Contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 318 teza a II-a din Codul de procedură civilă. Distincţia dintre motivele de modificare sau de casare a hotărârii şi argumente invocate pentru dovedirea unui motiv.

Secţia civilă. Decizia civilă nr. 453/RC din 10.05.2010

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bicaz sub nr. 2456 din 14.12.2006 (număr în format ECRIS 202/188/2006) petentul Composesoratul Gheorgheni a formulat, în contradictoriu cu intimatele Comisia judeţeană Neamţ şi Comisia locală Bicazu Ardelean pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, plângere împotriva Hotărârii nr. 5097/22.09.2006, pronunţată de prima intimată, prin care i s-a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 463,36 ha teren cu vegetaţie forestieră.

În motivare a arătat că a deţinut acel teren, fapt probat cu o foaie cadastrală şi o hartă cadastrală, iar amplasamentul acestuia a fost identificat împreună cu reprezentanţii Ocolului Silvic Bicaz.

A menţionat că a formulat cerere de reconstituire la Comisia locală Bicazu Ardelean, care a respins-o motivat de faptul că actul de proprietate nu este redactat în limba română iar loturile nu pot fi localizate pe raza comunei Bicazu Ardelean, soluţia fiind ulterior confirmată de Comisia judeţeană Neamţ.

Prin sentinţa civilă nr. 740 din 19.05.2009 prima instanţă a admis în parte plângerea şi a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentului pentru suprafaţa de 170,79 ha teren cu vegetaţie forestieră, pe raza comunei Bicazu Ardelean judeţul Neamţ, pe vechiul amplasament al proprietăţii.

S-a reţinut din expertiza tehnică specialitatea silvicultură că terenul solicitat are în realitate 170,79 ha, este constituit din mai multe parcele situate pe raza comunei Bicazu Ardelean, şi că pretinsul schimb de terenuri între oraşul Gheorgheni pe de o parte şi comunele Bicaz Chei şi Bicazu Ardelean pe de altă parte, nu a fost dovedit.

Împotriva acestei sentinţe au declarat în termenul legal recurs intimatele Comisia judeţeană Neamţ şi Comisia locală Bicazu Ardelean, care au invocat faptul că din totalul de 170,79 ha pentru care petentului i s-a reconstituit dreptul de proprietate, suprafaţa de 138,49 ha are categoria de folosinţă păşune şi aparţine comunei Bicazu Ardelean, folosind la păşunatul animalelor. Întrucât vechiul amplasament era teren cu vegetaţie forestieră iar cel reconstituit este păşune, nu se poate respecta reconstituirea pe vechiul amplasament, cu atât mai mult cu cât petentul nu a făcut dovada dreptului de proprietate, motivat de faptul că terenul solicitat a fost expropriat prin Ordonanţa nr. 1440/1941 emisă de regimul de ocupaţie maghiar, ce a fost abrogată prin Legea nr. 260/1945, şi nici nu s-a depus la dosar traducerea în limba română a pretinsului act doveditor al proprietăţii.

Au mai invocat faptul că deşi s-a dovedit existenţa actului de schimb întocmit între oraşul Gheorgheni şi comuna Bicazu Ardelean, acesta nu a fost luat în considerare, şi este posibil ca ulterior să fi operat alte schimburi de terenuri care nu au fost operate în evidenţele cadastrale, care puteau să afecteze mărimea proprietăţii.

Prin decizia civilă nr. 74/RC din 28.01.2010 Tribunalul Neamţ a admis cele două recursuri şi a modificat în parte sentinţa recurată, în sensul că reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 138,49 ha, reprezentând păşune comunală, se realizează pe un alt amplasament al proprietăţii, indiferent de categoria de folosinţă, sau prin echivalent.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de control judiciar a reţinut, din prevederile art. 46 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare, că foştii composesori sau, după caz, moştenitorii acestora, pot cere retrocedarea terenurilor cu vegetaţie forestieră, păduri, zăvoaie, tufărişuri, păşuni şi fâneţe împădurite, care au trecut în proprietatea statului prin efectul unor acte normative speciale, pe baza actelor care le atestă această calitate şi în limitele suprafeţelor prevăzute în acele acte.

Potrivit art. 63 din HG nr. 890/2005 reconstituirea dreptului de proprietate pentru formele asociative de proprietate asupra acestor terenuri se face pe vechile amplasamente, restituindu-se în întregime suprafaţa avută în proprietate.

Din analiza acestor texte instanţa de recurs a reţinut că pentru reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea composesoratelor trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

– să existe o cerere de reconstituire formulată în condiţiile procedurii generale, prevăzute de art. 9 din Legea nr. 18/1991 cu modificările şi completările ulterioare;

– să fie făcută dovada calităţii asociaţiei, care să fie aceea de composesorat, continuatoare a personalităţii composesoratului care a avut calitatea de proprietar al terenurilor;

– să fie făcută dovada cu înscrisuri a existenţei în patrimoniul composesoratului a terenurilor pentru care solicită reconstituirea;

– să fie identificat vechiul amplasament al terenului şi să fie făcută dovada că respectivul amplasament este liber şi că poate fi reconstituit în natură, fără a exista o interdicţie legală în acest sens.

În speţă petentul a formulat cerere de reconstituire pentru suprafaţa de 463,63 ha teren, pentru care Comisia locală Bicazu Ardelean a propus respingerea ei, iar propunerea a fost validată de Comisia judeţeană Neamţ prin HCJ nr. 5097/22.09.2006. Cum cererea a fost analizată pe fondul ei, reiese că în faza administrativ – jurisdicţională de soluţionare a cererii petentul a fost considerat ca fiind continuatorul personalităţii Composesoratului Gheorgheni, ce figura înscris în actele de proprietate prezentate. Nici în faţa instanţei de fond şi nici în calea de atac intimatele nu i-au contestat această calitate, motiv pentru care instanţa de recurs a apreciat că această condiţie este îndeplinită, ţinând cont şi de faptul că prin sentinţa civilă nr. 116 din 27.01.2000 a Judecătoriei Gheorgheni a fost autorizată funcţionarea composesoratului, care a dobândit astfel calitatea de asociaţie înscrisă în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor de la grefa acestei instanţe.

În ce priveşte dovedirea cu acte a dreptului de proprietate asupra terenului solicitat, tribunalul a constatat că petentul a depus la dosar, tradusă în limba română, Foaia cadastrală de proprietate nr. 95, în care se menţionează averea cadastrală a Composesoratului Gheorgheni. Din acest înscris coroborat cu concluziile raportului de expertiză a reieşit că în proprietatea composesoratului au fost mai multe suprafeţe de teren, având categoriile de folosinţă păşune, pădure şi fânaţ. Dintre acestea, pe raza comunei Bicazu Ardelean a fost identificată suprafaţa de 170,79 ha, ce corespunde cu planul cadastral de carte funciară aflată în administrarea Ocolului Silvic Bicaz.

S-a mai reţinut că foaia cadastrală corespunde cu menţiunile din planul cadastral, astfel că acest act constituie un înscris doveditor al proprietăţii, pe care nici intimatele nu l-au contestat, iar ordonanţa de expropriere emisă de regimul de ocupaţie maghiar, invocată de intimata Comisia judeţeană Neamţ, nu se referă la terenurile din Foaia cadastrală de proprietate nr. 95, ci la cele solicitate de Asociaţia Bunurile Private din Ciuc, care este distinctă de Asociaţia Composesoratului Gheorgheni.

În privinţa amplasamentului terenului de 170,79 ha, identificat de expert pe raza comunei Bicazu Ardelean, tribunalul a constatat că 138,49 ha reprezintă păşune comunală, exclusă de la retrocedare potrivit art. 33 şi art. 44 din Legea nr. 18/1991, motiv pentru care reconstituirea dreptului de proprietate pentru această suprafaţă trebuie făcută pe alt amplasament al proprietăţii, indiferent de categoria de folosinţă, sau prin echivalent.

Împotriva deciziei civile nr. 74/RC din 28.01.2010 recurenta Comisia comunală Bicazu Ardelean a formulat, prin reprezentantul său legal primarul localităţii, prezenta contestaţie în anulare prin care a solicitat anularea deciziei, iar în urma rejudecării cauzei să fie admis recursul său împotriva sentinţei civile nr. 740 din 19.05.2009.

În motivarea contestaţiei, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 teza a II-a din Codul de procedură civilă – omiterea cercetării din greşeală a motivelor de modificare referitoare la actul de schimb intervenit între oraşul Gheorgheni şi comuna Bicazu Ardelean, respectiv cu privire la considerentele pentru care a respins cererea de reconstituire formulată de petent – a invocat următoarele:

Prin depunerea la dosar a actului de schimb, a făcut dovada că petentul a primit terenul din pct. „Munticel” situat pe raza oraşului Gheorgheni; acesta a şi fost motivul pentru care a considerat că cererea de reconstituire trebuia depusă la primăria acestei localităţi, nu la Primăria comunei Bicazu Ardelean.

Mai mult, în motivarea hotărârii prin care a propus respingerea acestei cereri a arătat că nu s-a depus un extras de carte funciară actual prin care petentul să facă dovada că mai este proprietarul terenului înscris în Foaia cadastrală de proprietate nr. 95, cu atât mai mult cu cât el a depus numai prima parte a cărţii funciare referitoare la întinderea proprietăţii, şi aceasta copiată incorect, iar terenul în cauză a fost expropriat pentru efectuarea reformei agrare din anul 1921 în baza unor decizii ale fostei Comisii de ocol agricol Ciuc şi a unor hotărâri ale fostei Comisii judeţene Ciuc, pe care le-a ataşat contestaţiei în anulare.

Analizând motivul invocat şi argumentele aduse în sprijinul acestuia tribunalul apreciază că contestaţia în anulare este neîntemeiată şi a va respinge pentru următoarele considerente:

Activitatea de soluţionare a unei pricini se finalizează cu pronunţarea unei hotărâri irevocabile care este prezumată în mod absolut că reflectă adevărul conform principiului res judicata pro veritate habetur. Pentru ca aceste hotărâri să se bucure de stabilitate în timp, li s-a recunoscut atributul de autoritate de lucru judecat, care împiedică atacarea lor prin intermediul căilor de atac ordinare.

Întrucât realizarea justiţiei a demonstrat că există şi cazuri când hotărârile irevocabile pot fi greşite, au fost adoptate remedii procesuale care să permită supunerea hotărârilor în cauză unei noi proceduri judiciare în vederea îndreptării greşelilor din activitatea anterioară de jurisdicţie. Aceste remedii au constat în instituirea altor căi de atac extraordinare, pe lângă recurs.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere instanţei care a pronunţat hotărârea irevocabilă contestată, despre care se afirmă că a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale vizate de art. 317 şi 318 din Codul de procedură civilă, să o desfiinţeze şi să procedeze la o nouă judecată.

Acest Cod reglementează două feluri de contestaţie în anulare: de drept comun (art. 317) şi specială (art. 318), deosebite prin motivele ce pot fi invocate şi prin condiţiile de admisibilitate.

Potrivit motivului de contestaţie prevăzut de art. 318 teza a II-a din Cod, invocat în speţă, contestaţia în anulare poate fi formulată atunci când instanţa de recurs a omis să cerceteze unele motive de casare sau de modificare a hotărârii din cele prevăzute la art. 304 pct. 1 – 9 din Cod.

În prealabil trebuie însă făcută deosebirea dintre motivele de modificare a hotărârii – care sunt cele indicate mai sus – şi argumente, care sunt considerentele invocate de părţi pentru dovedirea unui motiv. De aceea instanţa de recurs nu este obligată să răspundă fiecărui argument folosit în dezvoltarea unui motiv, ci este în drept să grupeze aceste argumente pentru a răspunde printr-un considerent comun.

Din cererea de recurs împotriva sentinţei civile nr. 740 din 19.05.2009, formulată de contestatoare, tribunalul reţine, pe de o parte, că aceasta nu a făcut referire la considerentele din propria hotărâre prin care a propus respingerea cererii de retrocedare depuse de petent, iar pe de altă parte că în expozitivul deciziei contestate s-a făcut o analiză a Foii cadastrale nr. 95, care a fost considerată de instanţa de recurs ca îndeplinind cerinţele unui înscris doveditor al dreptului de proprietate.

Aceasta înseamnă că, implicit, instanţa de recurs a considerat că presupusul act de schimb invocat de contestatoare nu a avut loc.

De altfel, şi argumentaţia contestatoarei este contradictorie, din moment ce afirmă că petentul a efectuat un schimb de terenuri cu oraşul Gheorgheni, în baza Foii cadastrale nr. 95, pentru ca în prezenta contestaţie să invoce pentru prima dată faptul că petentul ar fi fost expropriat de aceste terenuri cu ocazia efectuării reformei agrare din anul 1921 în Transilvania.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 320 raportat la art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă tribunalul va respinge ca neîntemeiată contestaţia.

Etichete: contestaţie în anulare