404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Administrarea probelor. Declaraţiile martorilor cărora li s – a atribuit a altă identitate. Aplicarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Sentinta penala nr. 14/ P din 31.01.2008

Prin rechizitoriul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism – Biroul Teritorial Neamt, a fost trimis în judecata inculpatulU.C.S., pentru savârsirea infractiunii de vânzare de droguri de risc, prevazuta de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000.

În sarcina inculpatului s-a retinut, prin actul de sesizare ca, în ziua de 29.03.2006 colaboratorul sub acoperire, la indicatiile investigatorului sub acoperire si autorizati fiind, conform dispozitiilor art.224 ind.2 al.2 Cod procedura penala si art.21,23 din Legea nr.143/2001, au cumparat de la inculpatul U.C.S cantitatea de 0,70 gr hasis cu suma de 50 lei.

Conform raportului de constatare tehnico-stiintifica al Laboratorului de analiza si profil al drogurilor, precursori Iasi, proba era constituita din 0,70 gr substanta solida, cu aspect de rezina, de culoare verde-oliv, introdusa într-o foita de staniol. În urma analizelor de laborator s-a constatat ca proba este constituita din hasis, punându-se în evidenta tetrahidrocannabinol, substanta psihotropa, biosintetizata de planta cannabis.

S-a mai retinut în actul de sesizare ca, din declaratia colaboratorului, audiat sub identitatea D.V. , rezulta ca îl cunoaste bine pe inculpat, ca a cumparat de la acesta, în realizarea activitatii pentru care a fost autorizat, cantitatea de 0,70 gr hasis, ca a predat tipla cu droguri investigatorului si ca inculpatul se ocupa, în mod frecvent de comercializarea drogurilor pe raza municipiului Piatra Neamt.

Analizând actele si lucrarile dosarului instanta constata ca, în cauza nu au fost administrate probe concludente, pentru stabilirea, fara dubiu a existentei infractiunii retinuta în sarcina inculpatului.

Astfel, în cursul urmaririi penale a fost audiat martorul sub acoperire D. V., care a relatat ca îl cunoaste de mai multi ani pe inculpat, ca stie faptul ca acesta este consumator de droguri si ca le comercializeaza pe raza municipiului Piatra Neamt; ca, în data de 29.03.2006 s-a deplasat în zona magazinului „unic” de pe str.Ana Ipatescu din Piatra Neamt si, gasindu-l pe inculpat, i-a solicitat o doza de hasis; ca acesta i-a dat o cantitate de hasis, ambalata în foita de staniol, pentru care martorul a platit suma de 50 lei.

În cursul judecatii martorul sub acoperire D.V. , care este una si aceeasi persoana cu colaboratorul, nu a fost audiat deoarece DIICOT – Biroul Teritorial Neamt a comunicat, pentru termenele de judecata din 20.12.2007 si 31.01.2008 ca acesta este plecat din tara.

Inculpatul U.C.S. nu a fost audiat în cursul cercetarii judecatoresti deoarece, de mai mult timp a parasit tara, aflându-se în Italia, astfel cum reiese din procesele verbale întocmite de lucratorul de politie însarcinat cu executarea mandatului de aducere a inculpatului, În timpul urmaririi penale inculpatul a refuzat sa dea declaratie.

În cursul judecatii a fost audiat, în conditiile art.86 ind.1 – 86 ind.2 Cod procedura penala investigatorul sub acoperire, ce a fost autorizat în cauza prin ordonanta emisa de DIICOT – Serviciul Teritorial Bacau. Acesta a declarat ca, în data de 29.03.2007 s-a întâlnit cu colaboratorul, ca i-a înmânat acestuia suma de 50 lei, ca l-a vazut pe colaborator în timp ce a intrat în apartamentul inculpatului, situat la parterul unui bloc din Piatra Neamt, ca acesta a iesit dupa un sfert de ora si i-a predat o bucata de hasis, învelita în staniol, spunându-i ca l-a cumparat de la inculpat.

În acest sens a fost încheiat procesul verbal din 29.03.2006. Potrivit art.86 ind.1 al.6 Cod procedura penala declaratiile martorilor carora li s-a atribuit o alta identitate, redate în procesul verbal al procurorului, potrivit art.86 ind.2 al.5, precum si declaratia martorului consemnata în cursul judecatii si semnata de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului si de presedintele completului de judecata, potrivit art.86 ind.2 al.6 teza I, pot servi la aflarea adevarului numai în masura în care sunt coroborate cu fapte si împrejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente în cauza.

Prin urmare, declaratiile martorilor cu identitate protejata nu pot constitui probe suficiente pentru pronuntarea unei hotarâri de condamnare.

În cursul urmaririi penale inculpatul nu a avut posibilitatea de a pune întrebari martorilor cu identitatea protejata, iar în timpul cercetarii judecatoresti martorul sub acoperire nu a putut fi audiat, astfel ca dreptul la aparare al inculpatului a fost limitat într-o maniera incompatibila cu garantiile prevazute în art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului (Cauza Taal împotriva Estoniei, hotarârea din 22.11.2005).

Art.6 paragraf 3 d) din CEDO cere ca „probele incriminatorii sa fie administrate în prezenta acuzatului, în sedinta publica, în vederea unei dezbateri contradictorii”. Este adevarat ca, în mod exceptional, pot fi folosite în proces marturii culese în faza de urmarire penala, cu conditia ca persoana acuzata sau aparatorul acesteia sa fi avut ocazia sa puna întrebari martorului si sa-i conteste declaratia, fie la momentul la care a fost data, fie ulterior. Însa, în prezenta cauza inclusiv instanta a fost lipsita de posibilitatea de a-l vedea pe martor, de a-i cunoaste identitatea si de a-si forma ea însasi o opinie cu privire la încrederea pe care acesta o merita.

Singura proba directa, administrata în cursul judecatii o constituie declaratia investigatorului sub acoperire însa aceasta a fost data în instanta, în conditiile art.86 ind.2 Cod procedura penala.

În aceasta privinta s-a retinut, în hotarârea din 23.04.1977, în cazul Van Mechelen si altii contra Belgiei ca solutia de „condamnare a unei persoane, întemeiata în principal pe marturiile unor ofiteri de politie a caror identitate nu a fost dezvaluita si care nu au fost audiati de avocatii apararii, ci de un judecator de instructie, a determinat încalcarea dispozitiilor art.6 paragraf 3 d)”.

Instanta mai retine si existenta unor contradictii în cuprinsul depozitiilor martorului si investigatorului sub acoperire. Astfel, martorul a declarat ca, în ziua de 29.03.2006 s-a întâlnit cu inculpatul pe strada, în zona magazinului Unic din Piatra Neamt si i-a solicitat o doza de hasis, cumparând-o de la acesta, în timp ce investigatorul sub acoperire a aratat ca martorul s-a deplasat la domiciliul inculpatului, ca a intrat în locuinta acestuia si, dupa un sfert de ora a revenit, sustinând ca a cumparat hasis.

De asemenea, în timp ce investigatorul sub acoperire a sustinut ca martorul D.V. , a intrat în apartamentul inculpatului, situat la parterul unui bloc, pentru a cumpara hasis, în ziua de 29.03.2006, din procesul verbal încheiat la 10.01.2008 de catre lucratorul de politie împuternicit sa execute mandatul de aducere a inculpatului în instanta rezulta ca locuinta inculpatului se afla situata la etajul I al blocului (acest aspect fiind solicitat de catre instanta pentru a fi mentionat în cuprinsul respectivului înscris).

Instanta nu poate verifica, în lipsa martorului sub acoperire D. V. veridicitatea declaratiei sale, nu poate clarifica acele contradictii mentionate mai sus si nici nu poate stabili cu certitudine daca martorul nu a provocat, el însusi savârsirea infractiunii, constituind astfel unicul motiv al comiterii acesteia.

Raportul de constatare tehnico-stiintifica, efectuat de Laboratorul de Analiza si Profil al Drogurilor, Precursori Iasi nu constituie o proba certa ca inculpatul este comerciant de droguri, sau ca proba analizata a fost achizitionata de la inculpat.

Procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice ale inculpatului sunt irelevante, întrucât redau continutul unor conversatii ce au avut loc în zilele de 8-9 iunie 2006, deci ulterior datei de 29.03.2006, când se retine a fi comisa infractiunea de vânzare de droguri de risc. Oricum, ele nu contin nici un indiciu ca inculpatul este comerciant de droguri sau ca ar pregati ori initia comiterea vreunei fapte penale.

În cauza a fost efectuata, în cursul lunii aprilie 2006 (dupa data de 29.03.2006) o perchezitie la domiciliul inculpatului, care nu a oferit însa organelor de cercetare penala nici un indiciu în legatura cu infractiunea retinuta în sarcina inculpatului.

Este de mentionat si faptul ca, desi procesul verbal de constatare a infractiunii a fost încheiat de catre investigator, la data de 29.03.2006, constatare tehnico-stiintifica a fost finalizata la data de 30.03.2006, au fost interceptate convorbirile telefonice ale inculpatului în luna iunie 2006, a fost efectuata o perchezitie în luna aprilie 2006, abia la data de 13.08.2007, deci dupa mai mult de 1 an de la ultimul act de urmarire penala, inculpatului i s-a adus la cunostinta învinuirea si procurorul a dispus trimiterea acestuia în judecata.

Prezumtia de nevinovatie, consacrata de art.5 ind.2 Cod procedura penala si art-6 paragraf 2 din CEDO poarta si asupra problemei sarcinii probei: aceasta revine Ministerului Public, iar îndoiala profita persoanei acuzate.

Împrejurarea ca elementele de proba esentiale nu au fost administrate în sedinta publica, în vederea unei dezbateri contradictorii, ca avocatul inculpatului nu a avut posibilitatea de a cunoaste identitatea martorilor acuzarii, pentru a le putea aprecia sau contesta credibilitatea, ca instanta a fost în imposibilitate de a cunoaste si audia martorul sub acoperire (proba principala în cauza), ca exista contradictii între declaratii, ce nu au putut fi clarificate, din motive obiective si ca, în prezenta cauza nu au fost administrate si alte probe concludente formeaza convingerea instantei ca infractiunea de vânzare de droguri de risc, retinuta în sarcina inculpatului, prevazuta de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000 nu exista.

Pentru aceste considerente instanta, în temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a Cod procedura penala a achitat inculpatul pentru infractiunea prevazuta de art. 2 al.1 din Legea nr.143/2000.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro