404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Pretenţii

Sentinţa civilă nr. 881/2.04.2010

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, reclamantul X. a chemat în judecată pe pârâţii Y. şi Z., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligaţi acesta să-i plătească suma de 500 de lei.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în fapt, prin luna octombrie – noiembrie 2008, pârâţii i-au construit o sobă de teracotă cu materialele sale. La terminarea sobei, s-a făcut proba de funcţionare şi s-a constatat că nu a funcţionat bine, pentru că-i venea fumul din sobă şi în cameră.

A mai menţionat reclamantul că pârâţii i-au garantat că, dacă se usucă construcţia sobei, va funcţiona corect însă cele promise de pârâţi, nu s-au adeverit, pentru că fumul îi venea în casă şi după uscarea sobei.

De mai multe ori i-a chemat acesta pe pârâţi să-i refacă soba, dar ei au refuzat, motiv pentru care reclamantul a apelat la serviciile unui alt meseriaş care i-a refăcut construcţia sobei, care funcţionează bine .

Întrucât soba nu s-a refăcut în totalitate, ci doar numai canalele de direcţionare a fumului, reclamantul a precizat că nu le pretinde pârâţilor mai mult decât manopera pentru lucrarea refăcută, în valoare 500 lei şi cheltuielile de judecată generate de proces.

În drept, reclamantul a indicat dispoziţiile art. 998-999 C. civ.

În dovedire a solicitat încuviinţarea probei cu martorii A. şi B..

Cererea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru – 51 lei, şi timbru judiciar – 1,5 lei.

Legal citat, pârâtul Y. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, invocând şi excepţia inadmisibilităţii cererii, faţă de prevederile art. 998-999 C. civ. ( excepţie calificată de instanţă ca fiind apărare de fond, prin încheierea din data de 19.01.2010 ), menţionând că, în momentul în care a construit soba, aceasta funcţiona bine.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 115-118 CPC.

La data de 29.01.2010, reclamantul a modificat acţiunea iniţială, adăugând pretenţiilor sale, un nou capăt de cerere, prin care a înţeles să solicite pârâţilor suma de 500 lei, cu titlu de daune morale, timbrând în consecinţă.

Instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri şi proba testimonială pentru reclamant şi, din oficiu, proba cu interogatoriul pârâţilor.

Analizând materialul probator administrat, precum şi susţinerile părţilor, instanţa va respinge acţiunea modificată, ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1169 C. civ., „cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească”. În raport de atari prevederi legale, care consacră principiul potrivit căruia, în procesele civile, sarcina probei, aparţine, în principiu, reclamantului, faţă de înscrisurile aflate la dosar, instanţa apreciază că X. nu a făcut dovada obligaţiei pârâţilor de a achita sumele solicitate.

Astfel, după cum reiese din răspunsurile date de pârâţi la prima întrebare din interogatoriu, aceştia au construit, în iunie 2008, o sobă de teracotă, pentru reclamant, la domiciliul acestuia, aspect necontestat de niciuna din părţi.

Pentru acest serviciu, pârâtul Y. a fost remunerat cu suma de 750 lei şi încă 50 lei, pentru repararea coşului de fum de pe acoperiş, o activitate distinctă de construcţia sobei, pârâtul Z. neprimind niciun ban, întrucât l-a ajutat pe primul, în scopul achitării unei datorii faţă de acesta. Un atare aspect este probat prin răspunsurile date de cei doi întrebării nr. 4 din cadrul interogatoriului.

În raport de aceste circumstanţe, instanţa reţine că, faţă de motivele invocate, reclamantul a înţeles să iniţieze un demers justiţiar care să materializeze o acţiune în pretenţii izvorând din răspunderea civilă delictuală a pârâţilor.

În drept, faţă de această situaţie, trebuie menţionat că, potrivit dispoziţiilor art. 998 C. civ., „Orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar în conformitate cu prevederile art. 999 din acelaşi act normativ „Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa”.

Din interpretarea prevederilor legale evocate, se deduc condiţiile cumulative pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv:

a) existenţa unui prejudiciu;

b) existenţa unei fapte ilicite;

c) existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu;

d) existenţa vinovăţiei celor care a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care au acţionat.

Aşa fiind, prin raportare la probatoriul administrat, instanţa apreciază că nu sunt întrunite condiţiile sus menţionate, după cum urmează:

După terminarea construcţiei sobei de teracotă, aceasta se pare că funcţiona corespunzător destinaţiei sale. Astfel, pârâtul Z. a afirmat, prin răspunsul dat la cea de-a doua întrebare din cadrul interogatoriului, că, în momentul în care s-a făcut proba, soba funcţiona bine, altfel nu ar mai fi fost plătiţi, iar pârâtul Y., infirmând, de asemenea, alegaţia reclamantului, a susţinut că soba funcţiona bine.

Este adevărat, după cum a recunoscut cel din urmă pârât, că soba scăpa fum, numai că acesta intra în cameră, întrucât nu era tencuit bine coşul de aerisire ( diferit de cel de pe casă, reparat de pârât ), element cu privire la care nu şi-a angajat răspunderea, aspect dedus din răspunsul evidenţiat în cadru întrebării nr. 5 din interogatoriu, prin care se probează că pârâtul Y. l-a îndrumat, prin telefon, pe reclamant să-şi repare coşul. Această probă se coroborează cu declaraţia martorului B., audiat la ultimul termen de judecată, şi care a precizat că, în toamna anului 2009, la solicitarea reclamantului, a reclădit parţial o sobă din locuinţa acestuia, refăcând „fumurile”, respectiv acele compartimente prin care se degajă căldură spre pereţii exteriori.

Prin urmare, se va reţine culpa reclamantului în ceea ce priveşte inconvenientul generat de eliminarea fumului, din sobă, în cameră, deoarece repararea compartimentelor prin care se degajă căldură spre pereţii exteriori, era o obligaţie care îi incumba acestuia.

Mai mult decât atât, probatoriul administrat nu a confirmat alegaţia reclamantului, potrivit căreia pârâţii i-au garantat că, după uscarea sobei, aceasta va funcţiona corect. Astfel cum reiese din răspunsurile pârâţilor la întrebarea nr. 3 din cadrul interogatoriului, aceştia nu şi-au luat un atare angajament, întrucât soba funcţiona bine, încă din momentul construcţiei. În plus, apare ca dubioasă împrejurarea că, la mai mult de un an de la construirea sobei ( iunie 2008), abia în toamna anului 2009 martorul B. a refăcut parţial o sobă din locuinţa reclamantului, după cum rezultă din declaraţia acestuia.

Reclamantul nu a reuşit să probeze, nici cu martorii propuşi de el, varianta prezentată în acţiune. Declaraţia martorului B. nu are a fi reţinută decât pentru aspectele evocate; faptul că acesta nu a putut preciza dacă, înainte de a se apuca de lucrare, soba veche funcţiona ori nu, deoarece nu a verificat o atare stare a lucrurilor, este irelevant în raport de coordonatele acţiunii. De asemenea, întreaga depoziţie a martorului A. urmează a fi îndepărtată din ansamblul probator, ca neconcludentă, întrucât acesta nu a evidenţiat vreun aspect util în vederea dovedirii vreunuia din punctele de vedere prezentate de părţi.

Prin urmare, instanţa apreciază că solicitarea reclamantului, de a obliga pe pârâţi la plata sumei de 500 lei, cu titlu de daune materiale, şi 500 lei, cu titlu de daune morale, nu are suport real.

Soluţia este una legală, dată fiind şi linia de raţionament a curţii europene de contencios al drepturilor omului, de la Strasbourg, conform căreia aprecierea probelor făcută de judecătorul naţional nu ar putea fi cenzurată în temeiul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, decât în cazul în care acesta a dedus din faptele prezentate concluzii în mod evident injuste şi arbitrarii (cauza Barbera, Messegue şi Jabardo contra Spaniei – 6 decembrie 1988 ).

În raport de aspectul conform căruia acţiunea va fi respinsă, văzând şi dispoziţiile art. 274 alin. 1 CPC, nu vor fi acordate cheltuieli de judecată reclamantului.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro