Top

Actiune în constatare declaratorie . Actiune în constatare interogatorie. Regimul juridic al bunurilor dobândite în concubinaj.

5. Domeniu asociat – Actiune în constatare declaratorie . Actiune în constatare interogatorie. Regimul juridic al bunurilor dobândite în concubinaj.

Potrivit art.111 Cod procedura civila: „Partea care are interes poate sa faca cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului”.

Sectia civila. Decizia civila nr.232/RC din 22.02.2006

Constata ca, prin sentinta civila nr.2392 din data de 12.06.2006 pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt a fost admisa actiunea formulata de reclamanta Gramescu Mioara în contradictoriu cu pârâtul Gramescu Dorel. S-a constatat ca reclamanta Gramescu Mioara si pârâtul Gramescu Dorel au dobândit în coproprietate pe cote parti imobilul situat în mun. Piatra Neamt, str. Mihai Eminescu nr. 14, bl.E 1, sc.A, et.II, ap.9, jud. Neamt, la care reclamanta are o cota de contributie de 80 % si pârâtul de 20 %.

A fost respinsa ca inadmisibila cererea de interventie principala formulata de intervenientii Mararu Anton si Mararu Georgeta împotriva reclamantei Gramescu Mioara si a pârâtului Gramescu Dorel.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca, prin cererea ce a fost înregistrata pe rolul Judecatoriei Piatra Neamt sub nr.4192/2005, reclamanta a chemat în judecata pe pârâtul Gramescu Dorel, solicitând a se constata ca imobilul mentionat a fost dobândit în coproprietate cu o cota de contributie a sa de 80 % si de 20 % a pârâtului.

În motivare, reclamanta a aratat ca, prin sentinta civila nr.1059/1995 a Judecatoriei Bârlad a fost desfacuta casatoria încheiata cu pârâtul la data de 10 noiembrie 1979; ca, desi între ea si pârât, divortul s-a pronuntat, ei au continuat sa convietuiasca, relatie ce exista si în prezent si din care a mai rezultat minora Gramescu Larisa Daniela; ca în anul 1998, având suma de 100.000.000 lei s-a hotarât sa cumpere apartamentul în litigiu, pentru a caruia achizitionare a achitat suma de 120.000.000 lei, pârâtul contribuind cu diferenta de pret; cum vânzarea s-a facut fara consimtamântul expres al acesteia, sustine reclamanta ca a fost nevoita sa promoveze prezenta actiune.

Prin cererea de interventie în interes propriu intervenientii au solicitat sa se constate ca ei sunt proprietarii apartamentului în litigiu si, pe cale de consecinta, sa se respinga actiunea principala, ca inadmisibila.

În motivarea cererii de interventie, s-a aratat ca, au dobândit imobilul în litigiu, în baza contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr.2155/06.08.2003 de B.N.P. Harbuz Irina si, prin urmare, sunt îndreptatiti sa intervina în judecata prezentei cauze si sa solicite solutionarea actiunii pe exceptia inadmisibilitatii.

În întâmpinarea la cererea de interventie formulat, reclamanta a aratat ca actiunea pe care a promovat-o este pe deplin justificata, deoarece , desi prezumtia de bun comun prevazuta de art. 30 Codul familiei nu este aplicabila concubinilor , nici un text în vigoare nu împiedica constatarea expresa sau tacita a faptului ca bunurile au fost dobândite de concubini în proprietate indiviza în raport de contributia fiecaruia indiferent pe numele caruia dintre concubini a fost achizitionat bunul , motive fata de care solicita respingerea cererii de interventie.

La termenul de judecata din data de 04.07.2005 instanta de fond a încuviintat în principiu, în considerarea dispozitiilor art.49 alin 2 si art.52 Cod procedura civila cererea de interventie principala.

În fata instantei de fond a fost administrata la cererea partilor proba cu înscrisuri, proba cu declaratiile de martor si interogatoriul pârâtului.

Analizând actele dosarului, prima instanta a retinut ca, reclamanta si pârâtul au convietuit dupa desfacerea casatoriei, relatie care îsi produce efectele si în prezent, urmarea fiind reprezentata de faptul ca, din aceasta relatie, a mai rezultat un copil, respectiv minora Gramescu Larisa Daniela. S-a mai retinut ca la achizitionarea apartamentului, reclamanta a avut o cota de contributie de 80 %, chiar daca numai pârâtul figureaza înscris în contractul de vânzare-cumparare în calitate de cumparator. Desfacerea casatoriei, a retinut instanta de fond, nu impune împarteala bunurilor, astfel ca, fostii soti pot sa ramâna împreuna proprietari asupra bunurilor comune si sa ceara transformarea starii de devalmasie în coproprietate. Prin urmare, desi concubinii nu beneficiaza de prezumtia de comunitate prevazuta de art. 30 Codul familiei, aceasta nu este de natura sa împiedice cu nimic constatarea expresa sau tacita ca bunurile s-au dobândit pentru a fi proprietate lor indiviza în raport de contributia fiecaruia indiferent pe numele caruia dintre acestia a fost achizitionat bunul.

Instanta de fond, având în vedere perioada îndelungata de concubinaj intervenita imediat dupa desfacerea casatoriei, dovedita si recunoscuta de concubini a constatat interesul legitim al reclamantei în promovarea prezentei actiuni si pentru protejarea lui a constatat ca este posibila promovarea actiunii în constatarea existentei unui drept al reclamantei si a retinut în favoarea reclamantei o cota de contributie de 80 % la dobândirea bunului imobil apartament – cota ce nu a fost contestata de pârât.

În ceea ce priveste cerea de interventie principala, instanta a apreciat ca intervenientii nu au facut din anul 2003 si pâna în prezent nici un demers pentru a intra în posesia imobilului, iar aceasta împrejurare este dovedita si de faptul ca nu figureaza înscrisi nici la asociatia de proprietari si nici în contractele de utilitati. Instanta de fond nu a dat eficienta contractului de vânzare cumparare invocat de intervenienti în conditiile în care s-a constatat ca exista contributia ambilor soti la dobândirea apartamentului indiferent pe numele caruia dintre ei a fost achizitionat bunul. De asemenea, s-a retinut ca, reclamanta si pârâtul beneficiaza de prezumtia legala de coproprietate în devalmasie, deoarece între parti nu a intervenit partajul care sa puna capat dreptului de proprietate comuna si care a început sa curga de la data desfacerii casatoriei.

Împotriva acestei sentinte au declarat recurs, în termenul legal, intervenientii. Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Neamt sub nr.2496/RC/2006 (889/103/2006).

În recursul declarat, intervenientii au criticat sentinta, atât pe motive de nelegalitate, cât si pe motive de netemeinicie si au preciza urmatoarele:

– în mod nelegal s-a stabilit ca reclamanta are o cota de contributie de 80% la dobândirea bunului imobil, în conditiile în care s-a facut dovada conform contractului de vânzare-cumparare nr.1126/1998 ca pârâtul a dobândit în mod exclusiv dreptul de proprietate asupra acestuia fiind necasatorit la momentul încheierii actului;

– instanta de fond a pronuntat o hotarâre fata de o persoana cu o identitate falsa, reclamanta nu se mai numeste Gramescu Mioara , ci Ifteme, întrucât, prin sentinta civila nr.1059/1996 pronuntata de Judecatoria Bârlad s-a dispus revenirea sa la numele avut anterior încheierii casatoriei;

– instanta de fond a facut o aplicare gresita a articolului 1203 Cod civil, care prevede prezumtia dobândirii bunului prin contributie materiala egala – argumentând totodata ca relatiile de concubinaj ar determina prezumtia de comunitate de bunuri;

– instanta de fond face o grava confuzie în ceea ce priveste dreptul de proprietate în devalmasie, acesta fiind exceptional ti caracterizând doar dreptul de proprietate asupra bunurilor dobândite în timpul casatoriei, iar continuarea convietuirii cu fosta sotie a pârâtului nu este creatoare de drepturi în domeniul dreptului familiei si nici necunoasterea legii nu poate fi invocata;

– imobilul ce face obiectul prezentei cauze, a fost dobândit prin cumparare de catre pârât si este bunul propriu al acestuia, iar partajarea pe cale judiciara este imposibila;

– instanta de fond nu a facut diferenta între concepte juridice diferite – constatarea existentei unui drept – si actiunea în realizarea acestuia;

– din analiza probatoriului administrat a rezultat o situatie de fapt complet eronata, iar pretinsul drept al reclamantei asupra imobilului este cel putin un drept de creanta si nu un drept real asa cum este dreptul de proprietate;

– faptul ca o persoana a pus la dispozitia concubinului o suma de bani pe care a investit-o în cumpararea unui apartament confera aceluia numai un drept de creanta si nu dreptul de proprietate;

Fata de motivele expuse, intervenientii solicita admiterea recursului declarat, considerând ca instanta de fond în mod nelegal a admis actiunea reclamantei în conditiile în care pretinsul drept de creanta al reclamantei putea fi valorificat printr-o actiune în realizare, iar actiunea in constatare întemeiata pe dispozitiile art.111 Cod procedura civila este inadmisibila. Pe cale de consecinta solicita casarea sentintei si rejudecând cauza solicita admiterea cererii de interventie în interes propriu si sa se constate ca intervenientii sunt proprietarii imobilului în litigiu.

Prin întâmpinarea formulata reclamanta a precizat ca intervenientii încearca sa induca în eroare instanta de judecata , nefiind în masura sa faca diferenta între proprietatea în devalmasie reglementata de codul familiei si proprietatea indiviza comuna reglementata de codul civil. Astfel, reclamanta arata ca actiunea în constatare poate fi introdusa de orice persoana care solicita constatarea existentei unui drept. Actiunea formulata are un caracter interogatoriu, prin care reclamanta cheama în judecata o alta persoana , fata de care se cere sa i se constate un drept care i-ar putea fi eventual contestat. Reclamanta mentioneaza ca are calitate procesuala activa în speta, interesul constând în dreptul de a cere concursul justitiei pentru protectia interesului sau, si mai arata ca desi concubinii nu pot beneficia de prezumtia de comunitate de bunuri poate, însa sa solicite constatarea expresa sau tacita ca bunurile s-au dobândit pentru a fi proprietatea lor indiviza , în raport de contributia fiecaruia , indiferent pe numele caruia a fost achizitionat bunul. Pe cale de consecinta, reclamanta considera ca este legala si temeinica sentinta recurata si solicita respingerea recursului ca nefondat

Examinând recursul declarat în raport de motivele invocate , dar si din oficiu în considerarea dispozitiilor art. 304 ind. 1 Cod procedura civila se constata ca este fondat, urmând a fi admis pentru urmatoarele considerente:

În fapt, la data de 24.03.1998 prin contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr. 1126 de B.N.P. Balan Dorina pârâtul a dobândit dreptul de proprietate asupra bunului imobil apartament situat în municipiul Piatra Neamt, str. M Eminescu , nr.14 bl, E1 sc A, et. II, ap.9. La momentul la care imobilul a fost dobândit de catre pârât acesta nu era casatorit, devenind unic proprietar asupra bunului, care a intrat în patrimoniul propriu al sau, deoarece prin sentinta civila nr.7069/1995 casatoria încheiata cu reclamanta fusese desfacuta. Prin urmare, se constata ca instanta de fond în mod corect a constatat ca între parti proprietatea în devalmasie a încetat la data desfacerii casatoriei, si bunului dobândit dupa acest moment nu îi este aplicabil regimul juridic al bunurilor comune prevazut de art. 30 Codul Familiei.

În ceea ce priveste constatarea instantei de fond conform careia bunului îi sunt aplicabile dispozitiile care reglementeaza regimul juridic al proprietatii comune se apreciaza ca printr-o astfel de interpretare s-a facut o nelegala apreciere a probelor administrate. Astfel, faptul ca un concubin a pus la dispozitia celuilalt o suma de bani pe care acesta a folosit-o pentru cumpararea unui bun îi confera împrumutatorului doar un drept de creanta împotriva concubinului pe numele caruia a fost încheiat actul de dobândire, dar nu un drept de coproprietate asupra bunului respectiv. Aceasta solutie se impune cu atât mai mult cu cât nu se modifica regimul juridic al bunului nici daca ulterior a intervenit casatoria partilor.

Interpretarea mentionata se apreciaza ca este cea corecta în conditiile în care bunul imobil a fost si transcris în registrul de transcriptiuni si a devenit opozabil erga omnes doar în ceea ce-l priveste pe pârât. Ori este inadmisibil ca ulterior doar datorita unei contributii a altei persoane la achizitionarea bunului sa fie modificat si regimul juridic. În aceasta modalitate ar fi afectat principiul securitatii si stabilitatii raporturilor juridice civile – în conditiile în care bunul a si intrat în circuitul civil prin vânzarea ulterioara care a intervenit – si ar fi data posibilitatea fiecaruia dintre cei care au convietuit cu o alta persoana sa solicite sa se constate ca au calitatea de coproprietar. Mai mult proprietatea nu poate sa fie influentata ca drept exclusiv si absolut de contributia cu o suma de bani la dobândirea bunului, caz în care în mod evident reclamanta nu este îndreptatita decât sa solicite în favoarea sa un drept de creanta în contradictoriu cu pârâtul pentru suma ce i-a acordat-o la cumpararea imobilului. Daca s-ar interpreta în sens contrar ar însemna sa se accepte ideea ca o situatie de fapt cum este concubinajul este de natura sa schimbe o situatie juridica unanim recunoscuta cum este dreptul de proprietate.

Fata de considerentele expuse, se constata ca instanta de fond a facut o interpretat gresit probele administrate si a dat sentinta cu aplicarea gresita a legii, iar pe cale de consecinta devin incidente dispoz.art.304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila , care determina admiterea recursului, în considerarea art.312 alin 1 teza I Cod procedura civila si modificarea în totalitate a sentintei recurate.

Pe fondul cauzei, tribunalul va dispune pentru motivele anterior expuse respingerea actiunii în constatare formulata de reclamanta ca nefondata si nu ca inadmisibila cum au solicitat intervenientii. Având în vedere ca prin obiectul dedus judecatii reclamanta a solicitat sa se constate ca are calitatea de coproprietar, tribunalul constata ca aceasta justifica un interes legitim si actual care determina necesitatea solutionarii cauzei cu antamarea fondului si nu pe exceptia inadmisibilitatii. Este adevarat ca reclamanta este îndreptatita sa solicite pe calea actiunii în pretentii obligarea pârâtului la plata contravalorii sumei pe care a pus-o acestuia la dispozitie la momentul încheierii contractului de vânzare cumparare, însa aceasta nu înseamna ca este imposibil din punct de vedere juridic sa fie exercitata actiunea în constatare în conditiile în care sunt întrunite toate conditiile de admisibilitate prevazute de art.111 Cod procedura civila. Actiunea în constatare interogatorie, invocata în favoarea sa de catre reclamanta, nu-si are aplicabilitate în speta, deoarece aceasta modalitate a actiunii în constatare intervine în situatia în care reclamanta s-ar îndrepta împotriva unei persoane care îi contesta dreptul pe care-l are deja asupra bunului pentru a se constata daca pârâtul îi recunoaste sau nu dreptul invocat .Ori, în speta în favoarea reclamantei nu este recunoscut nici un drept si ca atare nu poate fi calificata actiunea ca fiind în constatare interogatorie. Actiunea dedusa judecatii este o actiune în constatare declaratorie pozitiva, reclamanta solicitând sa se constate în favoarea sa în contradictoriu cu pârâtul dreptul asupra unui bun imobil, drept care nu fusese anterior recunoscut printr-o alta modalitate admisa de lege.

În ceea ce priveste cererea de interventie formulata în cauza se retine ca prin aceasta, intervenientii, care au dobândit de la pârât dreptul de proprietate asupra bunului prin contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr.2155/2003 de B.N.P. Harbuz Irina, au solicitat sa se constate în contradictoriu cu reclamanta si pârâtul ca au calitatea de proprietari ai imobilului în litigiu.

Actiunea în constatare formulata de intervenienti devine admisibila în conditiile în care prin actiunea sa reclamanta le contesta implicit calitatea de cumparatori ai bunului doar de la pârât. Fata de cauza actiunii, dar si datorita interesului urmarit se retine ca actiunea intervenientilor poate fi calificata ca fiind o actiune în constatare provocatorie, întrucât intervenientilor prin cererea dedusa judecatii de catre reclamanta le este cauzata o tulburare în exercitiul dreptului exclusiv si absolut, care este dreptul de proprietate si de aceea le cheama în judecata pe partile litigante din acest dosar – reclamanta si pârâtul – pentru a fi în masura sa-si valorifice pretentiile, sa-si dovedeasca dreptul, dobândit prin contractul de vânzare cumparare care produce efecte relative numai între partile contractante.

De aceea, actiunea formulata de catre intervenienti nu poate fi calificata ca fiind o actiune în constatare declaratorie, deoarece în aceasta din urma situatie, se urmareste recunoasterea dreptului asupra bunului imobil, ori, în cauza de fata dreptul exista în patrimoniul intervenientilor , însa efectele contractului se produc numai fata de pârât , în conditiile care actele consensuale translative de proprietate sunt relative. Mai mult, dreptul intervenientilor trebuie sa fie opus si recunoscut si fata de reclamanta, care îl contesta prin actiunea pe care a exercitat-o , iar daca intervenientii nu ar fi invocat sau nu ar fi demonstrat existenta dreptului asupra bunului nu ar fi fost în masura sa-l mai invoce ulterior în contradictoriu si cu reclamanta care nu a avut calitatea de parte în actul translativ de proprietate.

Având în vedere motivele expuse, se va dispune, în considerarea dispozitiilor art.111 Cod procedura civila, admiterea actiunii în constatare provocatorie formulata de intervenienti cu modificarea si sub acest aspect a sentintei recurate. Aceasta, deoarece instanta de fond a considerat nejustificat ca lipsa posesiei efective asupra bunului este de natura a determina pierderea dreptului de proprietate, desi aceasta sanctiunea poate interveni numai daca se împlineste termenul prescriptiei achizitive în favoarea posesorilor si daca sunt întrunite conditiile pentru o posesie care sa îndeplinesca toate cerintele prevazute de art.1846, 1847 Cod civil, ceea ce în speta nu s-a realizat.

Data fiind respingerea actiunii principale, tribunalul va dispune si înlaturarea dispozitiilor privind obligarea intervenientilor, care nu mai calitatea de parte litiganta cazuta în pretentii de la plata cheltuielilor de judecata efectuate în fata instantei de fond.

Tot ca efect al admiterii recursului, si a modificarii în totalitate a sentintei recurate în sensul respingerii actiunii principale si a admiterii cererii de interventie se va dispune obligarea reclamantei si a pârâtului în baza art.274 Cod procedura civila , la baza cheltuielilor de judecata generate de judecata în fond si efectuarea de catre intervenienti, constând în taxa de timbru si timbru judiciar. Cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecata va fi admisa, însa în parte, deoarece conform dispozitiilor art.3 lit.a din Legea nr.146/1997 taxa judiciara de timbru pentru actiunile în constare drept de proprietate întemeiate pe dispozitiile art.111 Cod procedura civila se timbreaza cu o taxa fixa – 18,30 lei la nivelul anului 2005 – .Aceasta, întrucât actiunea mentionata face parte din categoria actiunilor si a crerilor neevaluabile în bani. În speta, prin actiunea în constatare dedusa judecatii nu se tinde la dobândirea în patrimoniu a unui drept si ca atare nu sunt aplicabile dispozitiile prevazute de art.6 lit. a din normele metodologice e aplicare a Legii nr.147/1997, care impun achitarea unei taxe de timbru la valoarea bunului pentru care se solicita constatarea dreptului de proprietate.

Etichete:

Bottom