Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti – art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului
La încredinţarea minorului rezultat din căsătorie, spre creştere şi educare, unuia dintre părinţi, la pronunţarea divorţului, chiar dacă părţile s-au înţeles cu privire la acest aspect, instanţa este obligată – în considerarea dispoziţiilor art. 2 şi 6 lit. a) din Legea nr. 272/2004 – să se asigure că aceasta este în interesul superior al copilului.
Decizia civilă nr. 101 din 13 septembrie 2007
Curtea de apel a constatat că art. 2 alin. 2 şi art. 6 lit. a) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului consacră principiul interesului superior al copilului, care este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor, altor reprezentanţi legali ai acestuia şi care, conform alin. 3 al aceluiaşi text, va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.
Imperativul îşi păstrează viabilitatea în toate ipostazele care vizează creşterea, educarea, supravegherea şi influenţarea viitorului individ matur, urmărindu-se evitarea tuturor circumstanţelor care şi-ar putea pune amprenta negativă asupra formării acestuia.
Copilul P.R.-P. este născut la data de 6.07.1997, astfel încât la momentul audierii sale avea 9 ani.
Art. 24 din Legea nr. 272/2004 proclamă dreptul copilului capabil de discernământ de a-şi exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl priveşte.
Alin. 2 al aceluiaşi text prevede obligativitatea ascultării copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, legiuitorul oferind şi posibilitatea audierii copilului ce nu a împlinit această vârstă, dacă instanţa apreciază audierea utilă pentru soluţionarea cauzei. În acest din urmă caz, opinia copilului trebuie luată în considerare în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate (alin. 4 din acelaşi text).
Astfel, minorul prezent în instanţă a declarat că doreşte să fie încredinţat spre creştere şi educare mamei, de care este foarte ataşat şi că este de acord ca tatăl să îl viziteze.
Faptul că părţile s-au înţeles în apel cu privire la încredinţarea minorului este irelevant, întrucât instanţa a analizat interesul superior al copilului examinând amplul probatoriu depus la dosarul cauzei. Instanţele sunt ţinute de a verifica respectarea acestui principiu, dincolo de orice înţelegere ce ar putea interveni între părinţi.
Faptul că recurentul dezavuează în prezent înţelegerea din apel nu poate antrena consecinţe procesuale, câtă vreme probatoriul atestă respectarea principiului interesului superior al minorului.
Faţă de considerentele expuse anterior, curtea a reţinut că nu este incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. şi a respins recursul.
Publicat de: 
Categorie: 
