Fond funciar. Constatare nulitate absolută titlu proprietate.

Reclamanţii RI, RD, RD, TE, HM, in contradictoriu cu paraţii LE, MA, VA, LV, RM, MV, BM, Comisia Judeţeana de Fond Funciar Iaşi si Comisia Locala de Fond Funciar Baltati, constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr. 6364/1995 emis pe numele autorului paraţilor, LTV, cu privire la suprafaţa de 1550 mp teren situat in T 35/5, parcela 445/98. De asemenea, intr-un al doilea capăt de cerere se solicita obligarea comisiei locale la întocmirea documentaţiei prealabile emiterii titlului de proprietate pentru suprafaţa de 1500 mp teren pe vechiul amplasament.

Reclamanţii arata ca sunt moştenitorii defunctei RE, care a avut in proprietate o suprafaţa de 1500 mp teren gradina, in satul Madarjesti, suprafaţa pentru care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate. Prin Hotărârea Comisiei Judeţene nr. 9/25.07.1991 I s-a stabilit acesteia dreptul de proprietate pentru aceasta suprafaţa de teren, care, începând cu anul 1991, a fost stăpânit de către reclamantul RI. Se arata de către reclamanţi ca autorului paraţilor, LTV, i s-a emis titlul de proprietate nr. 6264/1995 pentru suprafaţa de 2,015 ha teren, in care este inclus si terenul de 1500 mp aparţinând reclamanţilor.

Prin întâmpinarea formulata de către paraţi se solicita respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiata, paraţii fiind cei care deţin documente care atesta dreptul lor de proprietate si legalitatea titlului de proprietate emis autorului lor. Se arata ca autorii paraţilor au fost cei care au posedat terenul începând cu anul 1991, pana in anul 1995, când reclamanţii au pătruns abuziv pe aceasta suprafaţa pentru a o exploata.

Separat, parata RM a formulat întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor in promovarea acţiunii, motivat de faptul ca reclamanţii nu fac in nici un fel dovada calităţii lor de proprietar al terenului in litigiu.

Instanţa că autorii reclamanţilor, RV si E, au avut, potrivit evidentelor agricole, anterior colectivizării o suprafaţa totala de 2,38 ha teren, din care o suprafaţa de 0,18 ha teren in tarlaua Madarjesti. La rândul sau, autorul paraţilor, LTV, a avut anterior colectivizării o suprafaţa de 2,015 ha teren, din care o suprafaţa de 1550 mp teren in tarlaua Madarjesti.

Prin adeverinţa nr. 335/23.08.1991 i se reconstituie autoarei reclamanţilor, RE, dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1200 mp teren, revendicat de către reclamanţi ca fiind terenul in litigiu, si care il stăpânesc in prezent. Prin titlul de proprietate nr. 6364/18.05.1995 s-a reconstituit autorului paraţilor, LTV, suprafaţa de 2,015 teren, printre care si suprafaţa de 0,1550 ha teren in tarlaua 35/5, parcela 445/98, terenul in litigiu.

Potrivit concluziilor raportului de expertiza, suprafaţa de 0,15 ha teren (deşi potrivit adeverinţei nr. 335/23.08.1991 se prevede doar 0,12 ha teren) reconstituita autorului reclamanţilor se afla in tarlaua Mădârjesti , parcela nr. 445/95, care insa nu este aceeaşi cu parcela nr. 445/95 aparţinând autorului paraţilor, înscrisa in titlul de proprietate contestat.

Potrivit disp. art. III. alin.1 lit. a) din Legea nr. 169/1997, sunt lovite de nulitate absoluta actele de reconstituire in favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite la reconstituire. Potrivit art. II al aceluiaşi act normativ citat, dispoziţiile art. III nu aduc atingere titlurilor de proprietate emise cu respectarea prevederilor Legii nr. 18/1991, la data întocmirii lor. Instanţa apreciază ca la momentul eliberării titlului de proprietate in litigiu s-au respectat prevederile legale privind procedura de reconstituire a dreptului de proprietate. Astfel, potrivit registrului agricol corespunzător anilor 1959-1962, autorul paraţilor a avut in proprietate o suprafaţa de 0,29 ha teren in tarlaua Madarjesti. Potrivit concluziilor raportului de expertiza, autorului paratului i-a fost reconstituita suprafaţa de 1550 in tarlaua 35/5, parcela 445/98, care insa nu este identica cu vechiul amplasament aparţinând autorului reclamanţilor.

Chiar si in ipoteza in care vechiul amplasament a fost atribuit autorului paraţilor, instanţa are in vedere ca principiul reconstituirii pe vechiul amplasament si-a găsit aplicarea expresa abia odată cu intrarea in vigoare a Legii nr. 1/2000, potrivit art. 2 din acest act normativ. Or drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii nr. 18/1991, prin eliberarea, in cazul de fata, a titlului de proprietate, rămân câştigate, fiind întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale, dispoziţiile art. II din Legea nr. 169/1997 protejând dreptul câştigat al autorului paraţilor, asigurând astfel stabilitatea circuitului civil.

Cu toate acestea, reclamanţii nu au făcut insa dovada ca vechiul amplasament ce li s-ar fi cuvenit autorului lor se afla in tarlaua 35/5, parcela 445/98, reconstituit lui LV, astfel încât, si sub acest aspect, acţiunea reclamanţilor apare ca fiind neîntemeiata.

Cat priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, excepţie unita cu fondul cauzei, având in vedere motivele invocate in acţiunea introductiva, obiectul purtând asupra amplasamentului suprafeţei de teren in litigiu, instanţa apreciază excepţia ca fiind neîntemeiata. Calitatea procesuala activa a reclamantelor decurge din posibilitatea conferita de către lege, respectiv art. III din Legea nr. 169/1997, de a formula acţiune in constatarea nulităţii unui titlu de proprietate, fiind persoana interesata in acest sens, avans in vedere ca se contesta existenta dreptului la reconstituire a paratului motivat de faptul ca amplasamentul reconstituit acestuia ar fi aparţinând de fapt reclamanţilor.

Netemeinicia celor susţinute de câtre reclamanţi, in acest caz, nu este insa sinonima cu lipsa calităţii procesuale active, instanţa apreciind excepţia ca fiind neîntemeiata, urmând a o respinge.

Etichete: fond funciar