404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Încetarea contractului individual de muncă la pensionarea pentru limită de vârstă în cazul cadrelor didactice universitare din învăţământul medical. Aplicarea dispoziţiilor art. 129 (2) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic

Decizia nr. 297 din 20 aprilie 2007

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iaşi şi soluţionată prin sentinţa nr. 41 din 12 ianuarie 2007, contestatoarea S.M. a solicitat anularea deciziei nr. 360 din 28 septembrie 2006 emisă de U.M.F. prin care s-a dispus încetarea contractului său individual de muncă conform art. 56 lit. d) C. muncii şi art. 129 (2) din Legea nr. 128/1997, ca urmare a pensionării pentru limită de vârstă.

A motivat contestatoarea că încetarea contractului individual de muncă este nelegală, prevederile art. 129 fiind permisive şi nu imperative.

A mai arătat aceasta că în cererea adresată universităţii a făcut dovada competenţei sale profesionale.

Tribunalul Iaşi a respins acţiunea, reţinând că reclamanta a deţinut funcţia de conferenţiar doctor în cadrul U.M.F. „Gr. T. Popa”- Iaşi.

În data de 28 septembrie 2006, Rectorul U.M.F. „Gr.T.P.” – Iaşi emis decizia nr. 360 prin care s-a dispus pensionarea pentru limită de vârstă a mai multor cadre didactice printre care şi contestatoarea. Ulterior, s-a emis dispoziţia nr. 11463 din 3 octombrie 2006, prin care a încetat contractul de muncă al contestatoarei în baza dispoziţiilor art. 56 lit. d) din C. muncii, ca urmare a pensionării pentru limită de vârstă.

De asemenea, dispoziţia contestată a avut ca temei şi prevederile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.

Intimata a procedat legal la încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. 23 din Legea nr. 128/1997, angajatorul nu este obligat să menţină în funcţie profesorii universitari şi conferenţiarii universitari cu titlul ştiinţific de doctor până la împlinirea de către aceştia a vârstei de 70 de ani, aceste prevederi nefiind imperative, ci doar permisive.

Astfel, instanţa nu poate obliga angajatorul să menţină în funcţie cadrele didactice din învăţământul superior până la vârsta de 70 de ani, atâta timp cât legiuitorul a lăsat la aprecierea acestuia încetarea sau nu a contractului individual de muncă pentru persoanele ce îndeplinesc condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă.

În speţa dedusă judecăţii, cererea contestatoarei de menţinere în activitate în temeiul dispoziţiilor art. 129 alin. 2 din Legea nr. 128/1997, a fost discutată în cadrul şedinţei Senatului U.M.F. din 25 septembrie2006, iar în urma votului nominal deschis, nu a fost aprobată.

Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs contestatoarea, invocând interpretarea şi aplicarea greşită a legii. A susţinut recurenta că încetarea contractului individual de muncă este nelegală, iar intimata, căreia îi revenea sarcina probei conform art. 287 C. muncii, nu a dovedit contrariul. Hotărârea Senatului din data de 25 septembrie 2006 nu există şi nici acordul scris al Consiliului Facultăţii.

Curtea, analizând cauza prin prisma criticilor formulate, a considerat ca nefondat recursul şi l-a respins, în baza art. 312 C. pr. civ.

A reţinut Curtea următoarele:

Dispoziţiile art. 129 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic ce au constituit pe lângă prevederile Legii nr. 19/2000 şi ale Legii nr. 53/2003, temei al încetării contractului individual de muncă al contestatoarei S.M., au fost judicios interpretate de către prima instanţă.

Regula desprinsă din art. 129 (1) din Legea nr. 128/1997 este că profesorii universitari şi conferenţiarii universitari cu titlul ştiinţific de doctor (situaţie în care se află contestatoarea) pot rămâne în activitate până la vârsta de 65 de ani.

Cu titlu de excepţie în alineatul 2 al aceluiaşi articol se prevede îndreptăţirea acestora, dacă dovedesc competenţă profesională deosebită, la împlinirea vârstei de pensionare, de a opta pentru continuarea activităţii didactice. Menţinerea în funcţie este condiţionată însă de acordul consiliului facultăţii şi aprobării anuale a senatului universitar.

Curtea a reţinut că derularea în continuare a activităţii didactice în cadrul U.M.F. – Iaşi este ţinută de avizul conducerii universităţii ce este asigurată de consiliu şi senat.

Este netăgăduită competenţa profesională deosebită a contestatoarei şi chiar probată de aceasta cu lista lucrărilor ştiinţifice, diplomele şi certificatele depuse la fond (filele 37-76).

Ceea ce însă nu s-a probat nici în recurs este acordul conducerii universităţii ca doamna S. M. să poată desfăşura activitate didactică şi peste 65 de ani. Votul membrilor senatului, al consiliului este hotărâtor pentru aprobarea cererii. Aceste organe au competenţa exclusivă de a hotărî în condiţiile îndeplinirii cerinţelor art. 129 (2) din Legea nr. 128/1997 dacă titularul cererii rămâne în activitatea didactică.

Din procesul-verbal al Senatului din data de 25 septembrie 2006, şi procesul-verbal al Consiliului Facultăţii din 29 noiembrie 2006 se reţine că cererea de menţinere în activitate nu a fost avizată de conducerea facultăţii.

Pentru aceste considerente, Curtea a constatat că prima instanţă a interpretat corect dispoziţiile art. 129 din Legea nr. 128/1997, neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor cerute de acest text făcând ca decizia de încetare a contractului de muncă conform art. 56 lit. d) C. muncii să fie legală şi temeinică.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro