404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Obligaţia de „a face”

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 1624/10.06.2010

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 2347/321/2008, reclamantul G.H. a chemat în judecată pe pârâtul I.C. şi a solicitat ca în cauză să fie pronunţată o hotărâre judecătorească prin care acesta să fie obligat să-i restituie 3 bovine-vaci Holchstein în producţie de lapte, o viţică Holchstein, un viţel, 12 ovine, 6 capre, 3 iezi şi un cal sau să-i plătească c/val. acestora; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul arată următoarele :

În luna mai 2007, un salariat al societăţii pe care o administrează i-a propus să ducă animalele pe care le are în proprietate la un vecin de-al său, pe nume I.C., care are organizată stână de animale.

Împreună cu acest salariat a mers la domiciliul pârâtului în com. X., acolo pârâtul s-a oferit să-i preia animalele la stână, respectiv : 3 bovine-vaci Holchstein în producţie de lapte, o viţică Holchstein montată în luna a III a, 4 viţei, 12 ovine, 6 capre, un ţap, 3 iezi şi un cal, pe care urma să le ducă la stâna sa din punctul „B.”.

Pârâtul a refuzat să-i dea cantitatea de brânză şi urdă aşa cum a fost înţelegerea iniţială, mai mult, în octombrie 2007 a refuzat şi restituirea animalelor, pretinzând în mod nejustificat că nu îl cunoaşte pe reclamant.

Mai arată reclamantul că din totalul animalelor predate pârâtului a sacrificat la stâna acestuia 3 viţei şi un ţap, de asemenea, a plătit pârâtului suma totală de 1500 lei, reprezentând taxa de vărat pentru animale.

În drept, reclamantul a invocat art. 1073 – 1077 Cod civil.

În dovedire, a ataşat la dosarul cauzei în copie paşapoarte bovine, formulare de identificare animale, somaţia adresată pârâtului privind restituirea animalelor cu dovezile de comunicare, iar în completare a solicitat administrarea probei cu martori şi efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, pentru evaluarea animalelor ce formează petitul acţiunii.

La interogatoriu, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii, învederând în esenţă instanţei că reclamantul nu i-a predat niciun animal, nu a avut organizată stână în anul 2007, el îndeplinind funcţia de pădurar, că reclamantul a predat animalele la stâna numitului U.V. din com. X..

De asemenea, a formulat şi întâmpinare, prin care a arătat următoarele :

Organizează tabere pentru întreţinerea animalelor proprii şi ale altor persoane cu care convine în acest sens.

Nu a avut nicio înţelegere cu reclamantul, iar primirea animalelor şi predarea produselor se face pe bază de documente.

La propunerea reclamantului, au fost audiaţi martorii C.I., L.G. şi N.A., iar la propunerea pârâtului au fost audiaţi martorii C.V. şi C.V.X., declaraţiile acestora fiind consemnate la dosarul cauzei.

În cauză, instanţa a admis şi a dispus efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea zootehnice, concluziile expertului tehnic judiciar fiind consemnate la dosarul cauzei.

Examinând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt :

În luna mai 2007, reclamantul împreună cu martorul L.G., la propunerea acestuia din urmă, a hotărât să ducă animalele pe care le avea în proprietate la stâna pârâtului, pentru vărat, lucru pe care l-au şi făcut, respectiv în jurul datei de 4-5 mai.

Astfel, martorul declară că a dus animalele împreună cu reclamantul la o gospodărie , pârâtul nefiind atunci la domiciliu, apoi în cursul verii a mers împreună cu reclamantul la stână în zona „B.” pentru a face măsurătorile laptelui rezultat de la animalele predate. Acelaşi martor declară că animalele au fost duse şi lăsate în curtea „domnului pe nume J.”, în dimineaţa zilei de 5 mai (fila 35 din dosar).

Reclamantul a povestit în acea perioadă martorului C.I. că a predat animalele pentru vărat unui pădurar pe nume C., pârâtul îndeplinind această funcţie, conform adeverinţei emisă de Ocolul Silvic T. – fila 82 din dosar.

Reclamantul a formulat plângere penală împotriva pârâtului pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere, prev. de art. 213 Cod penal, iar prin ordonanţa adoptată de procuror în dosarul de urmărire penală nr. 326/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătorie, soluţie definitivă, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului pentru această infracţiune.

S-a reţinut în această ordonanţă că în luna mai 2007 reclamantul a încredinţat pârâtului mai multe animale pentru vărat şi tomnat, urmând a le restitui la finalul perioadei, însă pârâtul a refuzat să le restituie, întrucât între părţi au apărut neînţelegeri cu privire la obligaţiile de întreţinere a animalelor, astfel că litigiul este unul de natură civilă.

Prin declaraţia dată în dosarul de urmărire penală (filele 30,31 d.u.p.), pârâtul a recunoscut că în anul 2007 a avut organizată o stână de animale în zona „B.”, că reclamantul a adus la stână mai multe vaci şi oi pentru vărat, precum şi un cal, animale ce au fost evidenţiate pe un caiet, este de acord să restituie aceste animale, cu condiţia ca reclamantul să-i plătească taxele pentru serviciile prestate cu paza şi îngrijirea animalelor.

În dosarul de urmărire penală toţi martorii audiaţi au declarat că au cunoştinţă despre animalele predate de reclamant la stâna organizată de pârât.

Chiar şi martorii audiaţi la propunerea pârâtului declară că au cunoştinţă despre predarea unor animale la stâna acestuia, animale aparţinând reclamantului (filele 37-39 din dosar).

Aceşti martori vorbesc despre sacrificarea unor animale de către reclamant, împrejurare recunoscută de acesta.

De asemenea, martorul N.A. declară că l-a văzut de mai multe ori pe reclamant mergând cu maşina la stâna pârâtului (fila 94 din dosar).

Din probele administrate în cauză, instanţa reţine că reclamantul a predat pârâtului în luna mai 2007 animalele descrise în acţiunea introductivă, animale pe care pârâtul în mod nejustificat refuză să le restituie.

Reclamantul a invocat în drept în acţiunea introductivă dispoziţiile art. 1073-1077 Cod civil, care reglementează efectele obligaţiilor de a da şi a face, însă în cadrul dezbaterilor a solicitat ca pârâtul să-i plătească c/val. animalelor predate, motivat de faptul că din probele administrate în cauză rezultă că acestea au fost sacrificate în cea mai mare parte, fie de către pârât, fie de către terţe persoane cu acceptul acestuia, iar calul a fost înstrăinat de către pârât, care şi-a însuşit c/val.

În acestă situaţie, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 998, 999 Cod civil, care reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie.

Prin fapta culpabilă a pârâtului, reclamantul a suferit un prejudiciu, constând în c/val. animalelor predate şi nerestituite, astfel cum această c/val. a fost estimată de expertul tehnic judiciar.

În consecinţă, în baza art. 998 Cod civil, instanţa va admite cererea reclamantului şi va obliga pe pârât să plătească acestuia c/val. animalelor.

Cu privire la c/val. unei cantităţi de caş şi urdă nepredată de pârât reclamantului, c/val. estimată de acelaşi expert, se reţine că aceste bunuri nu formează petitul acţiunii.

Constatând culpa procesuală a pârâtului, în baza art. 274 Cod procedură civilă, acesta va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro