404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Diferenţa de spor de 95% din salariul de bază pentru orele prestate în zilele de sâmbătă şi duminică şi în sărbătorile legale, solicitată de sindicat în numele membrilor săi, în contradictoriu cu pârâta D.G.A.S.P.C.

Zilele libere la care se referă art.40 alin.3 lit. c din CCMUNN 2005-2006, respectiv art.41 alin.3 din CCMUNN 2007-2010, sunt şi cele de repaus săptămânal, prevăzute de art.132 Codul muncii.

În situaţia prevăzută de art.132 al.3 Codul muncii, sporul la salariu poate fi stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.

În speţă, neexistând un contract colectiv de muncă pe perioada ce face obiectul acţiunii, se impun a fi aplicate prevederile Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional, în baza dispoziţiilor art.241 alin.1 lit. d din Codul muncii, conform cărora clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toţi salariaţii încadraţi la toţi angajatorii din ţară, în cazul contractului colectiv de muncă la nivel naţional.

Curtea de Apel Iaşi, decizia civilă nr.52/20.01.2009

Prin sentinţa civilă nr.1346/19.09.2008, pronunţată de Tribunalul Iaşi, a fost respinsă acţiunea formulată de Sindicatul „N.V.” al salariaţilor din D.G.A.S.P.C. Iaşi, în numele şi pentru reclamanţii membri de sindicat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iaşi, Sindicatul „N.V.”, în numele şi pentru reclamanţii membri de sindicat, a solicitat obligarea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi la calculul şi plata drepturilor băneşti reprezentând diferenţa de spor de 95% din salariul de bază pentru orele prestate în zilele de sâmbătă şi duminică şi în sărbătorile legale pentru perioada aprilie 2005 – 02.08.2007, precum şi actualizarea acestor sume.

A susţinut reclamantul că în data de 27.01.2005 Colegiul Director al D.G.A.S.P.C. Iaşi a hotărât să acorde salariaţilor care lucrează în zilele de sâmbătă şi duminică şi în sărbătorile legale un spor de 5% din salariul brut, în baza prevederilor art.132 alin.2 din Codul muncii, deşi prevederile Codului muncii şi cele ale CCMUNN 2005-2006 precizau că aceste ore suplimentare se plătesc cu spor de 100%, iar acest procent a fost reluat şi în CCMUNN 2007-2010 şi CCM la nivel de unităţi de asistenţă socială pe anii 2007-2009.

Pârâta, prin întâmpinare, a arătat că odată cu încheierea CCM la nivelul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi pentru anii 2007-2010 acest spor a fost majorat la 75% din salariul de bază, iar la data de 15.02.2008, prin act adiţional, sporul a fost majorat la 100%.

Instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 136 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, salariaţilor care lucrează în unităţile în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită specificului activităţii, acordarea zilelor libere se face de angajator, nefiindu-le aplicabile dispoziţiile art.134 din aceeaşi lege.

Conform dispoziţiilor art. 137 din Codul muncii acestor salariaţi li se asigură compensarea cu timp liber în următoarele 30 de zile.

Dispoziţiile art. 132 alin. 3 din Codul muncii stipulează că salariaţii care beneficiază de repaus săptămânal în alte zile decât sâmbăta si duminica, vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau după caz prin contractul individul de muncă.

Urmare a controlului efectuat de I.T.M. Iaşi din 11.01.2005 privind respectarea prevederilor art.132 din Codul muncii, a fost adoptată Hotărârea Colegiului Director al DGSAPC din 17.01.2005, prin care s-a aprobat acordarea, în raport cu prevederile art.132 alin.1 si 2 din Codul muncii, unui spor de 5% din salariul de bază pentru fiecare oră de muncă prestată în zilele de sâmbătă şi duminică şi sărbători legale, personalului care beneficiază de repaus săptămânal în alte zile decât sâmbăta si duminica.

În ceea ce priveşte invocarea art. 40 alin.3 lit. c din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel Naţional pe anii 2003-2006, instanţa de fond a apreciat că acest articol face referire la o altă situaţie de drept decât cea dedusă judecăţii şi anume la cea în care salariaţii lucrează în zilele libere şi în zilele de sărbători legale. Aşadar, acest articol are aplicabilitate în cazul în care salariatul se încadrează la dispoziţiile art. 134 din Codul muncii adică, fiind în zi liberă prestează muncă suplimentară şi astfel i se va acorda un spor de 100%.

Potrivit art.132 alin.3 din Codul muncii salariaţii care beneficiază de repaus săptămânal în alte zile decât sâmbăta şi duminica, vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau după caz prin contractul individual de muncă, aşadar în situaţia în care salariaţii nu au fost de acord cu hotărârea nr.5 a Colegiului Director al DGSAPC, aveau la dispoziţie procedura prevăzută de art.16 din Legea nr.168/1999, care prevede ca, în situaţia în care sindicatele nu sunt de acord cu punctul de vedere al unităţii angajatoare, se consideră declanşat conflictul de interese. Astfel pentru obţinerea unui alt spor decât cel stabilit de unitatea angajatoare, sindicatul avea posibilitatea legala prevăzută de dispoziţiile Legii 168/1999.

Faţă de situaţia reţinută, raportată la dispoziţiile legale în vigoare, prima instanţă a constatat că acţiunea nu este întemeiată şi pe cale de consecinţă a respins-o.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Sindicatul „N.V.” al salariaţilor din D.G.A.S.P.C. Iaşi, în numele membrilor de sindicat, criticând-o pentru nelegalitate.

A considerat recurentul că instanţa de fond a interpretat greşit prevederile art.132 din Codul muncii şi art.40 alin.3 lit. c din CCMUNN 2005-2006.

S-a arătat că în perioada pentru care s-a solicitat diferenţa de spor la nivelul unităţii sau al ramurii de asistenţă socială nu exista încheiat contractul colectiv de muncă, astfel încât erau aplicabile dispoziţiile CCMUNN, respectiv art.40 lit. c cu referire la art.247 Codul muncii.

De asemenea, recurentul a mai arătat că nu a existat o negociere cu privire la cuantumul sporului, iar hotărârea angajatorului de a acorda un spor de 5% a fost luată unilateral, cu încălcarea legii.

Recurentul a susţinut că instanţa a interpretat greşit şi dispoziţiile art.238 alin.2 şi art.8 din Legea 130/1996, precum şi cele ale art.137 alin.2 din Codul muncii, la care s-a făcut referire în cererea de chemare în judecată şi concluziile scrise.

Ca atare, a solicitat admiterea recursului şi a acţiunii formulate.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului. Intimata a considerat că instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect prevederile art.132 alin.2 şi 3 din Codul muncii, precum şi ale art.40 alin.3 lit. c din CCMUNN, care fac referire la o altă situaţie de drept decât cea dedusă judecăţii.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, curtea de apel a constatat că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Curtea a reţinut că, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat de salariaţii D.G.A.S.P.C. Iaşi, membri ai Sindicatului „N.V.”, care beneficiază de repaus săptămânal în alte zile decât sâmbăta şi duminica, obligarea pârâtei la calculul şi plata diferenţei de spor, actualizată, pentru orele prestate în zilele de sâmbătă şi duminică şi în sărbătorile legale pentru perioada aprilie 2005 – 02.08.2007.

Potrivit art.132 Codul muncii:

„(1) Repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta şi duminica.

(2) În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă şi duminică ar prejudicia interesul public sau desfăşurarea normală a activităţii, repausul săptămânal poate fi acordat şi în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.

(3) În situaţia prevăzută la alin.2 salariaţii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă”.

Articolul 40 alin.3 lit. c din CCMUNN pe anii 2005-2006, nr.2001/30.01.2005, stipulează că pentru orele suplimentare şi pentru orele lucrate în zilele libere şi în zilele de sărbători legale se acordă un spor de 100% din salariul de bază, până la 120 ore/salariat/an; ceea ce depăşeşte 120 ore/salariat/an se plăteşte cu un spor de 50% din salariul de bază.

Articolul 41 alin.3 din CCMUNN pe anii 2007-2010, nr.2895/29.12.2006, prevede că pentru orele suplimentare şi pentru orele lucrate în zilele libere şi în zilele de sărbători legale ce nu au fost compensate corespunzător cu ore libere plătite se acordă un spor de 100% din salariul de bază.

Instanţa de fond a reţinut în mod greşit că dispoziţiile art.40 alin.3 lit. c) din CCMUNN 2005-2006 fac referire la o altă situaţie de drept decât cea dedusă judecăţii, şi anume la cea în care salariaţii lucrează în zilele libere şi în zilele de sărbători legale, respectiv în cazul în care salariatul se încadrează la dispoziţiile art.134 Codul muncii.

Zilele libere la care se referă art.40 alin.3 lit. c din CCMUNN 2005-2006, respectiv art.41 alin.3 din CCMUNN 2007-2010, sunt şi cele de repaus săptămânal, prevăzute de art.132 Codul muncii.

Este adevărat că, în situaţia prevăzută de art.132 al.3 Codul muncii, sporul la salariu poate fi stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.

În speţă, însă, neexistând un contract colectiv de muncă pe perioada ce face obiectul acţiunii, se impuneau a fi aplicate prevederile Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional, în baza dispoziţiilor art.241 alin.1 lit. d din Codul muncii, conform cărora clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toţi salariaţii încadraţi la toţi angajatorii din ţară, în cazul contractului colectiv de muncă la nivel naţional.

Sporul de 5% nu a fost stabilit prin contractele individuale de muncă, ci prin decizia unilaterală a angajatorului, care nu producea efecte faţă de salariaţi, în conformitate cu dispoziţiile art.238 şi 237 Codul muncii.

Raportat tuturor considerentelor expuse, curtea a constat că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ., hotărârea pronunţată fiind dată cu aplicarea greşită a legii, astfel încât a admis recursul declarat de Sindicatul „N.V.” al salariaţilor din D.G.A.S.P.C. Iaşi, în numele membrilor de sindicat, a modificat în tot sentinţa atacată, a admis acţiunea formulată de acesta şi a obligat pârâta să plătească reclamanţilor, membrii de sindicat salariaţi ai D.G.A.S.P.C. Iaşi diferenţa dintre sporul pentru orele lucrate în zilele libere şi în zilele de sărbători legale, conform dispoziţiilor art.40 alin.3 lit. c) din CCMUNN 2001/2005, respectiv art.41 alin.3 lit. c din CCMUNN 2895/2006, şi sporul plătit efectiv pentru perioada aprilie 2005 – 2 august 2007, diferenţe ce vor fi actualizate în raport de rata inflaţiei la momentul plăţii.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro