404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Rezolutia de scoatere de sub urmarire penala. Efecte în procedura fiscala.

Sentinta civila nr. 81/CF din 12.05.2009, pronuntata de Tribunalul Neamt – Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 2602/103/04.05.2007, reclamanta SC S.-C. SRL a chemat în judecata pârâta DGFPN, pentru ca, prin hotarârea judecatoreasca ce se va da în cauza, sa se anuleze Decizia nr. 80/06.03.2007 si Decizia de impunere nr. 1259/14.12.2006 si sa fie exonerat de plata sumei de 271.411 lei.

A solicitat reclamanta si suspendarea executarii Deciziei nr. 80/06.03.2007 pâna la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei.

In motivare reclamanta a aratat urmatoarele:

SC S.-C. SRL a fost înfiintata în anul 1995 si are ca obiect de activitate principala, taierea, rindeluirea si impregnarea lemnului iar asociat unic este, S.S.G.

In perioada 19 ianuarie – 13 decembrie 2006, societatea a fost verificata de organele fiscale cu privire la realitatea, legalitatea si sinceritatea declaratiilor, a corectitudinii si modului de determinare, evidentiere si declarare a obligatiilor datorate bugetului de stat general consolidat.

Perioada supusa verificarii a fost 01/01/2002- 30/09/2006, pentru toate contributiile datorate bugetului de stat, cu exceptia impozitului pe profit a carui perioada de verificare a fost de pâna la 31/12/2005.

Urmare controlului efectuat, a fost încheiat la data de 13/12/2006 un raport de inspectie fiscala potrivit caruia, S.C. S.-C. SRL a înregistrat în mod gresit în contabilitate, facturile emise de mai multi furnizori pentru ca acestea au fost ridicate de la distribuitori autorizati de catre alte persoane decât reprezentantii legali ai societatilor, persoane fizice cu identitate necunoscuta si ca atare taxa pe valoare adaugata în suma totala de 68.977 lei, înscrisa în registrele contabile, nu poate fi dedusa deoarece nu are la baza documente întocmite potrivit legii.

S-a mai retinut ca formularele fiscale emise de patru furnizori si înregistrate în evidenta contabila si fiscala a contestatoarei sunt completate cu toate elementele care probeaza realitatea operatiunilor semnate si stampilate de furnizori conform dispozitiilor art.155 al.8 din Legea nr.571/2003 si nu rezulta ca furnizorii si cumparatorul au conlucrat în vederea savârsirii unor contraventii sau infractiuni.

De asemeni, organele de control fiscal au stabilit ca pentru neplata taxei pe valoare adaugata, sunt datorate majorari în suma de 35.544 lei si penalitati in suma de 5.000 lei, conform art.115,116 si 121 din O.G. nr.92/2003.

Cât priveste impozitul pe profit, s-a retinut ca SC S.-C. SRL, a înregistrat pe cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil contravaloarea materiei prime achizitionate pe baza de facturi care nu au calitatea de documente justificative, diminuându-se astfel obligatia privind acest impozit cu suma de 91.537 lei iar pentru neplata acestei obligatii s-au calculat majorari in suma de 58.613 lei si penalitati in suma de 8.978 lei.

Împotriva deciziei de impunere nr.1259 din 14/12/2006 emisa de D.G.F.P.N. – Activitatea de Inspectie Fiscala a formulat contestatie criticând-o pentru nelegalitate.

Prin decizia nr.80 din 06/03/20074, D.G.F.P.N., a respins ca neîntemeiata contestatia privind stabilirea în sarcina societatii a taxei pe valoarea adaugata de plata în suma de 69.558 lei, a accesoriilor aferente acestei taxe în suma de 40.544 lei, a impozitului pe profit în suma de 91.537 lei, precum si a accesoriilor aferente impozitului pe profit in suma de 67.5911ei. A respins ca nemotivata si nesustinuta cu documente, contestatia cu privire la diminuarea taxei pe valoare adaugata de plata cu suma de 581 lei, precum si stabilirii în sarcina societatii a impozitului pe profit în suma de 52 lei si a accesoriilor aferente impozitului pe profit, în suma de 2.710 lei.

Apreciaza ca decizia sus-mentionata este nelegala si netemeinica, ca nu a încalcat dispozitiile 1egale privind aprovizionarea cu materie prima necesara procesului de productie.

De la înfiintarea societatii în anul 1995 si pâna în prezent, a participat la nenumarate licitatii publice si urmare adjudecarii a cumparat diferite cantitati de material lemnos pe care le-a folosit în procesul de productie.

De fiecare data a încheiat cu vânzatorii contracte de furnizare sau

contracte de vânzare-cumparare material lemnos.

In toate cazurile marfa a fost cumparata pe baza de facturi personalizate si avize de expeditie cu respectarea întocmai a dispozitiilor art.145 si 155 din Legea nr.571/2003, si de aceea, a procedat la deducerea taxei pe valoare adaugata.

Este adevarat ca urmare controalelor prin încrucisare s-au descoperit nereguli în activitatea anumitor furnizori dar, în calitate de cumparator -nu are nici o culpa, pentru ca a verificat si a constatat ca toate documentele de livrare ale furnizorilor sunt întocmite corect cuprinzând informatiile obligatorii, asa cum sunt prevazute în art.155 alin.8 din Legea nr.571/2003.

De altfel, chiar organele de control au constatat si au consemnat în raportul de inspectie fiscala încheiat la data de 13/12/2006, ca formularele fiscale întocmite de furnizorii S.C.”D.”SRL Piatra Neamt, A.F.”A. N.”, S.C.”F.”SRL, S.C.”M.”SRL, sunt completate cu toate elementele care probeaza realitatea operatiunilor, sunt semnate si stampilate de furnizori.

Faptul ca la unele societati furnizoare nu s-au efectuat inspectiile fiscale solicitate, întrucât administratorii nu mai locuiesc la domiciliul declarat si nici ca aceste societati nu si-au onorat obligatiile ca persoane impozabile platitoare de TVA, nu-i poate fi imputat administratorului SC S.-C. SRL.

Sustinerea intimatei D.G.F.P.N., din decizia nr.80 din 06/03/2007; cum ca precizarile respective ale organului de control se refera la alte documente si furnizori, care nu fac obiectul prezentei contestatii sunt neadevarate. Din examinarea raportului de inspectie fiscala, întocmit de Activitatea de control fiscal la data de 13.12.2006, rezulta contrariul.

Administratorul SC S.-C. SRL, a fost audiat de mai multe ori de organele de ancheta penala si nu s-a putut stabili în sarcina sa, savârsirea vreunei fapte penale, în complicitate cu administratorii societatilor care îi furnizeaza materii prime.

Nici sustinerile D.G.F.P.N., cum ca a procurat facturi pe cai nelegale si ca între furnizori si cumparator nu au existat niciodata relatii comerciale, nu sunt reale, acestea fiind contrazise de toate probele ce urmeaza a fi administrate în cauza.

În legatura cu suma de 581 lei prin care a fost diminuata obligatia de plata privind taxa pe valoare adaugata suplimentar la control si impozitul pe profit în suma de 52 lei stabilit suplimentar la control – la solicitarea D.G.F.P.N., cu adresa nr.2 din 14/02/2007, a comunicat acesteia lamuririle necesare si argumentele în drept pe care si-a întemeiat contestatia

In dovedire reclamanta a anexat la dosar Decizia nr. 80/06.03.2007, adresa nr. 9096/21.12.2006 si Decizia de impunere.

Pârâta D.G.F.P.N. a formulat întâmpinare si a solicitat respingerea actiunii.

In întâmpinare pârâta a aratat urmatoarele:

În urma inspectiei fiscale efectuate la SC S.-C. SRL pentru perioada 1.01.2002-30.09.2006 pentru toate contributiile datorate bugetului de stat general consolidat, mai putin impozitul pe profit a carui perioada de verificare a fost pâna la 31.12.2005, s-au stabilit în sarcina acestui contribuabil obligatii de plata suplimentare.

Constatarile inspectiei fiscale au fost consemnate în procesul verbal de inspectie nr.9778/13.12.2006 iar pentru diferentele stabilite a fost emisa decizia de impunere nr.1259/14.12.2006. De asemenea, inspectia fiscala a avut la baza si verificarile încrucisate efectuate la societatile care apar ca furnizori pe facturile de pe care SC S.-C. SRL a dedus taxa pe valoarea adaugata si a înregistrat cheltuieli deductibile în contabilitate.

Referitor la taxa pe valoare adaugata , cu ocazia inspectiei fiscale s-au constatat urmatoarele:

Societatea nu a înregistrat în contabilitate, în luna septembrie 2006 taxa pe valoarea adaugata colectata în suma de 2880 lei, fiind încalcate prevederile art.126 lit.1 din Legea nr.571/2003 privind codul fiscal. Neînregistrarea în contabilitate a TVA colectata în suma de 2.280 lei a avut ca efect diminuarea in mod nelegal a taxei pe valoarea adaugata de plata cu aceasta suma.

Societatea a înregistrat ca taxa pe valoarea adaugata deductibila suma de 69.558 lei RON de pe facturi emise de furnizori de material lemnos care, din verificarile încrucisate efectuate a rezultat ca nu au fost ridicate de la distribuitorii autorizati de catre reprezentantii legali ai respectivilor furnizori, sau persoane împuternicite de acestia. Organul de control, pentru acest motiv nu a admis la deducere aceasta taxa pe valoarea adaugata în suma de 69.558 lei, întrucât deducerea ei s-a efectuat în mod nelegal de societate, atâta timp cât nu a avut la baza documente justificative si provenienta legala, iar situatia acestui TVA si a facturilor în cauza se afla detaliata în anexa nr. 2 la procesul de inspectie fiscala.

Astfel, nu a fost admisa la deducere taxa pe valoarea adaugata în suma de 69.558 lei de pe facturile care la rubrica „Furnizori” au înscrisi urmatorii furnizori cu privire la care, în urma controalelor încrucisate, s-a constatat ca facturile în cauza nu au fost ridicate de la distribuitorul autorizat SC B. SA, de catre reprezentantii respectivelor firme, ci de alte persoane fizice cu identitate necunoscuta: SC R. SRL, SC F. SRL, SC B. C. SRL, SC C. E. SRL, SC I. C. SRL, SC O. I. SRL, SC B. SRL, SC L. SRL , SC C. I. SRL.

Potrivit art. 24 din Legea nr. 345/2002 si art. 145 alin. 8 lit.a) din Legea nr. 571/2003 pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adaugata si aferenta aprovizionarilor, agentii economici sunt obligati sa justifice suma taxei pe valoarea adaugata prin documente întocmite conform legii de catre contribuabilii înregistrati ca platitori de taxa pe valoarea adaugata.

Ori, atât timp cât s-a constatat ca formularele fiscale pe baza carora SC S.-C. SRL a înregistrat la TVA deductibila suma de 69.558 lei , nu au fost ridicate în realitate de catre furnizorii mentionati în aceste facturi de la SC B. SA, ele nu pot exprima nici operatiuni reale, mai ales ca, cu privire la acesti furnizori, nu s-a putut verifica daca figureaza înregistrate în evidentele contabile proprii, din diverse motive.

In perioada 01.02.2005 – 30.04.2006 societatea a aplicat eronat

masurile de simplificare referitoare la TVA, în sensul ca pentru materialul

lemnos (lemn foc) în mod eronat a colectat TVA, respectiv a dedus TVA în

suma totala de 8.678 lei , fiind încalcate prevederile art. 160 din Legea nr.

571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, ceea ce adus la diminuarea

taxei pe valoarea adaugata de plata cu suma de 8.678 lei RON.

De asemenea, organele de inspectie fiscala au constatat ca a fost declarat eronat în luna martie 2003, taxa pe valoarea adaugata deductibila în valoare de (-) 11.539 lei, organul de inspectie fiscala procedând la reîntregirea taxei pe valoarea adaugata deductibila cu aceasta suma, deci aceasta masura este în favoarea reclamantei.

Referitor al impozitul pe profit s-au constatat abateri legale de catre SC S.-C. SRL care au dus la stabilirea de catre organele de inspectie fiscala a unui impozit pe profit suplimentar în suma de 91.589 lei si accesoriile fiscale aferente în suma de 70.301 lei.

Obligatia de plata privind impozitul pe profit a fost diminuata de societate în trimestru II 2005 cu suma de 52 lei prin nedeclararea acestei sume si neplata pâna la data controlului.; organul de inspectie fiscala a reîntregit cu suma de 52 lei impozitul pe profit, fiind calculate totodata si accesoriile fiscale aferente în suma de 2710 lei.

În perioada ianuarie 2003-decembrie 2004 s-a reîntregit profitul impozabil de catre organele de inspectie fiscala cu suma de 366.194 lei, conform facturilor emise de SC R. SRL, SC F. C. SRL, SC B. C. SRL, SC C. E. SRL, SC I. C. SRL, SC O. I. SRL, SC B. SRL, SC L. SRL si SC C. I. SRL.

Totodata, au fost încalcate de SC S.-C. SRL prevederile art.4 alin.6 lit.m din OG nr.70/1994R, art.9 alin.7 lit.j din Legea nr.414/2002, art.21 alin.4 lit.f din Legea nr.571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare.

Din probele administrate de organul de inspectie fiscala rezulta fie ca facturile înregistrate în evidenta contabila a SC S.-C. SRL apartin altor societati care nu au putut fi identificate în baza de cate a DGFPN., fie ca între furnizor si cumparator nu au existat niciodata relatii comerciale. Astfel în conditiile în care firmele în cauza nu au procurat documentele cu regim special pe cai legale, rezulta ca documentele emise de acestea nu probeaza legal operatiunile economice înregistrate de SC S.-C. SRL, deci nu sunt documente justificative.

Prin încheierea pronuntata la data de 29.06.2007 instanta a respins cererea de suspendare a executarii Deciziei nr. 1259/14.12.2006.

In cauza s-a dispus si efectuat o expertiza contabila.

La data de 09.04.2008 cauza a fost suspendata în temeiul dispozitiilor art. 244 Cod procedura civila. S-a avut în vedere de catre instanta ca suspendarea se impune pâna la solutionarea plângerii formulate împotriva rezolutiei de scoatere de sub urmarire penala a învinuitului S. S. G., a administratorului reclamantei.

Cauza a fost repusa la rol la data de 20.01.2009.

La termenul din 10.03.2009 aparatorul reclamantei a invocat autoritatea de lucru judecat motivat de faptul ca inexistenta prejudiciului invocat de pârâta a fost stabilita prin hotarâre penala.

Analizând actele si lucrarile instanta constata urmatoarele:

In cauza nu exista autoritate de lucru judecat, asa cum a invocat reclamanta.

Astfel, prin Ordonanta nr. 370/P/31.07.2007 a Parchetului de pe lânga Judecatoria R. s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a învinuitului S. S., administratorul societatii reclamante, cercetat pentru savârsirea infractiunii prevazute de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005, art. 38 din Legea nr. 82/1991 combinat cu art. 289 si 291 Cod penal. Aceasta ordonanta a fost mentinuta prin rezolutiile nr. 717/11-2/2007 si 797/11-2/2007 ale primului procuror al Parchetului de pe lânga Tribunalul N.

Prin Sentinta penala nr. 390 din 26.06.2008 pronuntata de Judecatoria R. s-a respins ca nefondata plângerea formulata de petentele A.F.P. R. si D.G.F.P.N. împotriva rezolutiilor primului procuror, aceasta sentinta fiind mentinuta prin Decizia penala nr. 478/RP/2008 a Tribunalul N.

Insa, în dosarele penale nu a fost solutionata latura civila, instanta penala fiind investita sa se pronunte asupra legalitatii masurii de scoatere de sub urmarire penala.

Potrivit art. 22 din Codul de procedura penala, hotarârea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat în fata instantei civile care judeca actiunea civila cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savârsit-o si a vinovatiei acesteia.

Or, ordonanta de scoatere de sub urmarire penala nu are caracterul unei hotarâri în sensul art. 22 Cod procedura penala, chiar daca legalitatea acesteia a fost cenzurata de instanta penala.

Pentru ca în cauza sa existe autoritate de lucru judecat se impunea ca actiunea civila sa fie rezolvata de instanta penala, asa cum stabileste art. 346 Cod procedura penala, indiferent daca instanta penala pronunta condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal.

Cum însa instanta penala nu a fost investita în acest sens si cum în lipsa unei hotarâri judecatoresti care sa produca efecte, în sensul celor prevazute de art. 1201 din Codul civil raportat la art. 166 din Codul de procedura civila,nu exista autoritate de lucru judecat.

Pe de alta parte, în cauza nu opereaza nici prezumtia relativa de lucru judecat.

Astfel, organul de cercetare penala a retinut ca temei pentru scoaterea de sub urmarire penala art.11 pct.2 lit.b si art.10 lit.d din Codul de procedura penala, respectiv faptei îi lipseste unui din elementele constitutive alte infractiunii. În conditiile în care organul penal nu a retinut inexistenta faptei, nu se poate aprecia ca sumele evidentiate în actul fiscal emis de pârâta au facut obiectul controlului de legalitate.

Pentru considerentele retinute se va respinge exceptia autoritatii de lucru judecat.

Pe fondul cauzei, instanta constata urmatoarele:

In sarcina reclamantei au fost stabilite prin decizie de impunere obligatii fiscale cu titlu de taxa pe valoare adaugata, majorari de întârziere si impozit pe profit.

Instanta constata ca obligatiile de plata au fost stabilite în mod legal în sarcina reclamantei, în cauza nefiind motive care sa duca la anularea sau reducerea acestor obligatii.

Astfel, prin neînregistrarea în contabilitate a taxei pe valoare adaugata în suma de 2280 lei, pentru operatiunea comerciala evidentiata în factura nr. 6498705 din 19.09.2006, reclamanta nu putea diminua cu aceasta suma obligatia de plata a taxei pe valoare adaugata, nelegalitatea diminuarii, constatata de organul fiscal, justificând stabilirea obligatiei de plata cu acest titlu.

In ceea ce priveste înregistrarea taxei pe valoare adaugata deductibila pentru suma de 69.558 lei, suma rezultata din operatiunile comerciale rezultate din facturile emise de diversi furnizori de material lemnos, instanta constata ca aceasta s-a facut de catre reclamanta în mod nelegal.

Pentru exercitarea dreptului de deduce a taxei pe valoare adaugata aferenta aprovizionarilor se impunea ca documentele sa fie întocmite conform legii de catre furnizorii înregistrati ca platitori de taxa pe valoare adaugata (art. 145 alin. 8 din Legea nr. 571/2003 si art. 24 din Legea nr. 345/2002).

Or, în conditiile în care evidenta contabila a furnizorilor reclamantei nu a putut confirma operatiunile comerciale înregistrate de reclamanta în propria contabilitate si în conditiile în care facturile fiscale înregistrate de reclamanta au fost ridicate de la furnizorul documentelor (SC B. SA) de alte persoane sau alti agenti economici decât cei înscrisi în respectivele documente, reclamanta nu îndeplineste conditia legala pentru deducerea taxei pe valoare adaugata.

Potrivit dispozitiilor art. 21 alin. 4 lit. f din Legea nr. 571/2003, nu sunt deductibile cheltuielile înregistrate în contabilitate care nu au la baza un document justificativ potrivit legii.

Or, desi reclamanta a facut dovada ca a înregistrat în contabilitate operatiunile comerciale în baza carora a dedus TVA pe baza unor documente (facturi fiscale) aceste nu îndeplinesc conditiile de document justificativ întrucât nu s-a facut dovada ca au fost emise de persoane înregistrate ca platitoare de TVA, asa cum prevede art. 155 pct. 8 din Legea nr. 571/2003.

Este adevarat ca, asa cum a aratat si reclamanta, situatia juridica de la data controlului a societatilor furnizoare nu este de natura sa influenteze calitatea de document justificativ a facturilor fiscale emise anterior. Insa, în conditiile în care contabilitatea societatii furnizoare nu a confirmat operatiunile comerciale înregistrate de reclamanta, documentele care au stat la baza înregistrarilor pierd calitatea de document justificativ, societatile comerciale furnizoare nefiind înregistrate ca platitoare de TVA.

La stabilirea obligatiilor fiscale ale reclamantei nu a fost avuta în vedere situatia juridica a societatii furnizoare, respectiv faptul ca erau radiate din registrul comertului, nu functionau la sediul declarat sau se aflau în lichidare ci faptul ca, în lipsa înregistrarii documentelor si la aceste societati nu s-a putut confirma realitatea operatiunilor.

Mai mult, organul fiscal a facut dovada ca parte din facturile fiscale înregistrate de reclamanta apartin altor societati decât furnizorilor înscrisi în acestea.

Pentru considerentele retinute instanta constata ca dispozitiile legale cu privire la deducerea TVA au fost corect aplicate de pârâta care a respins contestatia reclamantei împotriva deciziei de impunere.

De asemenea, instanta constata ca si celelalte obligatii fiscale au fost corect stabilite.

Prin neaplicarea corecta a masurilor de simplificare referitoare la TVA si colectarea TVA pentru lemn foc, reclamanta a produs un prejudiciu bugetului de stat prin deducere TVA în perioada 01.02.2005-30.04.2006, astfel încât diminuarea dispusa de pârâta pentru suma de 8678 lei s-a facut cu respectarea dispozitiilor art. 160 din Legea nr. 571/2003.

Cu privire la impozitul pe profit, instanta constata ca organul fiscal a aplicat, în mod corect actele normative în vigoare pe perioada supusa verificarii, reîntregirea profitului impozabil pentru perioada ianuarie 2003-decembrie 2004 fiind determinata tot de neatribuirea calitatii de document justificativ documentelor avute în vedere la neacordarea dreptului de deducere TVA.

Constatând ca în cauza Decizia de respingere a contestatiei reclamantei formulata împotriva deciziei de impunere a fost corect dispusa de pârâta, instanta va respinge actiunea ca nefondata, conform dispozitivului.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro