404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Salarizarea personalului sanitar angajat cu contract individual de muncă la spitalele clinice. Condiţii de acordare a drepturilor băneşti la nivel clinic. Locul muncii

Salarizarea la nivel clinic nu se justifică în cazul cadrelor medicale ce îşi desfăşoară activitatea la cabinetele medicale şcolare, chiar dacă angajatorul este spital clinic, întrucât această categorie de salariaţi nu prestează efectiv activitatea ce ar avea corespondent în grila de salarizare prevăzută de O.U.G. nr.115/2004.
Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 587 din 30 septembrie 2008
Prin sentinţa civilă nr. 775/28.05.2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Spitalul Clinic de Urgenţe pentru Copii „ Sf. Maria” Iaşi.
S-a admis în parte acţiunea formulată de Sindicatul „C.M.” Iaşi, în numele şi pentru reclamanţii membri de sindicat, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic de Urgenţe pentru Copii „ Sf. Maria” Iaşi.
A fost obligat pârâtul să achite reclamanţilor diferenţele dintre drepturile salariale încasate şi cele cuvenite potrivit salarizării în unităţile clinice pentru perioada 01.02.2005 – 01.04.2008, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
A fost obligat pârâtul să achite reclamanţilor contravaloarea tichetelor de masă neacordate în perioada 01.02.2005 – 01.04.2008, reactualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
S-a respins cererea reclamanţilor de obligare a pârâtului la încadrarea în grila de salarizare prevăzută pentru personalul de specialitate medico – sanitar din unităţile clinice, instituite şi centre medicale, începând cu data de 01.02.2005.
În baza dispoziţiilor art. 246 C.pr.civ., s-a luat act de renunţarea reclamantelor A.T. şi F.S. la judecata acţiunii formulată în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic de Urgenţe pentru Copii „ Sf. Maria” Iaşi.
Pentru a se pronunţa astfel tribunalul a reţinut, în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Spitalului Clinic de Urgenţe pentru Copii „Sf. Maria” Iaşi, că este neîntemeiată motivat de calitatea de angajator a paratului, acesta fiind parte semnatara a raportului de munca. Aşadar raportat la obiectul acţiunii,pârâtul are calitate procesuală pasivă.
Reclamanţii sunt angajaţi ai societăţii pârâte Spitalului Clinic de Urgente pentru Copii „Sf. Maria” Iaşi, în baza contractelor individuale de muncă, îndeplinind funcţiile de medici stomatologi, medici de medicină generală, medici de medicină de familie în cadrul dispensarelor şcolare.
Prin O.U.G. nr. 115/2004 aprobată prin Legea nr. 125/2005, legiuitorul a stabilit grile de salarizare pentru unităţile clinice si neclinice.
Întrucât reclamanţii din această cauză îşi desfăşoară activitatea în cabinete medicale şcolare, au fost salarizaţi potrivit grilei de salarizare stabilită pentru unităţi sanitare altele decât cele clinice, prevăzute în anexa I, punctul I din O.U.G. nr. 115/2004
Potrivit dispoziţiilor art. 172 alin. 1 lit. „h” din Legea nr. 95/2006 spitalul clinic este spitalul care are în componenţă secţii clinice universitare care asigură asistenta medicală, desfăşoară activitate de învăţământ, cercetare ştiinţifico-medicală şi de educaţie continuă, având relaţii contractuale cu o instituţie de învăţământ superior.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 165 din aceeaşi lege, spitalul este unitatea sanitară cu paturi, de utilitate publică, cu personalitate juridică, ce furnizează servicii medicale. În acelaşi sens statuează şi dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 270/2003 care defineau spitalul ca fiind unitatea sanitară cu paturi, publică sau privată, de utilitate publică, cu personalitate juridică ce asigură servicii medicale.
Având în vedere aceste dispoziţii legale instanţa de fond a reţinut că atunci când legiuitorul foloseşte termenul de unitate se referă in exclusivitate la spital şi nu la secţii sau subunităţi şi cabinete medicale arondate.
Aşadar, prin termenul de unitate clinică folosit de O.U.G. nr. 115/2004, anexa I, Punctul II se înţelege spital clinic. Pentru aceste motive, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii sunt angajaţii unui spital clinic, având relevanţă calitatea angajatorului şi nu locul muncii efective, deci trebuiau salarizaţi potrivit grilei de salarizare prevăzută pentru unităţile clinice, neavând relevanţă faptul că aceştia îşi desfăşoară activitatea în cabinete medicale şcolare
Astfel în mod greşit pârâtul, interpretând termenul de unitate clinică, făcând referire la secţie clinică şi nu la spital, a salarizat reclamanţii în temeiul grilei prevăzute în anexa I punctul I pentru unităţi sanitare altele decât cele clinice.
Pentru aceste considerente, instanţa de fond a constatat că este întemeiată această cerere de obligare a pârâtului la plata către reclamanţi a diferenţelor băneşti dintre drepturile salariale încasate şi cele cuvenite potrivit salarizării în unităţile clinice pentru perioada 01.02.2005-01.04.2008.
În ceea ce priveşte cererea privind obligarea pârâtului la plata contravalorii tichetelor de masă neacordate în perioada 01.02.2005-01.04.2008, instanţa a admis-o, având în considerare următoarele:
Reclamanţii fiind angajaţi în sectorul bugetar au dreptul la o alocaţie de hrană, concretizată în tichete de masă. Acordarea tichetelor de masă reprezintă o măsură de protecţie socială, iar raportat la dispoziţiilor Legii nr. 142/1998 angajatorul avea obligaţia să o acorde. Totodată este de reţinut că O.U.G. nr. 115/2004 art. 23 stipulează că personalul încadrat în unităţile sanitare publice finanţate din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate beneficiază lunar de maximum 20 de tichete de masă.
Aşadar rezultă că beneficiază de tichete de masă personalul încadrat în unităţi sanitare publice finanţate integral din venituri proprii, fără a face o altă distincţie cu privire la locul de muncă unde-şi desfăşoară activitatea angajatul sau activitatea pe care acesta o desfăşoară. De asemenea, în contractul colectiv pe ramură sanitară este prevăzut că angajatorul este obligat să acorde tichete de masă potrivit Legii nr. 142/1998 în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unităţile finanţate de la bugetul de stat şi de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind încadrarea în grila de salarizare prevăzută pentru personalul de specialitate medico-sanitar din unităţile clinice, începând cu data de 01.02.2005, instanţa a considerat că această încadrare este un atribut exclusiv al legiuitorului şi că nu se poate subroga în drepturile şi obligaţiile acestuia şi în consecinţă a respins acest capăt de cerere.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs atât pârâtul Spitalul Clinic de Urgenţe pentru Copii „Sf. Maria” Iaşi cât şi Sindicatul „C.M.” Iaşi, în numele şi pentru membrii de sindicat, reclamanţi în cauză, considerând-o nelegală.
În recursul său, Spitalul Clinic de Urgenţe pentru Copii „Sf. Maria” a invocat, ca prim motiv de recurs,greşita respingere de către prima instanţă a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive arătând că, deşi are calitate de angajator, nu plăteşte drepturile salariale din fonduri proprii fiind finanţat exclusiv de către Ministerul Sănătăţii.
A mai invocat intimatul-recurent faptul că instanţa de fond nu a luat în considerare toate probele dosarului, interpretându-le eronat pe cele pe care le-a avut în vedere, în special pe cele referitoare la înţelesul noţiunii de activitate clinică, aşa cum este precizată de art. 172 alin. 1 din Legea nr. 95/2006,respectiv salarizare la nivel clinic.
A susţinut intimatul-recurent că activitatea clinică presupune muncă integrată de învăţământ superior plus activitate în unităţi medicale cu paturi. Ori, reclamanţii lucrează în cabinete medicale din şcoli/grădiniţe şi efectuează observaţii medicale cu caracter general, eliberează reţete şi scutiri medicale, neexercitând nici un act medical care ar putea fi încadrat la activitate clinică. Deci, susţine intimatul-recurent, instanţa de fond a interpretat în mod greşit O.U.G. nr. 115/2004 anexa I pct. II, susţinând eronat că pentru plata salariului are relevanţă doar calitatea angajatorului şi nu şi locul desfăşurării ori activitatea efectivă.
A mai susţinut Spitalul Clinic de Urgenţe pentru Copii „Sf. Maria” Iaşi că tribunalul se contrazice reţinând pe de o parte, că încadrarea în grila de salarizare „clinic” este atributul exclusiv al legiuitorului, iar pe de altă parte că reclamanţilor li se cuvin drepturi salariale la nivel clinic.
În ceea ce priveşte contravaloarea tichetelor de masă, intimatul-recurent a invocat greşita admitere a acestui capăt de cerere întrucât la cap. I pct. 11 din Anexa la H.G. nr. 529/2002 se prevede expres că doar personalul unităţilor sanitare publice finanţate din venituri proprii beneficiază lunar de maximum 20 tichete de masă.
Mai mult, a susţinut intimatul-recurent, este total nefondată cererea reclamanţilor de a li se acorda despăgubiri în bani pentru tichetele de masă întrucât acestea au un regim special, nefiind posibilă acordarea de drepturi băneşti.
Sindicatul „C.M.” Iaşi a recurat sentinţa primei instanţe criticând doar respingerea capătului de cerere privind încadrarea în grila de salarizare clinică şi susţinând că întrucât reclamanţii sunt salariaţi ai unui spital clinic trebuie să beneficieze de grila de salarizare la nivel clinic, în acest sens fiind şi dispoziţiile O.U.G. nr. 24/2000 anexa IV/I si O.U.G. 115/2004 anexa I.
În drept, ambele recursuri sunt circumscrise dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ..
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate şi dispoziţiile legale incidente, curtea de apel a constatat că recursul Spitalului Clinic de Urgenţe pentru Copii „Sf. Maria” Iaşi este fondat, însă doar pentru următoarele considerente:
Cererea reclamanţilor, medici ce-şi desfăşoară efectiv activitatea în cabinetele medicale din cadrul unităţilor şcolare, aşa cum rezultă din conţinutul contractelor individuale de muncă depuse la filele 20-47 şi 113-114 dosar fond, de a fi salarizaţi pentru perioada de referinţă invocată prin cererea introductivă la nivel clinic este neîntemeiată.
Legea nr. 95/2006 defineşte fără echivoc la art. 172 alin. 1 lit. „b” noţiunea de „clinic” ca fiind spitalul ce are în componenţă secţii clinice universitare, care asigură asistenţă medicală, desfăşoară activitate de învăţământ, cercetare ştiinţifică medicală şi de educaţie continuă, având relaţii contractuale cu o instituţie de învăţământ medical superior acreditată.
Şi salarizarea personalului medical este diferenţiată în funcţie de caracterul clinic/neclinic al spitalului, aşa cum rezultă clar din dispoziţiile legislaţiei salarizării în domeniul sanitar.
Astfel, Anexa IV/1 din O.U.G. nr. 24/2000, înlocuită cu anexa IV/1a din O.U.G. nr. 191/2002,cu aplicare de la 01.10.2003, diferenţiază salarizarea personalului medico-sanitar, existând distincţie clară între salariile de bază din unităţile sanitare altele decât cele clinice (evidenţiate la pct. I al anexei) şi cele clinice, institute şi centre medicale (evidenţiate la pct. II al anexei).
Şi O.U.G. nr. 115/2004 menţine diferenţierea între salarizarea la nivel clinic şi cea neclinică, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 322, text de lege care prevede majorarea salariilor de bază pentru anul 2007 însă le diferenţiază în raport de caracterul clinic/neclinic al activităţii şi nu în funcţie de angajator, aşa cum pretind reclamanţii şi cum eronat a interpretat dispoziţiile legale instanţa de fond.
Cadrele medicale care îşi desfăşoară activitatea în cabinete medicale ce nu sunt integrate în spitale/unităţi clinice nu pot fi salarizate la nivelul celor ce prestează efectiv activităţi la nivel clinic, activităţi ce presupun şi activităţi integrate de învăţământ superior şi activităţi în unităţi medicale cu paturi.
Criteriul după care este plătită activitatea unui salariat nu este şi nu poate fi considerat ca fiind doar locul muncii ci şi natura activităţii efectiv desfăşurate. Cu atât mai mult, în speţă nu se poate considera că reclamanţilor li se cuvin drepturi salariale la nivel clinic doar pentru faptul că angajatorul cu care aceştia au încheiat contractele individuale de muncă este un spital clinic, întrucât locul muncii lor este la cabinetele/dispensarele medicale din şcoli iar atribuţiile prevăzute in fisele posturilor sunt, în mod firesc,determinate si de aceasta împrejurare.
De altfel, tribunalul a considerat în mod corect că încadrarea în grila de salarizare la nivel clinic este un atribut exclusiv al legiuitorului şi, în consecinţă, nu se puteau acorda reclamanţilor nici drepturile băneşti corespunzătoare acestui nivel.
Şi în ceea ce priveşte tichetele de masă, curtea de apel a apreciat că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile legale incidente.
O.U.G. nr. 115/2004 prevede la art. 40 că doar personalul încadrat în unităţile sanitare finanţate integral din venituri proprii realizate prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate poate beneficia, lunar, de 20 tichete de masă. Ori, conform poz. 11 din anexa la H.G. nr. 529/2002, cabinetele medicale şi stomatologice din grădiniţe, şcoli şi unităţile de învăţământ superior sunt finanţate integral de la bugetul de stat şi, în consecinţă, nu pot acorda tichete de masă. De altfel, chiar dacă ipotetic s-ar fi putut acorda aceste tichete, în mod greşit s-a dispus de către prima instanţă plata contravalorii acestora întrucât nici un text de lege care prevede acordarea lor nu permite acest lucru, respectiv transformarea lor în drepturi băneşti.
Pentru argumentele reţinute anterior cu privire la grilele diferite de salarizare, recursul declarat de Sindicatul „C.M.” este nefondat, fiind respins.
În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., curtea de apel a admis recursul declarat de pârât, a modificat în parte sentinţa şi a respins cererile privind salarizarea la nivel clinic şi acordarea tichetelor de masă, iar recursul declarat de reclamanţi a fost respins ca nefondat.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro