404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Anulare act administrativ

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 6368/86/2008 la data de 02.09.2008, reclamanta M.R. a formulat plângere împotriva Deciziei nr. 1334 din 31.07.2008 emisa de pârâta Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor Bucuresti, prin care i-a fost respinsa contestatia nr. 5208/2007 formulata împotriva Hotarârii nr. 148/21.09.2007 adoptata de Comisia Judeteana S. pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

În motivarea actiunii reclamanta a aratat ca, prin decizia nr. 1334 din 31.07.2008 a Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, i-a fost respinsa contestatia nr. 5208/2007 formulata împotriva Hotarârii nr. 148/2007 adoptata de Comisia Judeteana S. pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 deoarece, în primul rând, nu a depus la dosar actul de deces al autorului C.D. si, în al doilea rând, în dovedirea calitatii de refugiat a autorilor C.D. si S., nu a depus la dosar nici un document oficial sau dovada initierii unei corespondente cu institutiile abilitate în vederea obtinerii acestor dovezi.

Reclamanta considera ca pârâta i-a respins contestatia cu încalcarea prevederilor legale în materie, respectiv art. 2 alin. 1, 4, 5 din HGR nr. 1120/2006, deoarece a initiat o corespondenta cu institutiile abilitate a produce documente prin care sa dovedeasca decesul autorului C.D., primind raspuns de la Departamentul raional de justitie Storojinet, regiunea Cernauti, cu nr. M – 4 din data de 02.03.2007, prin care i s-a comunicat ca nu exista date despre decesul lui C.D., verificarile efectuându-se pentru perioada 1940 – 1946.

Din adeverinta nr. 369/18.12.2003 eliberata de Arhivele de Stat ale Regiunii Cernauti reiese ca autorul sau, C.D., aparea la nivelul anului 1941 în fondul de arhiva al localitatii Banila pe Siret.

Din adeverinta nr. 228/05.11.2002 eliberata de Rada Locala din Banila pe Siret numitei Z. V.K., victima si ea refugiului, reiese ca pâna în anul 1944 nu exista carti de evidenta în Rada locala.

Reclamanta arata ca în aceste conditii, daca nu au existat registre de stare civila, registrele de stare civila au fost pierdute ori distruse în totalitate sau în parte, nu este posibila procurarea din strainatate a certificatelor de stare civila sau a extraselor dupa actele de stare civila, proba testimoniala devine admisibila.

Este de notorietate situatia de dupa încheierea celui de al doilea razboi mondial, când multe persoane au fost lasate în afara oricarui regim de stare civila sau nu s-au putut certifica anumite evenimente petrecute pe front sau în timpul razboiului. Astfel, pentru locuitorii din Ardealul de Nord, Legea nr. 50/1948 a prevazut posibilitatea ca pentru persoanele decedate dupa 21 iunie 1941, pentru care data decesului nu poate fi stabilita cu acte de stare civila, sa se înregistreze ca data a decesului ziua de 9 mai 1945.

În acest sens s-a admis rectificarea din oficiu a actelor de stare civila întocmite pe baza hotarârilor judecatoresti de declarare a mortii prezumate, situatie care nu s-a aplicat si românilor decedati sau disparuti în Bucovina de Nord.

În aceasta problema trebuie retinut ca reconstituirea actului de stare civila sau constatarea unor fapte prezumate pentru cetatenii români din teritoriul ce a fost ocupat de fosta Uniune Sovietica, în anul 1940, se puteau face înregistrari speciale ce erau tinute de primari, în baza Decretului nr. 4062/13.12.1940, existând situatii de neoperare a acestora.

Reclamanta concluzioneaza ca adeverintele prezentate mai sus, care fac dovada depunerii tuturor diligentelor în dovedi decesul autorului sau, nascut acum mai bine de 150 de ani, constituie un început de dovada scrisa care, coroborate cu declaratiile autentificate date de martori, cu prezumtiile rezultate din împrejurarile specifice situatiei de dupa încheierea celui de al doilea razboi mondial, când multe persoane au fost lasate în afara oricarui regim de stare civila sau nu s-au putut certifica anumite evenimente petrecute în timpul razboiului, fac dovada decesului autorului sau, C.D.

În drept si-a întemeiat sustinerile pe disp. art. 8 alin. 5 din Legea nr. 290/2003, Legea nr. 554/2004.

Pârâta Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata,

În motivare a aratat în primul rând ca, în conformitate cu prevederile art. 2 alin (1) din HG nr. 1120/2006, persoanele îndreptatite trebuie sa faca dovada ca au avut în proprietate, la momentul refugiului, bunurile pentru care solicita acordarea masurilor reparatorii.

Astfel, autorul bunurilor, proprietarul bunurilor din Bucovina – C.D., trebuie sa aiba calitatea de refugiat.

Pârâta arata ca, din analiza documentelor depuse la dosar de catre reclamanta, rezulta ca exista neconcordante în ceea ce priveste dovedirea calitatii de refugiat a autorului. În contestatia depusa împotriva Hotarârii nr. 148, reclamanta a declarat ca autorul a decedat în timpul refugiului. Aceasta afirmatie nu se regaseste în cererea initiala, în declaratiile pe propria raspundere depuse la dosar, în cererea de chemare în judecata si nici în declaratiile martorilor.

Deoarece martorii nu mentioneaza bunurile pentru care solicita despagubiri, pârâta considera ca proprietatea bunurilor nu este dovedita conform art. 5 alin. 1 din Legea nr. 290/2003 coroborat cu art. 2 alin. 4 din HG nr. 1120/2006.

Mai mult, din certificatul de nationalitate din 28.08.1926 reiese ca autorii C.D. si S. au avut 8 copii, iar din certificatul de refugiat nr. C – 334 din 09.06.2005, eliberat de Directia Judeteana Timis a Arhivelor Nationale, rezulta ca s-au refugiat fratii C. A., V. si A. Exista astfel posibilitatea ca ceilalti frati, poate împreuna cu autorul, sa fi ales sa devina cetateni sovietici si sa se supuna autoritatilor de ocupatie, bucurându-se de prerogativele dreptului de proprietate si astfel, nu se mai pot pretinde compensatii banesti conform Legii nr. 290/2003.

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Prin decizia nr. 1334 din 31 iulie 2008 a Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 (filele 6-8 dosar) a fost respinsa contestatia formulata de reclamanta M. M. R., în calitate de mostenitoare a numitei C. A., împotriva Hotarârii nr. 148/21 septembrie 2007 adoptata de Comisia Judeteana S. pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

S-a retinut ca la dosar nu este depus actul de deces al autorului C. D. Reclamanta a initiat o corespondenta cu Directia Judeteana Suceava a Arhivelor Nationale, prin care a solicitat acest act, dar în conditiile în care i s-a raspuns ca aceasta institutie nu detine documente din anii 1941-1946, a depus declaratiile a doi martori care nu fac referire la momentul decesului autorului C.D..

S-a aratat de asemenea ca în vederea dovedirii calitatii de refugiat a autorilor C.D. si S., reclamanta a depus la dosar doar declaratii de martori, care nu sunt coroborate cu nici un document oficial sau cu dovada initierii unei corespondente cu institutiile abilitate în vederea obtinerii acestor dovezi.

Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 290/2003, cetatenii români, deposedati ca urmare a parasirii fortate a Basarabiei, Bucovinei de Nord si a Tinutului Herta, precum si ca urmare a celui de al Doilea Razboi Mondial si a aplicarii Tratatului de Pace între România si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, au dreptul la despagubiri sau compensatii pentru bunurile imobile avute în proprietatea lor în aceste teritorii, precum si pentru recolta neculeasa din anul parasirii fortate a bunurilor, în conditiile prezentei legi.

Dupa cum se stipuleaza în art. 5 alin. 1 din Legea nr. 290/2003, care se coroboreaza cu art. 2 alin. 4 din H.G. nr. 1290/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, cererile prin care se solicita acordarea de despagubiri sau compensatii trebuie sa fie însotite de acte doveditoare certificate de autoritati.

În speta, reclamanta a depus traducerea legalizata a adresei nr. M-4 din 2 martie 2007 emisa de Departamentul raional de justitie Storojinet, reg. Cernauti. În cuprinsul acesteia se atesta existenta de date despre decesul numitei H. Z., intervenit la data de 23 septembrie 1941. S-a aratat ca nu exista date despre decesul lui H. D., pentru anii 1940-1946, localitatea Banilov pe Siret, raionul Storojinet, reg. Cernauti. De asemenea, prin adresa nr. 317 din 20 februarie 2007 a Directiei Judetene Suceava a Arhivelor Nationale, i s-a comunicat reclamantei ca aceasta institutie nu detine registrele de stare civila – decedati din comuna C.C. din perioada 1941-1946, ca urmare nu îi poate elibera extrasul pentru C. D.

Conform buletinului de înscriere la Biroul Populatiei C.C. judetul Câmpulung nr. 101/41 eliberat la 11 august 1941, autorul reclamantei s-a nascut la data de 1 noiembrie 1873, astfel încât este evident ca acesta a decedat, chiar daca acest fapt nu a fost probat cu înscrisuri. Instanta considera ca, în conditiile în care ultima mentiune despre C.D. este pe acest act datând din 1941, este incidenta imposibilitatea de conservare a actului de deces, întocmit în perioada celui de-al doilea razboi mondial.

Ca autorul reclamantei nu a ramas pe teritoriul Bucovinei de Nord rezulta din faptul ca nu este înregistrat decesul sau în localitatea Banila pe Siret.

În ce priveste dovada refugiului, instanta retine ca buletinul de înscriere la Biroul Populatiei C.C. judetul Câmpulung nr. 101/41 eliberat la 11 august 1941 face dovada refugiului în anul 1941.

În ceea ce priveste refugiul din 1944, în certificatul nr. C-334 din 9 iunie 2005 eliberat de Directia Judeteana Timis a Arhivelor Nationale se arata ca s-au identificat în Registrul de evidenta a refugiatilor din Bucovina pe anul 1944, la nr. crt. 7026-7028, H.A., cap de familie, nascut în 1907, H.V., sora, nascuta în 1913 si H.A., sora, nascuta în 1909, autoarea reclamantei. Se mentioneaza ca toti au fost evacuati la 26 martie 1944 din Banila pe Siret în localitatea Batesti, judetul Severin, astfel încât opereaza prezumtia ca autorul C.D. a decedat anterior ajungerii în localitatea unde s-au refugiat descendentii sai.

Potrivit adresei nr. 1277 din 25 martie 2005 a Primariei comunei C.C., din verificarea documentelor existente în arhiva acestei institutii pentru perioada 1937-1968 s-a constatat ca nu exista o evidenta a persoanelor refugiate.

Instanta apreciaza ca sunt aplicabile în cauza dispozitiile art. 2 alin. 4 din H.G. nr. 1290/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, conform carora în situatia imposibilitatii dovedite de a procura acte doveditoare, cererea se completeaza cu declaratia autentica a petentului, însotita de declaratiile a cel putin 2 martori, de asemenea autentificate.

Potrivit declaratiilor martorelor G.E. si L.A., autentificate sub nr. 1447 si respectiv 1446 din 9 mai 2005 de B.N.P. Fomin Simion, defunctul C.D. s-a refugiat în anul 1944 din Bucovina de Nord, localitatea Banila pe Siret, însa nu poseda dovezi scrise din care sa rezulte aceasta calitate.

În legatura cu bunurile ce au facut obiectul dreptului de proprietate al autorului reclamantei, din adresa nr. C-334 din 9 iunie 2005 a Directiei Judetene Timis a Arhivelor Nationale rezulta ca aceasta institutie nu detine documente privind averile refugiatilor din Bucovina de Nord, stabiliti în localitatea Botesti, judetul Severin.

În schimb, în cuprinsul dovezii eliberata la data de 18 decembrie 2003 sub nr. 369 de Arhivele de Stat – Regiunea Cernauti se arata ca din documentele fondului de arhiva al Primariei comunei Banila pe Siret, judetul Storojinet, pe anul 1941, reiese ca autorul reclamantei a fost proprietarul cladirii de la nr. 1080, a avut 0,70 ha teren arabil, 1,00 ha fâneata, 1,00 ha lunca, 0,30 ha padure, 1,00 ha teren divers. Instanta apreciaza ca acest înscris face dovada dreptului de proprietate al autorului C.D. asupra bunurilor imobile mentionate. În declaratiile celor doua martore se arata ca bunurile nu au fost înstrainate pâna la data refugiului sau ulterior, iar autorul reclamantei nu a primit despagubiri pentru acestea.

Ca urmare, instanta a constatat ca prezenta cerere este întemeiata si a admis-o, în conformitate cu dispozitiile art. 8 alin. 5 din Legea nr. 290/2003, anulând decizia contestata si dispunând acordarea catre reclamanta a despagubirilor sau compensatiilor pentru bunurile imobile avute în proprietate de autorul sau pe teritoriul Bucovinei de Nord.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro