404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Cerere suspendare executare act administrativ până la pronunţarea instanţei de contencios administrativ asupra fondului cauzei. Condiţii de admisibilitate. Calitate procesuală pasivă

Este întemeiată cererea de suspendare a dispoziţiilor de stabilire a datei concursului contractului de management în vederea ocupării postului de director executiv, din moment ce reclamantul deţinător al acelei funcţii nu fusese demis şi nici nu-i fusese desfăcut contractul de muncă.

(Decizia nr. 54/C.A./05.03.2007)

Prin sentinţa nr.7745/E din 15 decembrie 2006, Tribunalul Iaşi a admis acţiunea formulată de reclamantul B.V., în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Iaşi şi Primăria Municipiului Iaşi, dispunând suspendarea executării dispoziţiei nr.3305 din 23.11.2006, emisă de Primarul Municipiului Iaşi, până la data pronunţării instanţei de fond asupra contestaţiei formulată împotriva dispoziţiei menţionate.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul a chemat în judecată pe pârâţi, pentru a se dispune suspendarea executării dispoziţiei nr.3305 din 23.11.2006, emisă de Primarul Municipiului Iaşi, până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la contestaţia formulată pe cale administrativă împotriva dispoziţiei amintite, prin care s-a aprobat organizarea, la data de 18.12.2006, a unui concurs de proiecte de management pentru ocuparea postului de director executiv al Ateneului Tătăraşi, în condiţiile în care acest proiect a fost depus la Primăria Iaşi la data de 15.09.2006, iar el ocupă postul încă din anul 2003, scoaterea la concurs a unui post ce nu este vacant fiind considerată nelegală.

Prima instanţă a mai reţinut că pârâţii nu au formulat întâmpinare, dar prin concluziile scrise depuse la dosar, au invocat neîndeplinirea de către reclamant a condiţiilor prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, considerând ca nefiind dovedită existenţa şi întinderea unei pagube ori iminenţa producerii acesteia şi că nici nu s-a făcut dovada sesizării instanţei cu privire la soluţionarea în fond a litigiului dintre părţi.

Tribunalul, raportându-se la dispoziţiile art.14 din Legea nr.554/2004, a constatat ca fiind îndeplinită condiţia iminenţei unei pagube, întrucât s-a dovedit că prin dispoziţia atacată s-a stabilit, pentru data de 18.12.2006, desfăşurarea concursului de proiecte de management, în vederea ocupării postului de director executiv al Ateneului tătăraşi, post pe care reclamantul îl ocupă din data de 15.05.2003, în baza unui contract de muncă încheiat pe durată nedeterminată, în condiţiile în care pârâţii nu au emis nici o decizie de demitere a reclamantului din funcţia ocupată, sau de încetare a contractului de muncă.

Considerând că atâta timp cât postul nu este vacant, prin organizarea concursului în vederea ocupării postului nevacant, drepturile reclamantului sunt grav prejudiciate, acesta fiind în pericol de a pierde postul, deşi contractul de muncă nu a fost desfiinţat prin nici unul din cazurile prevăzute de legislaţia muncii, prima instanţă a considerat că se impune suspendarea executării actului administrativ contestat până la soluţionarea litigiului de către instanţa de fond.

Curtea constată că recursul pârâţilor este fondat, în următoarele limite:

Este necontestat că dispoziţia prin care s-a aprobat organizarea unui concurs de proiecte de management „pentru ocuparea postului de director executiv al Ateneului Tătăraşi” a fost emisă de Primarul Municipiului Iaşi şi nu de Primăria Iaşi, care este definită de art.77 din Legea nr.215/2001, republicată, ca fiind o structură funcţională cu activitate permanentă, care duce la îndeplinirea hotărârilor consiliului local şi dispoziţiile primarului.

Nefiind implicată în elaborarea şi emiterea actului administrativ contestat, Primăria Iaşi nu putea fi chemată în judecată, în calitate de pârâtă, în cauza de faţă, întrucât nu are a răspunde de actele şi faptele unei alte autorităţi publice, respectiv a Primarului Municipiului Iaşi.

Drept urmare, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul pârâţilor urmează a fi admis, în sensul că, modificându-se în parte hotărârea recurată, se va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria Municipiului Iaşi şi se va respinge pe acest temei acţiunea intentată ei de către reclamantul B. V.

Curtea va păstra însă restul dispoziţiilor sentinţei recurate întrucât:

Conform art.28 din Legea nr.554/2004, prevederile Legii contenciosului administrativ se completează cu prevederile Codului de procedură civilă numai în măsura în care acestea nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte, precum şi cu procedura reglementată de cea dintâi citată de lege.

Întrucât art.14 din Legea nr.554/2004 obligă instanţa să soluţioneze cererea de suspendare de urgenţă, cu citarea părţilor, dar fără a impune un termen minim între data citării şi data soluţionării cererii de suspendare, era la latitudinea instanţei de contencios administrativ să stabilească acest termen funcţie de urgenţa cererii.

Ori, atâta timp cât era necontestat faptul că preconizatul concurs a fost programat pentru data de 18 decembrie 2006, era firesc ca discutarea şi soluţionarea cererii de suspendare să se realizeze mai înainte de împlinirea acelui termen, dispoziţiile art.114 indice 1 alin.2 şi ale art.89 Cod procedură civilă, nefiind incidente în cauză.

Fără temei recurenţii pretind că le-a fost încălcat dreptul la apărare, din moment ce acţiunea le-a fost comunicată la data de 12 decembrie 2006, pricina amânându-se apoi pentru data de 14 decembrie 2006, la care ei au depus concluzii scrise şi cât pronunţarea s-a amânat pentru data de 15 decembrie 2006, ei fiind asistaţi de consilier juridic C.P., care a şi pus concluzii în faţa instanţei de fond, obiectul cererii şi efectele pe care urma să le producă actul administrativ contestat justificând intervenţia urgentă a instanţei de contencios administrativ.

Reclamantul a făcut de asemenea dovadă că a iniţiat procedura prealabilă obligatorie prevăzută de Legea nr.554/2004, că procedura prevăzută de art.14 din Legea nr.554/2004 nu este condiţionată de dovada sesizării instanţei cu o acţiune în anulare, fiind suficientă doar dovada sesizării cerute de art.7 din acelaşi act normativ şi că aceasta a fost promovată în termenul prevăzut de art.11 din citata lege, respectiv la data de 22 februarie 2007, fapt ce înlătură susţinerea că s-a urmărit tergiversarea soluţionării litigiului.

Reclamantul a dovedit nu doar urgenţa cererii, dar şi faptul că actul administrativ contestat este de natură să-i prejudicieze în mod grav dreptul născut din contractul de muncă ce a încheiat cu pârâţii, punându-se sub semnul incertitudinii însăşi stabilirea şi existenţa acestui drept, recunoscut pe o perioadă nedeterminată.

Atât din cuprinsul dispoziţiei nr.3305 din 23.11.2006, dar mai ales din precizările pe care pârâţii – recurenţi le-au făcut prin memoriul depus la termenul din 26 februarie 2007, rezultă fără echivoc că aceştia consideră că „…funcţia de director al Ateneului a devenit vacantă prin efectul legii, ca urmare a nedepunerii în termen a proiectului de management”, dar fără a fi dispus în vreun fel în legătură cu soarta contractului de muncă încheiat cu reclamantul.

Ori, atâta timp cât reclamantul opune pârâţilor un contract de muncă încheiat pe durată nedeterminată, iar aceştia susţin că el ar fi încetat de drept, organizând un concurs pentru ocuparea unui post pe care-l consideră vacant, în mod justificat a reţinut prima instanţă că până la clarificarea raporturilor juridice dintre părţile în litigiu, în lipsa unei dispoziţii din care să rezulte încetarea relaţiei contractuale, nu se poate ca, pe fondul acestei situaţii de incertitudine juridică, să se dea eficienţă, sub aspectul executării, actului unilateral, vătămarea dreptului la muncă putându-se accentua şi prelungi în timp, prin finalizarea preconizatului concurs de proiecte.

Întrucât clarificarea raporturilor nu se putea realiza decât în cadrul acţiunii în anulare şi cum pârâţii contestă însăşi aparenţa dreptului născut din contractul încheiat cu reclamantul, prima instanţă a apreciat corect că prezumţia de legalitate a actelor administrative este înfrântă şi că se impune ca actul să nu-şi producă efecte până la soluţionarea pe fond a cauzei, relatările şi punctele de vedere exprimate în mass-media neavând nici o înrâurire asupra soluţiei adoptate, precumpănitoare fiind în acest caz constatarea că s-a scos la concurs un post care nu era vacant, considerente pentru care această parte a hotărârii de admitere a cererii reclamantului şi suspendarea executării actului, va fi menţinută, în raport cu pârâtul Primarul Municipiului Iaşi.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro