităţi în grupa I de muncă conform legislaţiei anterioare pot solicita pensia pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare conform tabelului nr. 4 de la art. 1671 din lege, caz în care reducerea se face din vârsta standard a anului, respectiv a lunii, de deschidere a dreptului. Ori, susţine recurenta, dreptul de pensie pentru limită de vârstă se deschide la data la care asiguratul îndeplineşte cumulativ condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim realizat în sistemul public, aşa cum prevede art. 41 alin. 1 din Legea 19/2000, iar vârstele standard de pensionare şi stagiile complete de cotizare în funcţie de data naşterii sunt cele prevăzute la anexa 9 din Ordinul 340/2001. Altminteri s-ar ajunge ca o persoană să aibă vârste standard de pensionare şi stagii de cotizare diferite în funcţie de data depunerii cererii.

Mai arată recurenta că pentru perioadele 18.03.1969 – 1.12.1970 şi 7.03.1972 – 1.12.1997 s-a valorificat înregistrarea de la poziţia 40 din carnetul de muncă, numai că s-a considerat că meseria de mecanic agricol se încadrează în grupa a II de muncă în procent de 83 % şi că, chiar dacă s-ar lua în considerare un stagiu de cotizare în grupa a II-a de muncă de 27 de ani 5 luni şi 7 zile, reducerea vârstei standard de pensionare ar fi de 6 ani ceea ce ar însemna că reclamantul nu îndeplineşte condiţia privind vârsta de pensionare.

Prin întâmpinare intimatul G. I. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul sub aspectul motivelor invocate în raport de prevederile art. 304 pct. 9 şi 3041 Cod procedură civilă, instanţa constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

În carnetul de muncă al contestatorului, la poziţia 40 apare menţiunea privind încadrarea activităţii desfăşurate în perioada 18.03.1969 – 1.12.1970 şi 7.03.1972 – 1.12.1997, în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 %.

Conform art. 1 din Decretul 92/1976 privind carnetul de muncă, acesta constituie „ actul oficial prin care se dovedeşte vechimea în muncă, vechimea neîntreruptă în muncă, vechimea neîntreruptă în aceeaşi unitate, vechimea în funcţie, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de muncă cu condiţii deosebite”.

De asemenea, în conformitate cu pct. 15 al Ordinului 50/1990 „dovedirea perioadelor de activitate în locurile de muncă şi activităţile ce se încadrează în grupele I şi II în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă … ”.

Ca urmare, câtă vreme exista menţiune în carnetul contestatorului cu privire la încadrarea în grupa a II-a de muncă a perioadei 18.03-1969 – 1.12.1970 şi 7.03.1972 – 1.12.1997, se impunea a fi avută în vedere de intimată la stabilirea drepturilor de pensie, sub acest aspect soluţia primei instanţe fiind legală şi temeinică.

Referitor la criticile recurentei cu privire la neîndeplinirea de către contestator a condiţiilor cerute pentru înscrierea la pensie reţine instanţa că, la data formulării cererii pentru înscrierea la pensie pentru limită de vârstă, respectiv 10.03.2009, contestatorul avea vârsta de 58 de ani şi 7 luni, fiind născut la data de 13.08.1950.

Conform datelor rezultate din carnetul de muncă, livretul militar, adeverinţele nr. 3561/2.02.2009 şi nr. 7/28.01.2009 eliberate de S.C. Demetra SRL precum şi adeverinţa nr. 3561/2.02.2009 privind stagiul de cotizare realizat depusă la data de 1.04.2001, contestatorul a realizat un stagiu de cotizare de 46 ani, 1 lună şi 24 de zile, din care în grupa a II-a de muncă 27 ani 5 luni şi 7 zile.

Potrivit art. 41 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraţilor care îndeplinesc cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public, iar potrivit art. 41 alin. 2, vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei şi 65 de ani pentru bărbaţi, iar atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza în termen de 13 ani de la intrarea în vigoare a legii conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 3.

Potrivit anexei 3, la data depunerii cererii – 13.04.2009 – condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă a contestatorului erau vârsta de 63 ani şi 7 luni, realizarea unui stagiu minim de cotizare de 12 ani şi 2 luni. Stagiul complet de cotizare, potrivit anexei era de 32 ani şi 2 luni.

Pentru vechimea realizată în grupa a II-a de muncă, de 27 ani 5 luni şi 7 zile contestatorul beneficiază de reducerea vârstei de pensionare cu 6 ani conform art. 42 alin. 1 din Legea 19/2000. Ca urmare, contestatorul se putea înscrie la pensie pentru limită de vârstă la împlinirea vârstei de 57 ani şi 7 luni. Cum, la data formulării cererii contestatorul avea vârsta de 58 de ani şi 7 luni, în mod corect prima instanţă a apreciat că se impunea înscrierea la pensie pentru limită de vârstă.

Cât priveşte îndeplinirea condiţiilor de pensionare raportat la Anexa 3 la Legea 19/2000 şi Anexa 9 la Ordinul 340/2001 apreciem că, în mod corect prima instanţă a avut în vedere la soluţionarea contestaţiei Anexa 3 la Legea 19/2000.

Astfel, reţine instanţa că, potrivit Cap.II art. 3 din Ordinul 340/2001 vârstele standard de pensionare şi stagiile minime sau complete de cotizare pentru femei şi bărbaţi sunt prevăzute în anexa nr. 3 la lege, detaliată în funcţie de data naşterii în anexa nr. 9 la aceste norme. Deducem din aceste prevederi că cele două anexe ar trebui să corespundă în ceea ce priveşte vârsta standard de pensionare şi stagiile minime şi complete de cotizare, rolul celei de a doua anexe nefiind altul decât de a asigura un instrument mai facil celor chemaţi să facă aplicarea Anexei nr. 3 la lege.

Ca urmare, în mod corect prima instanţă a reţinut că în situaţia în care Anexa 9 la Ordinul 340/2001 privind Normele de aplicare a Legii 19/2000 prevede condiţii mai grele pentru pensionare decât Anexa 3 la Legea 19/2000 se aplică aceasta din urmă, în caz contrar ajungându-se la înlocuirea prevederilor exprese ale legii, respectiv cu cele ale unui act administrativ, de aplicare a acesteia.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro