Top

Reabilitare judecătorească. Analizarea dispoziţiilor art. 137 Cod penal

SENTINŢA PENALĂ NR.123/ 20.05.2010 În materia penală – Reabilitare judecătorească. Analizarea dispoziţiilor art. 137 Cod penal

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bicaz sub nr. 172/188/2010 petentul-condamnat BM a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună reabilitarea judecătorească a sa pentru pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare care i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr.168/08.09.1998 a Judecătoriei Bicaz, rămasă definitivă şi irevocabilă la data de 20.10.1998 prin neapelare, pentru săvârşirea infracţiunilor de distrugere, prevăzută de art.217 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.37 lit. a şi lit. b Cod penal şi violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37lit. a şi lit. b Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal, sentinţă prin care în temeiul art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1569/14.06.1995, rezultând o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare.

Analizând actele si lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Reabilitarea este o cauză care înlătură pentru viitor consecinţele

penale şi extrapenale ce decurg dintr-o hotărâre de condamnare, făcând ca fostul condamnat să se poată bucura din nou, fără nici o restricţie, de toate drepturile subiective, politice şi social-economice recunoscute cetăţenilor. Reabilitarea este o cauză extinctivă care operează in personam, priveşte exclusiv consecinţele condamnării şi numai pentru viitor. Spre deosebire de reabilitarea de drept, reabilitarea judecătorească este obţinută nu în mod automat (ope legis), ci numai prin intervenţia organelor judecătoreşti (ope judicis).

Pentru ca instanţa să pronunţe o hotărâre prin care să dispună reabilitarea judecătorească, trebuie să constate îndeplinirea celor trei categorii de condiţii prevăzute de lege: condiţii cu privire la condamnare, condiţii cu privire la termenul de reabilitare şi condiţii referitoare la conduita condamnatului.

În ceea ce priveşte condamnarea instanţa constată că petentul BM a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare care i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr.168/08.09.1998 a Judecătoriei Bicaz, rămasă definitivă şi irevocabilă la data de 20.10.1998 prin neapelare, pentru săvârşirea infracţiunilor de distrugere, prevăzută de art.217 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.37 lit. a şi lit. b Cod penal şi violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37lit. a şi lit. b Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal, sentinţă prin care în temeiul art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1569/14.06.1995, rezultând o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare. Conform fişei de cazier nr. 67083/01.02.2010 petentul condamnat a fost arestat la data de 01.07.2000 şi eliberat la data de 09.10.2002, fiind liberat condiţionat cu un rest de pedeapsă de 448 zile. Pe latură civilă petentul condamnat a fost obligat în solidar cu inculpatul UG la plata sumei de 150.000 lei vechi către partea civilă PE – despăgubiri civile. Totodată a fost obligat la plata sumei de 330.000 lei vechi cheltuieli judiciare.

Instanţa constată că, în cauza de faţă este îndeplinită condiţia privind termenul de reabilitare. Astfel, potrivit art. 135 al. 1 lit. a Cod penal, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an până la cinci ani, condamnatul poate fi reabilitat după trecerea unui termen de patru ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunţate, termen care se calculează de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale, în conformitate cu dispoziţiile art. 136 alin. 1 Cod penal.

Petentul a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de trei ani şi 6 luni, astfel încât îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 135 alin. 1 lit. a Cod penal, ceea ce înseamnă că termenul de reabilitare este de cinci ani şi nouă luni. Acest termen a început să curgă de la data când se consideră terminată executarea pedepsei principale. Calculând momentul în care se consideră executată pedeapsa, instanţa analizând cazierul judiciar constată că petentul condamnat a fost arestat la 01.07.2000 şi eliberat la 09.10.2002, cu un rest de pedeapsă de 448 zile, astfel încât pedeapsa se consideră executată în luna ianuarie 2004. Adăugând termenul de reabilitare de 5 ani şi 9 luni, instanţa constată că acesta s-a împlinit în luna octombrie 2009, cererea fiind înregistrată pe rolul judecătoriei Bicaz la 22.01. 2010.

In ceea ce priveşte conduita petentului condamnat, instanţa constată din caracterizarea făcută de Primăria oraşului Bicaz că acesta are un comportament civilizat în societate, manifestă respect faţă de familie, de cetăţenii oraşului, se ocupă de treburile gospodăreşti şi nu a creat problema familiei şi comunităţii. Aceleaşi concluzii se desprind din declaraţia martorului CCC (fila 23), care a arătat în faţa instanţei că petentul are o conduită bună, că nu are conflicte cu vecinii, că are grijă de familia sa şi este în căutarea unui loc de muncă. În ceea ce priveşte mijloacele prin care îşi asigură existenţa instanţa contată că petentul a avut loc de muncă în perioada 08.05.2008-08.05.2009, fiind disponibilizat prin decizia nr. 35/52661/14.05.2009 în temeiul dispoziţiilor art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, locul său de muncă fiind desfiinţat prin reorganizarea activităţii, aşa cum rezultă din relaţiile comunicate de SC Nord Arin – adresa nr. 575/09.04.2010 (fila 19). Totodată s-a precizat de către fostul angajator că petentul a avut un comportament adecvat la locul de muncă, îndeplinindu-şi atribuţiile de serviciu.

Cu privire la achitarea cheltuielilor de judecată, instanţa reţine că petentul şi-a îndeplinit această obligaţie. Din relaţiile comunicate de Administraţia Finanţelor publice Bicaz instanţa reţine că petentul nu este înregistrat cu debite restante la data de 18.05.2010, ultima plată privind cheltuielile judiciare fiind realizată la data de 02.04.2010, conform chitanţei nr. 4080360, ataşată la dosarul cauzei la fila 24.

Cu privire la îndeplinirea obligaţiilor civile către partea civilă PE, instanţa constată că şi această obligaţie este stinsă, dând eficienţă declaraţiei olografe aflată la dosarul cauzei, potrivit căreia la data de 21.01.2010 PE a primit 500.000 lei vechi de la petent.

Totodată, din relaţiile de cazier judiciar anexate la dosar rezultă că petentul nu a săvârşit alte infracţiuni după executarea pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 168/08.09.1998.

În consecinţă, în baza art.135 şi urm. Cod Penal instanţa va admite cererea de reabilitare formulată de petentul-condamnat BM.

Etichete: