Top

Daune cominatorii. Executare silita

Daunele cominatorii reprezinta un mijloc de constrângere a debitorului obligatiei de a face sau a nu face si nu sunt susceptibile de executare silita decât în masura convertirii lor în daune interese

Prin sentinta civila nr. 4129 din 16 decembrie 2008 Judecatoria Roman a admis în parte contestatia la executare formulata de contestatorul debitor urmarit J.I. în contradictoriu cu intimatii C.V., C.E. si S.C. J S.R.L. Bahna, anulând în parte actele de executare îndeplinite de executorul judecatoresc la data de 16 octombrie 2007 în ceea ce priveste plata daunelor cominatorii în suma de 94.400 RON, mentinându-se executarea în ceea ce priveste celelalte sume datorate creditorilor urmaritori.

Contestatorul a motivat ca prin sentinta civila nr. 501 din 14 martie 2005 a Judecatoriei Roman, astfel cum a ramas irevocabila prin decizia civila nr. 1324 din 23 noiembrie 2006 a Curtii de Apel Bacau, a fost admisa actiunea civila în obligatia de a face formulata de intimatii C.V. si C.E. si a fost obligat sa demoleze o constructie amplasata pe terenul acestora, sa le plateasca suma de 5.100 RON reprezentând contravaloarea lipsei de folosinta a terenului si daune cominatorii în suma de câte 100 RON pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligatiei de demolare stabilite prin hotarâre. Contestatorul a aratat ca aceasta constructie a fost evaluata la 13.400 RON, ca s-a dispus prin hotarâre ca aceasta sa ramâna în proprietatea reclamantilor C.V. si C.E. si ca în cadrul procedurii de executare silita declansate la solicitarea creditorilor s-a încheiat un proces-verbal în luna martie 2007 prin care s-a convenit sa nu se mai demoleze constructiile si sa fie atribuite acestora, consemnându-se, în acelasi timp, ca debitorul mai are o datorie de 80.417 RON reprezentând daune cominatorii, pe care acesta nu a fost de acord sa o plateasca. Din acest motiv debitorul a formulat o contestatie la executare, ce a format obiectul dosarului nr. 1178/291/2007 al Judecatoriei Roman si a fost admisa prin sentinta civila nr. 1166 din 24 aprilie 2007, prin care s-a luat act ca obligatia principala de demolare a constructiei si de plata a contravalorii lipsei de folosinta a terenului au fost executate potrivit procesului-verbal din 5 martie 2007. Prin aceeasi hotarâre s-a mentionat ca executorul judecatoresc poate doar actualiza creanta în raport cu rata inflatiei de la data când hotarârea a devenit executorie, efectuarea altor calcule însemnând sa adauge la hotarârea judecatoreasca. Cu toate acestea, executorul judecatoresc a continuat sa emita si alte forme de executare, respectiv procesul-verbal nr. 8/65 si publicatia de vânzare imobiliara nr. 2/65 din 16 octombrie 2007, prin care se refera din nou la suma de 80.417 RON, reprezentând daune cominatorii mentionate în actele de executare anterioare, precum si la suma de 34.300 RON, reprezentând daune cominatorii calculate pâna în luna octombrie 2007. S-a aratat ca practica judiciara a stabilit în mod constant ca daunele cominatorii reprezinta un mijloc de constrângere si nu au nici o legatura cu prejudiciul încercat de creditor ca urmare a neexecutarii obligatiei de catre debitor. Ele nu se acorda când este posibila executarea silita a obligatiei prin intermediul executorului judecatoresc sau de creditor în contul debitorului, cum este cazul în speta. În ceea ce priveste raporturile dintre parti, contestatorul a precizat ca în nici un moment nu s-a pus problema refuzului de a aduce la îndeplinire obligatia de demolare, ba, mai mult, prin procesul-verbal din 5 martie 2007 s-a convenit ca aceasta obligatie sa nu se mai execute.

Intimatii creditori urmaritori s-au aparat sustinând ca, în fapt, contestatorul nu a negat obligatia de plata a daunelor cominatorii, dar se opune ca acestea sa fie calculate de la data nasterii obligatiei de demolare a constructiilor, asa cum a fost efectuat calculul de executorul judecatoresc. Motivele invocate prin prezenta contestatie au mai fost invocate si prin contestatiile ce au format obiectul dosarelor nr. 1178/291/2007 (solutionat irevocabil prin sentinta civila nr. 1166 din 24 aprilie 2007 a Judecatoriei Roman) si nr. 3071/291/2007 (solutionat definitiv prin sentinta civila nr. 2392 din 4 octombrie 2007 a aceleiasi instante). Prin procesul-verbal din 5 martie 2007 debitorul a recunoscut ca datoreaza creditorilor suma de 80.417 RON, debitul fiind calculat inclusiv pentru luna februarie 2007, si urma sa se faca o esalonare de plata, dar ulterior debitorul nu a mai efectuat platile convenite, asa încât creditorii au staruit în executarea silita. Urmare pronuntarii sentintei civile nr. 1166 din 24 aprilie 2007 a Judecatoriei Roman executorul judecatoresc a refacut actele de executare desfiintate de instanta, întocmind procesul-verbal si somatia din 22 iunie 2007, împotriva carora debitorul a formulat din nou contestatie la executare, respinsa prin sentinta civila nr. 2392 din 4 octombrie 2007 a Judecatoriei Roman. Motivul respingerii contestatiei a fost ca debitorul nu-si îndeplinise obligatia de a face nici pâna la data solutionarii cauzei, asa încât datoreaza în continuare daune cominatorii de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, si nici nu facuse vreun demers în vederea realizarii compensarii partiale a creantei. Debitorul nu a executat nici una din obligatiile stabilite prin titlul executoriu, iar sustinerile sale referitoare la puterea de lucru judecat a sentintei civile nr. 1166 din 24 aprilie 2007 a Judecatoriei Roman nu pot fi primite. Procesul-verbal prin care debitorul a recunoscut obligatia de plata a daunelor cominatorii a fost mentinut de instanta, asa încât trebuie pus în executare. La data promovarii prezentei contestatii la executare debitorul cunostea faptul ca prin sentinta civila nr. 2392 din 4 octombrie 2007 Judecatoria Roman în respinsese contestatia anterioara, asa încât este evidenta intentia sa de a se sustrage executarii si reaua sa credinta.

Pentru a admite contestatia si a desfiinta actele de executare silita cu privire la sumele pretinse cu titlul de daune cominatorii, instanta a retinut ca obiectul prezentei cauze se reduce la stabilirea caracterului legitim de a executa silit creanta rezultata din calculul daunelor cominatorii stabilite pentru întârzierea în executarea obligatiei de demolare a constructiilor si de ridicare a materialelor amplasate pe suprafata de teren în litigiu. Partile au exprimat opinii divergente cu privire la modul de calcul al sumelor datorate cu acest titlu si al justetei executarii silite a acestora.

Instanta retine ca aceasta chestiune a fost deja transata nu doar în doctrina si în jurisprudenta anterioara a instantelor judecatoresti, ci si de Înalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. XX din 12 decembrie 2006, pronuntata într-un recurs în interesul legii. Sectiile Unite au retinut ca daunele cominatorii constituie un mijloc juridic subsidiar de înfrângere a rezistentei debitorului la executarea silita si au un caracter provizoriu, fiind acordate pâna când acesta îsi va îndeplini obligatia asumata si cu posibilitatea ca instanta de judecata sa le modifice daca va considera necesar. Fara sa reprezinte un mijloc, direct sau indirect, de executare silita asupra bunurilor debitorului, aceste daune constituie totusi o modalitate de constrângere ce rezulta din amenintarea cu o atare executare daca debitorul nu îsi îndeplineste obligatia asumata. Fata de caracterul lor provizoriu, în cazul în care debitorul executa obligatia, daunele cominatorii vor trebui sa fie reduse la cuantumul despagubirilor datorate pentru întârzierea executarii, iar în cazul în care debitorul refuza executarea, cuantumul lor ar trebui convertit totusi la valoarea exacta a prejudiciului suferit prin neexecutare, o alta solutie nefiind posibila. Într-adevar, în sistemul nostru de drept, despagubirea nu poate depasi valoarea prejudiciului pentru ca diferenta s-ar transforma într-o pedeapsa civila în favoarea creditorului, care s-ar îmbogati în acest mod fara justa cauza. Ca urmare, nici executarea silita nu s-ar putea porni pe baza cuantumului provizoriu al daunelor cominatorii, dat fiind caracterul lor incert si nelichid. Fiind de principiu, deci, ca daunele cominatorii reprezinta doar un mijloc de constrângere a debitorilor la îndeplinirea obligatiei convenite, precum si ca suma stabilita în cadrul acestor daune nu poate fi considerata certa si lichida, revine instantei de judecata îndatorirea ca, dupa executarea obligatiei respective, sa transforme acele daune în daune compensatorii, stabilind, potrivit regulilor dreptului comun privind raspunderea civila, suma ce reprezinta prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executarii. În atare situatie, concluzia ce se impune sub acest ultim aspect este aceea ca hotarârea judecatoreasca prin care s-au stabilit daune cominatorii nu este susceptibila de executare silita, fiind necesar ca aceste daune sa fie transformate mai întâi de instanta de judecata, la cererea creditorului, în daune compensatorii.

Instanta a considerat ca nu exista echivoc în interpretarea considerentelor pentru care Sectiile Unite au admis recursul în interesul legii. Este cert ca sumele acordate cu titlul de daune cominatorii, având doar aptitudinea de a realiza constrângerea în vederea executarii obligatiei principale, nu pot fi aditionate la sumele eventual stabilite cu titlul de prejudiciu pentru întârzierea în executare (daune interese moratorii) sau neexecutarea în natura a obligatiei (daune interese compensatorii). De aceea, s-a considerat ca sumele constând în daune cominatorii se cuvin creditorului numai în conditiile în care, subsecvent executarii obligatiei principale, se stabileste existenta unui prejudiciu rezultat din executarea cu întârziere.

Fata de toate considerentele ce preced instanta a apreciat ca în mod nelegal s-a început si continuat executarea silita împotriva debitorilor J.I. si S.C. J. S.R.L. în ceea ce priveste sumele stabilite cu titlul de daune cominatorii, asa încât actele de executare contestate prin prezenta cerere sunt lovite de nulitate absoluta cu privire la acest aspect.

Etichete:

Bottom