404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Cerere deschidere a procedurii insolvenţei formulată de un creditor. Data verificării valorii prag. Contestaţia debitorului împotriva cererii creditorului, pentru excepţia neexecutării contractului. Admitere contestaţie.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal, creditoarea SC G SA a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitorul AF P pentru recuperarea unei creanţe în sumă de 10522,78 lei, reprezentând c/vrate restante, asigurare casco şi RCA precum şi penalităţi de întârziere, datorie scadentă de mai mult de 30 de zile.
Creditorul a depus în dovedirea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei copia contractului de închiriere nr. x încheiat la data de 03.02.2007 având ca obiect cedarea contra cost a folosinţei unui autovehicul, facturi fiscale şi fişe de calcul a penalităţilor, alte înscrisuri.
Legal citaţi, reprezentanţii debitorului au formulat contestaţie împotriva cererii creditoarei şi solicitând îndatorarea acesteia la plata unei cauţiuni în conformitate cu art. 33, alin. 3 din legea 85/2006, susţin că acţiunea nu îndeplineşte condiţiile legii 85/2006.
Învederează faptul că debitul rezultând din facturile depuse în dovedirea acestuia nu au fost însuşite de către reprezentanţii debitoarei, neexistând în acest sens un titlu executoriu valabil în sensul legii 85/2006 şi a art. 379, alin. 3 din Codul de Proc. Civilă. Motivul refuzului de a plăti preţul folosinţei spaţiului a fost determinat de faptul că în urma unei defecţiuni debitorul a adus autoturismul închiriat la reparaţii, lăsându-l în service-ul creditoarei. La momentul când autoturismul trebuia ridicat debitorul a constat că reprezentanţii creditoarei refuză să i-l elibereze, condiţionându-l de plata a două rate care erau nefacturate de altfel. Şi în momentul de faţă autoturismul se află în posesia creditoarei. În acest sens se invocă neexecutarea contractului din partea creditoarei, dar şi incertitudinea creanţei pretinse.
Nu în ultimul rând reprezentanţii debitoarei susţin că refuzul de plată a c/v chiriei comerciale nu echivalează cu starea de insolvenţă, societatea debitoare neaflându-se în încetare de plăţi.
Totodată pretind că valoarea creanţei reclamate se situează sub nivelul valorii prag al creanţei conf. art. 3, alin. 1, pct. 12 din lege modificată .
Prin urmare, invocând incertitudinea creanţei declarate şi disp. art. 33 din lege solicită să se constate acest aspect, cererea de deschidere a procedurii urmând a fi respinsă.
În dovedirea contestaţiei depune înscrisuri contabile cu care reprezentanţii debitoarei înţeleg să facă dovada celor susţinute.
La termenul de judecată din 30.09.2010 instanţa constată neîntemeiată cererea debitoarei cu privire la stabilirea unei cauţiuni în sarcina creditoarei dispunând respingerea acesteia în considerarea faptului că înscrisurile depuse configurează aspectul referitor la seriozitatea cererii depuse.
Analizând cauza dedusă judecăţii sub aspectele precizate de către părţi instanţa reţine că cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă formulată de se referă la încetarea de plăţi a debitoarei către acestea în ceea ce priveşte derularea unui contract de închiriere autoturism.
Prin contestaţia formulată reprezentanţii debitoarei au emis apărări în ceea ce priveşte starea de insolvenţă reclamată, cuantumul şi certitudinea creanţei.
Referitor la aspectul atingerii pragului prevăzut de art. 3, alin. 1, pct. 12 din lege instanţa constată că la momentul formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei valoarea prag era de 10000 lei, majorarea acesteia intrând în vigoare ulterior datei de înregistrare – 10.07.2009. În acest fel instanţa va raporta cererea de deschidere a procedurii la momentul înregistrării acesteia şi nu la cel al soluţionării.
În ceea ce priveşte condiţiile cumulative pe care trebuie să le îndeplinească o creanţă consideră că cererea formulată de creditoare este nejustificată.
În cauză, existenţa creanţei reclamate este discutabilă din punct de vedere juridic, astfel că, sumele înscrise în documentele creditoarelor nu reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în sensul art. 379, alin. 3 Cod Procedură Civilă; aspectul enunţat se coroborează cu faptul că reprezentanţii debitoarei au avut cunoştinţă de existenţa şi valoarea creanţei, dar prin contestarea creanţei îşi exprimă în mod expres poziţia de neînsuşire a debitului.
Se reţine totodată că nu lipsa lichidităţilor stă la baza acumulării debitului ci refuzul de plată din partea debitoarei ca urmare a incertitudinii creanţei pretinse, dar mai ales datorită neîndeplinirii din partea creditoarei a unor clauze contractuale asumate.
Prin urmare, atât timp cât procedura reglementată de Legea nr. 85/2006 nu reprezintă un mijloc de recuperare a unui debit ci este o procedură specială care se aplică numai în momentul în care respectivul debit nu s-a putut recupera pe căile reglementate de dreptul comun, în cauză, în lipsa unei creanţe certe, nu se justifică începerea procedurii insolvenţei, motiv pentru care cererea introductivă urmează a fi respinsă.
Cum aspectul certitudinii creanţei nu s-a confirmat, instanţa consideră că în cadrul acestei proceduri execuţionale colective nu se poate realiza o analiză aprofundată, constatând în incertitudinea cuantumului debitului, a penalităţilor de întârziere, dar mai ales a nerespectării unor clauze sau condiţii de bună derulare a contractului.
Prin urmare, in lipsa unei creanţe certe, ca una din condiţiile obligatorii declanşării procedurii Legii nr. 85/2006, în condiţiile art. 379 din Codul Civil cererea introductivă urmează a fi respinsă.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro