Top

Reexaminarea sancţiunii contravenţionale

SENTINŢA CIVILĂ NR. 930/ 10.06.2010 – În materie civilă – reexaminarea sancţiunii contravenţionale.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bicaz la data de 15.01.2010 sub nr.105/188/2010, petentul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Neamţ a solicitat, în contradictoriu cu intimatul TI, înlocuirea sancţiunii amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei munci în folosul comunităţii,

În motivarea cererii petentul a arătat că TI a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 120 lei, prin procesul verbal seria CC nr. 3435730/27.05.2009. S-a arătat totodată că intimatul nu figurează cu bunuri care pot fi urmărite silit.

În drept acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 9 alin. 3 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.

În dovedirea cererii, petentul a depus la dosar următoarele înscrisuri: adresa UAT Gura Văii (fila 3), proces verbal de contravenţie seria CC nr.3435730/27.05.2009, în original (fila 4), adeverinţă nr. 6906/17.12.2009 (fila 5), certificat fiscal (fila 6).

Intimatul, legal citat nu s-a prezentat în instanţă şi nici nu a formulat apărări în prezent cauză.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa va reţine următoarele:

În fapt, intimatului contravenient TI i-a fost aplicată sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 120 lei, prin procesul verbal seria CC nr. 3435730/27.05.2009 pentru comiterea faptelor prevăzute de art.36 alin. 1 şi art.8 OUG 195/2002, reţinându-se că a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare BC 05 GVE pe DN 15 pe raza localităţii Poiana fără a purta centura de siguranţă, prevăzută de lege şi fără ca autoturismul să fie dotat cu stingător de incendiu şi triunghi reflectorizant omologate.

Conform art.101, alin.1 din OUG nr.195/2002 „(1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancţiuni următoarele fapte săvârşite de persoane fizice”, iar potrivit art. art.108, alin.1, „(1) Săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenţii atrage, pe lângă sancţiunea amenzii, şi aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează(…) „ fără ca legea să prevadă că poate fi aplicată sancţiunea contravenţională principală a prestării unei activităţi în folosul comunităţii.

Potrivit normelor generale în materie contravenţională, respectiv art. 5 alin. 2 lit. c) şi art. 9 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, prestarea unei activităţi în folosul comunităţii este o sancţiune contravenţională principală, care poate fi stabilită numai prin lege şi numai pe o durată ce nu poate depăşi 300 de ore. Se observă că art. 9 alin. 1 din OG 2/2001 reprezintă o consacrare a principiului legalităţii sancţiunii contravenţionale în ceea ce priveşte prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.

Verificând condiţiile de admisibilitate a cererii de înlocuire a amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, instanţa constată că, pe lângă îndeplinirea condiţiilor cu caracter special, prevăzute de art. 9 alin. 3 din OG 2/2001 invocat de petent şi aplicabil în speţă (contravenientul să nu fi achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancţiunii şi să nu existe posibilitatea executării silite, împrejurare de asemenea nedovedit? de petent întrucât nu se arat? în ce au constat m?surile efective de executare silit? întreprinse împotriva contravenientului – la dosarul cauzei fiind depusă numai o adresă emisă de Primăria comunei Gura Văii prin care se învederează că intimatul nu deţine bunuri urmăribile sau supuse executării), se impune şi respectarea unei cerinţe cu caracter general, dar esenţială: ca sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii să fie stabilită prin legea care incriminează fapta pentru care s-a atras răspunderea contravenientului, alternativ cu amenda, potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. 2 din OG 2/2001.

Or, în speţa de faţă, OUG nr.195/2002 nu stabileşte nici un caz în care ar putea fi aplicată sancţiunea contravenţională principale a prestării unei activităţi în folosul comunităţii.

Dacă instanţa ar admite cererea petentului, constatând că sunt îndeplinite condiţiile cu caracter special pentru înlocuirii amenzii contravenţionale, s-ar încălca principiul fundamental al legalităţii sancţiunii în materie contravenţională, care îşi trage sorgintea din dreptul penal, pentru că s-ar aplica pârâtului contravenient o sancţiune contravenţională care nu este prevăzută de legea care a fost încălcată de acesta.

De altfel, soluţia respingerii cererii de înlocuire a amenzii contravenţionale este rezultată din interpretarea sistemică a art. 9 alin. 3 din OG 2/2001, care reprezintă sediul materiei în prezenta cauză. Astfel, privind articolul 9 în ansamblul său, se observă că legiuitorul a instituit mai întâi principiul legalităţii sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii (alin. 1), apoi a edictat regula că aceasta sancţiune trebuie prevăzută în mod alternativ cu amenda, prin actul de incriminare (alin. 2). Doar după instituirea acestor principii, legiuitorul a edictat şi posibilitatea înlocuirii amenzii contravenţionale cu obligarea la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii (alin. 3), ceea ce denotă că această măsură poate fi luată doar după verificarea respectării cerinţelor prevăzute de alin. 1 şi 2.

Faţă de cele de mai sus, instanţa reţine că legea română conţine dispoziţii mai puţin favorabile în ceea ce priveşte dreptul fundamental la libertatea muncii, faţă de legea europeană, întrucât prevede ca sancţiune contravenţională principală şi obligarea la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii [art. 5 alin. 2 lit. c) din OG 2/2001].

Faţă de acest aspect, instanţa reţine că dispoziţiile legii române trebuie interpretate şi aplicate numai în sensul garantării cu stricteţe a celorlalte drepturi fundamentale.

Unul dintre acestea este prevăzut expres de art. 7 din Convenţia CEDO, intitulat Nici o pedeapsă fără lege. Potrivit art. 7 alin. 1 din Convenţia CEDO, nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decât aceea care era aplicabilă în momentul săvârşirii faptei. În speţă, pentru fapta săvârşită de contravenient este aplicabilă doar sancţiunea amenzii contravenţionale, potrivit OUG nr.195/2002.

Faţă de considerentele expuse, instanţa va respinge cererea ca neîntemeiată.

Etichete: