404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Suspendare executare act administrativ

Prin cererea adresata acestei instante la data de 09.10.2008, înregistrata sub nr. …../86/2008, reclamanta SC G. A. SRL, prin administrator M.S., a chemat în judecata pârâta ANAF – Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale S., Activitatea de inspectie fiscala, solicitând suspendarea executarii Deciziei de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala nr. 7/12.09.2008 emisa de pârâta în baza Raportului de inspectie fiscala nr. 9603/11.09.2008, pâna la solutionarea definitiva si irevocabila a plângerii formulate împotriva actului administrativ mentionat mai sus.

În motivarea actiunii, reclamanta a aratat urmatoarele:

SC G. A. SRL este detinatoarea autorizatiei de antrepozit fiscal nr. RO0006633PP01/24.03.2004, fiind astfel autorizata în vederea producerii, transformarii si depozitarii de produse accizabile – respectiv bauturi spirtoase si produse intermediare.

În perioada 19 – 26 august 2008 s-a realizat un control de catre organele ANAF-DJAOV S. – Activitatea de inspectie fiscala, cu privire la modul de evidentiere si plata a accizelor pentru perioada iunie 2007 – iulie 2008, încheindu-se Raportul de inspectie fiscala partiala nr. 9603/11.09.2008 si s-a emis „Decizia de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala” nr. 7 din 12.09.2008.

Prin raportul de inspectie fiscala si prin decizia de impunere contestata s-a constatat în mod neîntemeiat ca reclamanta ar fi încalcat legislatia privitoare la calculul si plata accizelor prin aceea ca ar fi comercializat anumite bauturi pentru care a achizitionat acciza aferenta produselor intermediare – de 51,8 euro/hl de produs, iar organele de control au încadrat aceste produse ca fiind bauturi spirtoase, din grupa alcoolului etilic, considerând ca reclamanta ar fi trebuit sa achite o acciza de 750 euro/hl de alcool pur.

Urmare a constatarilor eronate ale organelor de control reclamanta a fost obligata prin decizia de impunere contestata la plata unei accize suplimentare în cuantum de 3.465.726 lei si la plata unor majorari de întârziere în cuantum de 575.630 lei, sume pe care SC G. A. SRL nu le datoreaza.

Cu privire la admisibilitatea cererii de suspendare a executarii actului administrative, reclamanta arata ca potrivit dispozitiilor Legii nr. 554/2004, formularea unor contestatii împotriva unor acte administrative fiscale nu conduce la suspendarea de drept a executarii acestora. De asemenea, potrivit disp. alin.2 din art. 215 Cod procedura fiscala, instanta competenta poate suspenda executarea daca se depune o cautiune de pâna la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al caror obiect nu este evaluabil în bani, de pâna la 2000 lei.

Avându-se în vedere ca Decizia de impunere nr. 7/12.09.2008 emisa de pârâta este nelegala si netemeinica, prin executarea acesteia se vor cauza societatii prejudicii greu de recuperat, care vor afecta activitatea economica si care vor cauza mari dificultati în desfasurarea relatiilor comerciale.

Prin decizia atacata, reclamanta a fost obligata la plata sumei de peste 4.000.000 lei RON, reprezentând accize si majorari de întârziere, suma pe care societatea nu o datoreaza.

Prin obligarea nelegala la plata acestei sume, reclamanta va ajunge în incapacitate de plata, fiind pusa în situatia de a nu mai putea sa achite sumele datorate catre furnizori si catre personalul angajat al societatii – aceasta constituind o paguba iminenta, care nu poate fi evitata decât prin suspendarea actului administrativ-fiscal contestat.

Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca inadmisibila si mentinerea deciziei emise de autoritatea vamala ca temeinic si legal întocmita. A mai solicitat respingerea cererii de suspendare datorita faptului ca reclamanta nu a respectat cautiunea prevazuta de lege, întrucât fata de valoarea stabilita prin decizia emisa de autoritatea vamala, suma de 10000 lei reprezinta 0,25%.

Reclamanta a parcurs numai procedura plângerii prealabile la nivelul organului administrativ emitent si nu face dovada ca exista pe rolul instantei actiune în contencios formulata împotriva Deciziei de impunere nr. 7/12.09.2008.

Motivele temeinice pe care se sprijina cererea de suspendare nu au fost dovedite de catre reclamanta, neexistând probe în acest sens depuse la dosarul cauzei, instanta neputând lua în considerarea numai simpla invocare a existentei unor motive temeinice.

Referitor la solicitarile formulate de reclamanta cu privire la nelegalitatea actului administrativ, pârâta considera ca trebuia formulata actiune în contencios împotriva acestui act.

Analizând exceptia inadmisibilitatii invocata de pârâta, cu prioritate, în conformitate cu dispozitiile art. 137 alin. 1 Cod procedura civila, tribunalul constata ca potrivit art. 215 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala contribuabilul are dreptul de a cere suspendarea executarii actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile ulterioare.

Conform art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, în conditiile art. 7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pâna la pronuntarea instantei de fond.

Asadar, introducerea unei cereri de suspendare a executarii unui act administrativ fiscal este conditionata de parcurgerea procedurii prealabile. În situatia în care a fost exercitat recursul ierarhic sau gratios (iar în speta s-a facut dovada acestui fapt) contribuabilul are posibilitatea de a formula o cerere de suspendare a executarii, astfel încât exceptia inadmisibilitatii, invocata de catre pârâta, apare ca neîntemeiata si va fi respinsa ca atare.

Pe fondul cauzei, instanta retine ca din cuprinsul art. 14 al. 1 din Legea nr. 554/2004, rezulta ca o data cu sesizarea, în conditiile art. 7, a autoritatii publice care a emis actul administrativ, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ pâna la pronuntarea instantei de fond.

Se stipuleaza ca pentru a se dispune în acest sens este necesar a fi întrunite cumulativ doua cerinte. Prima dintre acestea consta în existenta unui caz bine justificat, ceea ce presupune existenta unei puternice îndoieli asupra prezumtiei de legalitate a actului administrativ contestat. A doua conditie priveste necesitatea prevenirii unei pagube iminente, în acceptiunea art. 2 al. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004, deci a unui prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenta sau, dupa caz, a perturbarii previzibile grave a functionarii unei autoritati publice ori a unui serviciu public.

În speta, instanta apreciaza ca nu rezulta din probele administrate indicii care sa justifice rasturnarea prezumtiei conform careia Deciziei de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare stabilite de inspectia fiscala nr. 7 din 12 septembrie 2008 este executorie din oficiu.

Reclamanta nu a dovedit nici ca prin executarea actului administrativ ar fi iminenta producerea unui prejudiciu, prin periclitarea raporturilor sale contractuale, imposibilitatea realizarii obiectului de activitate etc, nepropunând nicio proba în acest sens.

Cum nu sunt întrunite cele doua conditii prevazute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanta a respins cererea de suspendare ca nefondata.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro