404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Acţiune în nulitate titlu de proprietate.Coproprietari în indiviziune.Regula unanimităţii

Fond funciar. Acţiune în nulitate titlu de proprietate. Coproprietari în indiviziune. Regula unanimităţii. Legea nr. 16/1991, art. 9, art. 13, art. 18

Titlul de proprietate emis cu încălcarea art. 13 din Legea nr. 18/1991 este anulabil. Regula unanimităţii asigură protecţia drepturilor tuturor comoştenitorilor fostului proprietar decedat. Contestaţia formulată de unul din coindivizari împotriva hotărârii Comisiei Judeţene pentru aplicarea Legii nr. 18/1999 prin care s-a respins cererea de atribuire în proprietate a terenului aferent cotei de reducere, formulată de autor, este un act de conservare a bunului, şi care trebuie fie în avantajul tuturor moştenitorilor.

Decizia nr. 281 din 13 iunie 2004

Reclamantele I.V. şi S.E. investesc Judecătoria Iaşi cu acţiune în nulitate a titlului de proprietate emis pârâtei P.I.C. de Comisia Judeţeană Iaşi pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 pentru suprafaţa de teren atribuită în proprietate aferentă cotei de reducere stabilită conform art. 14 din lege.

Reclamantele invocă încălcarea art. 13 din Legea nr. 18/1992 fiind coproprietari în indiviziune, succesorii autoarei B.A., ce are drept de proprietate reconstituit prin titlul nr. 118612/2001 emis de Comisia judeţeană Iaşi pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 pentru suprafaţa de 3000 m. p.

Judecătoria Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 7946 din 15 septembrie 2004, respinge acţiunea, soluţie păstrată de Tribunalul Iaşi prin decizia civilă nr. 1164 din 20 noiembrie 2006.

Instanţa de prim grad a stabilit următoarea situaţie de fapt, păstrată în apel.

Prin titlul de proprietate nr. 118612 din 3 decembrie 2001 eliberat de Comisia judeţeană Iaşi de aplicare a Legii nr. 18/1991 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 3000 m.p. teren situat în extravilanul comunei Rediu, judeţul Iaşi, pentru intimata P.I.C., în calitate de moştenitoare a mamei sale B.A.

Din documentaţia care a stat la baza emiterii titlului de proprietate rezultă că suprafaţa de teren pentru care s-a eliberat titlul de proprietate contestat reprezintă procentul de reducere de 5% aplicat de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 la reconstituirea dreptului de proprietate pentru autoarea părţilor prin titlul de proprietate nr. 115649 din 23 aprilie 1992.

Titlul de proprietate din 1992 a fost emis pe numele autoarei părţilor, B.A, care a decedat la data de 14 februarie 1998.

Ulterior decesului lui B.A., s-a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa reprezentând cota de reducere, cerere ce nu se găseşte în arhive. Deşi în documentaţia care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nu se regăseşte cererea pe care pârâta-intimată pretinde că a formulat-o pentru reconstituirea dreptului de proprietate, din actele depuse la dosar se poate reţine că această cerere a fost depusă de P.I.C. în calitate de moştenitoare a defunctei B.A.

Astfel, la dosar se află contestaţia formulată la data de 5 septembrie 2000 de P.I.C. la hotărârea Comisiei locale prin care i s-a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa solicitată, contestaţie ce a fost admisă de Comisia judeţeană Iaşi prin hotărârea nr. 285 din 21 decembrie 2000. În baza acestei hotărâri s-a eliberat titlul de proprietate a cărui legalitate o contestă reclamantele.

Potrivit dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 1/2000 pentru suprafeţele care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate conform art. 5 din lege se va emite un titlu de proprietate suplimentar, dacă persoanele în cauză au deja un titlu emis în condiţiile Legii nr. 18/1991.

În cauză pârâta-apelantă P.I.C. a fost cea care a contestat, în calitate de moştenitoare a lui B.A., refuzul comisiei de a acorda cei 5% din teren.

Instanţa constată că titlul de proprietate nr. 118612/2001 a fost eliberat cu respectarea dispoziţiilor imperative ale Legii nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 1/2000, astfel încât nu există nici un temei pentru a se constata nulitatea absolută a acestuia.

Reclamantele I.V. şi S.E. au formulat în termen legal recurs împotriva deciziei tribunalului, pe care o consideră nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ., iar în fapt următoarele:

– instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile Legii nr. 169/1997 atunci când a stabilit că numai P.I.C. este îndreptăţită la reconstituirea cotei de reducere de 5% aplicată de Comisia comunală Rediu, pentru terenul autoarei părţilor B.A. pentru care la cererea acesteia i s-a emis anterior apariţiei Legii nr. 169/1997, titlu de proprietate.

La dosar nu există vreo cerere de reconstituire, în nume propriu formulată de pârâta P.I.C., aşa cum eronat reţine tribunalul. Pentru restituirea şi cotei de reducere de 5%, comisia arată că nu se găseşte cererea şi deci nu se poate preciza cine a formulat-o.

Există însă, susţin recurentele, doar o contestaţie formulată la 5 septembrie 2000 de pârâta P., dată la care nu era realizat partajul voluntar al moştenitorilor defunctei B., ceea ce demonstrează în plus că la acel moment părţile erau în indiviziune pentru toate drepturile prezente şi viitoare ce se aflau în patrimoniul defunctei B. Rezultă aşadar că B.A. a fost cea care a făcut cererea de restituire a procentului de reducere, că aceasta decedase înainte de a i se comunica soluţia comisiei, soluţie ce a fost ulterior doar contestată de pârâtă în calitate de moştenitoare a defunctei B. Recurentele arată că defuncta B. trăia în intervalul de timp din anul 1998, în care trebuiau depuse cererile de restituire a suprafeţei de teren cu care fuseseră reduse titlurile emise anterior, şi din moment ce titularul trăia, este evident că numai acesta putea să formuleze cererea. Aşa fiind reclamantele-recurente arată că pârâta nu a făcut altceva, prin contestaţia introdusă în calitate de moştenitoare, decât un act de conservare şi administrare a dreptului de proprietate, care profită tuturor moştenitorilor.

Recursul este fondat pentru considerentele la care ne vom referi în continuare.

În conformitate cu art. 9 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 modificată şi republicată, persoanele cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate potrivit legii şi cărora li s-a aplicat cota de reducere, potrivit art. 14 alin. 3 din lege, pot formula cerere pentru suprafeţele de teren care au constituit această cotă în cazul în care reducerea a depăşit procentul de 5%.

Atât legea cât şi regulamentul de aplicare a legii stabilesc procedura ce trebuie urmată, între care şi cererea ce se formulează de persoana căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate.

În situaţia în care titularul nu mai este în viaţă, ca în speţa de faţă, cererea poate fi formulată de oricare din moştenitorii acestuia.

În aplicarea dispoziţiilor art. 9 alin. 2 din lege, rezultă că singura persoană îndreptăţită la atribuirea diferenţelor aferente cotei de reducere este doar B.A., în viaţă la data intrării în vigoare a Legii nr. 169/1997, cât şi ulterior, înlăuntrul termenului prevăzut pentru exercitarea dreptului.

Primarul comunei Rediu, cu adresa nr. 338/2004, comunică faptul că din eroare s-a eliberat titlul pe numele P.C. şi că acesta trebuia emis pe numele tuturor moştenitorilor persoanei îndreptăţite – respectiv autoarea comună a părţilor.

Faptul că documentaţia care a stat la baza titlului contestat nu este completă, nu are ca efect stingerea dreptului autoarei B.A. la atribuirea în proprietate a cotei de reducere şi nici naşterea pentru P.A. a unui drept de proprietate exclusivă.

La data de 21 mai 1998, prin certificatul de moştenitor nr. 133 s-a finalizat procedura notarială a autorului părţilor, decedat la 14 februarie 1998, cele trei fiice fiind moştenitoare, în cote egale şi indiviziune. În masa succesorală sunt cuprinse bunuri imobile, suprafeţele de teren pentru care s-a stabilit dreptul de proprietate conform Legii nr. 18/1991, atât cele pentru care s-a emis titlu de proprietate cât şi cele care erau în curs de stabilire.

La data de 5 septembrie 2000, P.C. – în calitate de moştenitoare – a contestat hotărârea comisiei locale prin care s-a respins cererea de atribuire în proprietatea autoarei pentru cota de reducere. Contestaţia astfel formulată este un act de conservare şi întregire a patrimoniului, părţile fiind în septembrie 2000, în indiviziune, astfel că profită tuturor moştenitorilor.

Curtea are în vedere că singura persoană îndreptăţită a primi cota de reducere este doar autoarea, în viaţă la data naşterii dreptului, conform Legii nr. 169/1997, şi nu succesorii săi, ale căror drepturi s-au născut la data decesului.

Prin emiterea titlului de proprietate contestat numai pe numele unei moştenitoare – P. – fără ca aceasta să aibă un drept de proprietate exclusiv s-au încălcat dispoziţiile art. 8 şi 9 din Legea nr. 18/1991, deoarece P.C. nu a avut în proprietate nici o suprafaţă de teren.

Potrivit art. 111 alin. 1 (lit. a-i) din Legea nr. 169/1997 sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate, predat la cooperativă.

Cum titlul s-a emis cu încălcarea art. 13 din Legea nr. 18/1991, urmează a fi anulat.

Prin aplicarea greşită a legii, s-au pronunţat hotărâri de instanţele de fond şi apel ce urmează a fi modificate în tot.

Titlul este anulabil întrucât regula unanimităţii asigură protecţia drepturilor tuturor comoştenitorilor fostului proprietar (decedat), contestaţia formulată trebuie considerată ca un act de conservare a bunului, la dispoziţia fiecărui coproprietar şi care trebuie să fie în avantajul tuturor moştenitorilor.

Aplicarea contrară a regulii unanimităţii a impus recurenţilor o sarcină disproporţionată, care i-a privat de orice posibilitate clară şi concretă ca instanţa de judecată să decidă asupra dreptului de restituire a terenului reprezentând cota de reducere, aducând astfel atingere însuşi dreptului lor de acces la justiţie în sensul art. 21 şi 6 din Convenţia Drepturilor Omului.

Curtea, în temeiul art. 316 C. pr. civ., admite recursul.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro