404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Proporţionalitate între atac şi apărare, în contextul art. 44 alin. 3 C.pen.

Pentru a fi reţinută legitima apărare ca o cauză care înlătură caracterul penal al faptei este necesar ca între atac şi apărare să existe o anumită proporţionalitate, în sensul că rezultatul produs în urma apărării să nu fie mai grav decât cel ce reprezintă urmarea atacului.
În speţă, deşi partea vătămată a declanşat incidentul şi starea conflictuală, lovind cu piciorul în zona bărbiei pe inculpat, acesta din urmă nu era îndreptăţit să lovească partea vătămată cu securea, mai întâi peste picioare şi apoi în cap, producându-i leziuni ce i-au pus viaţa în primejdie.
Curtea de Apel Iaşi, decizia penală nr. 1 din 5 ianuarie 2010
Prin sentinţa penală nr. 248 din 29 mai 2009 a Tribunalului Vaslui s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv înlăturarea dispoziţiilor art.73 lit.b C.pen., formulată de partea vătămată constituită parte civilă R.V. prin apărător.
Pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, prevăzută de art.20 raportat la art.174 C.pen. cu aplicarea art.73 lit.b C.pen. şi art.76 alin.2 C.pen., a fost condamnat inculpatul C.N. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pe durata executării pedepsei fiindu-i interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a şi lit. b C.pen.
A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată constituită parte civilă R.V., fiind obligat inculpatul C.N. să îi achite acestuia suma de 314 lei cu titlu de despăgubiri civile şi suma de 7.000 lei cu titlu de daune morale.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
Prin rechizitoriul nr.221/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui a fost trimis în judecată, în stare de libertate inculpatul C.N., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C.pen., cu aplicarea art.73 lit.b C.pen.
În fapt, s-a reţinut că în luna aprilie 2008, inculpatul C.N. lucra ca paznic la o exploatare forestieră, unde a fost dus un vagon auto pentru dormit, de care se foloseau muncitorii. În seara zilei de 20.04.2008 martorul B.C. se afla singur în vagon, deoarece inculpatul C.N. plecase în sat, urmând să revină.
In după-amiaza aceleiaşi zile partea vătămată R.V. însoţit de fratele său R.D., ajungând cu căruţa în apropierea vagonului de dormit, a oprit căruţa menţionând că vrea să ia o sacoşă cu care ar fi dus cu câteva zile în urmă mâncare la muncitori. R.D. i-a spus fratelui său să nu meargă la vagon, deoarece este noapte şi este posibil să nu fie nimeni acolo, dar R.V. a coborât din căruţă şi s-a îndreptat către vagon.
În acest timp, martorul B.C., care auzise zgomotul produs de deplasarea pe drum a căruţei, a coborât din vagon şi, de frică, s-a ascuns după roata a unui tractor, pentru a vedea ce se întâmplă.
Astfel, martorul B.C. a văzut că partea vătămată R.V. a urcat scara şi a intrat în interiorul vagonului, după care a auzit zgomote de răvăşire sau de căutare.
La acel moment, în apropierea vagonului a ajuns şi inculpatul C.N., care revenea din sat, având asupra sa o secure. L-a întrebat pe martorul B.C. cine este persoana care a intrat în vagon, după care inculpatul C.N., având în mână securea, s-a apropiat de scara vagonului, urmat de martorul B.C., care nu era înarmat.
La momentul când inculpatul C.N. a ajuns la baza scării de urcare şi se pregătea să urce , din vagon a ieşit R.V., care a rămas pe platforma vagonului.
Recunoscându-l, inculpatul C.N. i-a spus pe nume şi l-a întrebat ce caută acolo, însă R.V. nu a răspuns şi, de la înălţimea de cca. 1 metru la care se afla, l-a lovit cu piciorul în bărbie pe inculpatul C.N., care se afla în faţa sa. Urmare loviturii primite, inculpatul C.N. a căzut, dar s-a ridicat imediat, înjurând, apropiindu-se cu securea în mână de scara vagonului, unde, pe platformă se afla partea vătămată R.V.
Inculpatul C.N. i-a aplicat lui R.V. mai întâi una sau două lovituri cu securea, din lateral, peste membrele inferioare; urmare acestor lovituri, cel mai probabil de durere, partea vătămată R.V., aflat în continuare pe platforma vagonului, s-a aplecat în faţă, într-un unghi de cca. 90 de grade.
Inculpatul C.N. i-a mai aplicat lui R.V. o lovitură cu muchia securii, de data aceasta peste cap. Urmare acestei lovituri partea vătămată a căzut de pe platforma vagonului, iar C.N. a vrut să-l mai lovească o dată cu securea, dar a fost oprit de martorul B.C..
Între timp, de vagon s-a apropiat şi martorul R.D., care a venit să vadă ce se întâmplă şi l-a văzut pe fratele său – partea vătămată R.V., căzut şi lovit la cap.
R.D. a încercat să îl transporte acasă pe fratele său, însă inculpatul C.N. s-a opus şi în final l-a alungat pe martorul R.D., care şi-a luat căruţa şi a plecat în sat.
Ajuns în sat, martorul R.D. a spus mai multor rude ce s-a întâmplat cu R.V., astfel că împreună cu alte persoane, cum ar fi martora C.Ş-P. – concubina părţii vătămate, martora R.G. – soţia lui R.D. şi martora D.N. s-au deplasat la vagonul exploatării forestiere pentru a-l lua R.V. şi a-l duce la spital.
Inculpatul C.N., cu securea în mână, s-a opus însă şi i-a alungat împiedecându-i să-l ia, spunând că el răspunde, că a anunţat sau că va anunţa poliţia şi patronul societăţii.
În aceste condiţii, martorii au plecat, lăsându-l pe R.V. cu inculpatul C.N. şi martorul B.C.
După plecarea rudelor, martorul B.C. şi inculpatul C.N. l-au transportat pe R.V. în interiorul vagonului de dormit, după care martorul B.C. i-a apelat repetat pe martorii M.C.-T. şi M.F. cerându-le să se deplaseze la faţa locului, deoarece s-a întâmplat ceva grav.
Urmare telefoanelor primite, cei doi martori s-au deplasat la faţa locului cu un autoturism, ajungând în jurul orelor 23.00.
După sosirea lui M.F. şi M.C.-T. la faţa locului, inculpatul C.N. s-a deplasat cu autoturismul condus de M.C.-T. la postul de poliţie, pentru a anunţa cele întâmplate.
Inculpatul C.N., care avea asupra sa securea cu care îl lovise pe R.V., i-a arătat poliţistului acea secure, spunând că este securea cu care a lovit.
După sosirea ambulanţei, înţelegând de la cadrele medicale că starea lui R.V. este gravă, inculpatul C.N. şi-a schimbat radical poziţia, în sensul că a început să spună că de fapt el nu l-a lovit cu securea şi că acesta a căzut singur de pe platforma vagonului.
R.V. a fost luat cu ambulanţa şi transportat la spitalul judeţean de urgenţă, iar de acolo, în aceeaşi noapte, la spitalul clinic de urgenţe, unde a fost internat şi i s-au acordat îngrijiri medicale până la data de 05.05.2008, când a fost transferat la spitalul judeţean de urgenţă, fiind externat la data de 21.05.2008.
Din raportul de constatare medico-legală traumatologică, a rezultat că partea vătămată R.V. a prezentat un politraumatism cu traumatism cranio-cerebral cu fractură deschisă cu înfundare şi hematom extradural temporoparietal stâng, care a necesitat intervenţie chirurgicală.
Leziunile s-au putut produce prin lovire cu un corp contondent, urmate de cădere, necesitând 30/35 zile îngrijiri medicale şi punând în primejdie viaţa părţii vătămate.
Comisia de avizare din cadrul I.M.L. Iaşi a apreciat că sunt corecte concluziile din raportul de constatare medico-legală cu precizarea că leziunile traumatice cranio-cerebrale s-au produs cel mai probabil prin lovire cu un corp contondent.
Inculpatul a negat permanent săvârşirea faptei şi a susţinut că partea vătămată s-a dezechilibrat şi a căzut lovindu-se cu capul de proţapul metalic al vagonului.
Declaraţiile inculpatului au fost contrazise însă de declaraţiile părţii vătămate, care a susţinut că inculpatul a lovit mai întâi în zona picioarelor, după care i-a aplicat o lovitură cu securea în zona capului, cauzându-i astfel leziunea ce a necesitat intervenţia chirurgicală şi care i-a pus în primejdie viaţa.
Declaraţiile părţii vătămate au fost confirmate de datele rezultate din constatarea medico-legală traumatologică, potrivit cărora leziunile din zona capului părţii vătămate s-au produs prin lovire activă, fiind astfel exclusă posibilitatea ca acele leziuni să se producă prin cădere. Mai sunt confirmate declaraţiile părţii vătămate de declaraţiile martorului R.D. care l-a văzut pe fratele său căzut, cu o rană la cap, iar inculpatul care se afla alături avea asupra sa o secure şi o conduită violentă, ameninţătoare. Inculpatul l-a alungat atunci pe martor şi ulterior i-a alungat pe cei trei martori care veniseră să-l ia acasă.
De asemenea martorul B.C. a confirmat varianta susţinută de partea vătămată, în sensul că inculpatul a lovit-o pe aceasta cu securea o dată în zona picioarelor şi o dată în zona capului. În instanţă martorul a dat declaraţii contradictorii, revenind practic asupra declaraţiilor arătate mai sus, susţinând în esenţă că partea vătămată s-a dezechilibrat şi a căzut, lovindu-se practic de proţapul vagonului.
Martorul V.S.-M. a declarat că în noaptea de 20/21 aprilie 2008, inculpatul s-a prezentat la postul de poliţie şi a sesizat că în urmă cu puţin timp, la vagonul unde dormeau muncitorii, l-a surprins pe R.V. cotrobăind prin vagon. Cerându-i să iasă din vagon, l-a lovit cu securea în cap, partea vătămată aflându-se jos, în stare de inconştienţă. Inculpatul avea asupra lui o secure şi i-a spus poliţistului că a lovit cu acea secure. Poliţistul s-a deplasat la locul indicat, a constatat că era într-o stare gravă şi a anunţat ambulanţa cu care a fost transportat la spital.
Fapta inculpatului C.N. care, după ce a surprins partea vătămată în vagonul din parchetul unde el era paznic şi fiind lovit de acesta cu piciorul în zona bărbiei, i-a aplicat două lovituri cu securea, din care una în zona capului, cauzându-i astfel leziuni care i-au pus acestuia viaţa în primejdie, a realizat conţinutul infracţiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C.pen..
Având în vedere condiţiile în care s-a derulat conflictul, faptul că partea vătămată a avut iniţiativa incidentului, lovindu-l cu piciorul în faţă, reacţia inculpatului putea fi apreciată ca fiind un răspuns la conduita provocatoare a părţii vătămate.
În contextul arătat, inculpatul a comis fapta sub imperiul unei puternice tulburări, ca urmare a provocării din partea părţii vătămate în sensul dispoziţiilor art.73 lit.b C.pen. Atitudinea violentă a inculpatului a fost determinată de conduita părţii vătămate, care a ieşit pe scara vagonului şi l-a lovit pe inculpat cu piciorul în zona bărbiei, aspect rezultat atât din declaraţiile inculpatului, ale martorilor, precum şi din fotografiile care atestau că inculpatul a avut o leziune în zona bărbiei. Conduita părţii vătămate putea fi apreciată ca o provocare, în sensul dispoziţiilor art.73 lit.b C.pen.
Pentru infracţiunea comisă, de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art.174 C.pen. cu aplicarea art.73 lit.b C.pen., i s-a aplicat inculpatului o pedeapsă la individualizarea căreia, în cadrul general prevăzut de art.52 şi 72 C.pen., au fost avute în vedere gradul de pericol social concret al faptei comise, datele privind persoana inculpatului, atitudinea acestuia în timpul procesului, starea de provocare.
Pe durata executării pedepsei inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a şi lit. b C.pen., în condiţiile art.71 C.pen., gravitatea faptei comise făcându-l pe inculpat nedemn de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice sau de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe durata executării pedepsei.
În ceea ce priveşte despăgubirile civile, partea vătămată constituită parte civilă, prin actele depuse, a dovedit că a cheltuit 377,97 lei, inculpatul fiind obligat să îi achite acesteia suma de 314 lei, având în vedere şi starea de provocare care presupune culpa părţii vătămate la producerea prejudiciului şi pe care instanţa a apreciat-o într-o proporţie de 1/3.
S-a justificat obligarea inculpatului la plata de daune morale, întrucât era evident că partea civilă a suferit un prejudiciu moral constând în durerea şi stresul pricinuit de internarea în spital, suportarea unei intervenţii chirurgicale şi infirmitate fizică pricinuită de lipsa de substanţă osoasă. Prin declaraţia martorei B.S., partea civilă a dovedit că, după externarea din spital, avea probleme cu păstrarea echilibrului şi dificultăţi de exprimate.
În termenul prevăzut de art. 363 al. 1 C.pr.pen. hotărârea a fost apelată de inculpat şi criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie, inculpatul solicitând reaprecierea probelor, reţinerea dispoziţiilor art. 44 C.pen. şi exonerarea sa de răspundere penală, în subsidiar invocând circumstanţele reale şi personale şi solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 81 C.pen.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, în limite procedurale, curtea de apel a reţinut următoarele:
Apărările inculpatului au fost invocate şi la instanţa de fond, care a argumentat – cu referire la probele dosarului – lipsa de temeinicie a acestora.
În cauză a fost administrat un probatoriu complet, ce a fost suplimentat în faza apelului. Astfel, a fost reaudiat martorul B.C. şi inculpatul C.N., care a consimţit să fie ascultat.
Coroborând procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice, declaraţiile părţii vătămate şi actele medicale ce o vizau pe aceasta, fişele de observaţie clinică generală, decontul cheltuielilor de spitalizare, raportul de constatare medico-legală, procesul-verbal de conducere în teren, declaraţiile martorilor, procesul-verbal de confruntare dintre martori şi inculpat, declaraţiile inculpatului, a rezultat cu certitudine că în seara zilei de 20.04.2008, după ce a fost lovit de partea vătămată cu piciorul, inculpatul i-a aplicat acesteia lovituri cu o secure, atât la nivelul membrelor inferioare, cât şi în cap, producându-i leziuni grave, ce i-au pus viaţa în primejdie.
Dacă iniţial inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, el prezentându-se la postul de poliţie cu securea asupra sa, anunţând incidentul, iar după ce a realizat gravitatea faptei, şi-a modificat poziţia, negând că a lovit victima cu securea în cap, încercând să acrediteze versiunea lovirii prin cădere a acesteia, apărare invocată şi în instanţă.
Concluzionând asupra leziunilor cranio-cerebrale ale victimei, actele medico-legale au precizat că acestea s-au produs cel mai probabil prin lovire cu corp contondent. Coroborând acestea, cu datele oferite de declaraţiile martorilor şi ale inculpatului, a rezultat cu certitudine că inculpatul a lovit victima cu securea în cap, producându-i leziunile grave ce i-au pus viaţa în primejdie. Probele mai sus precizate au exclus posibilitatea lovirii prin cădere a victimei, apărarea inculpatului fiind astfel lipsită de consistenţă.
Coroborând probele cu declaraţiile martorului B.C., martor direct, care a perceput nemijlocit conflictul, trebuie menţionat faptul că, deşi acesta şi-a modificat în primă instanţă declaraţia, în apel a relatat detaliat derularea conflictului, motivând şi conduita pe care a avut-o la instanţa de fond, susţinând că a fost influenţat de inculpat.
Astfel, martorul a relatat că inculpatul, tulburat fiind de atitudinea părţii vătămate care, surprinsă în vagon, l-a lovit în bărbie, inculpatul l-a lovit pe R.V. cu securea pe care o avea în mână, aplicându-i două lovituri peste picioare, iar când acesta s-a aplecat de durere, lovindu-l în cap cu securea.
Declaraţia acestui martor s-a coroborat cu celelalte probe, redând practic situaţia de fapt şi derularea conflictului în care au fost implicaţi inculpatul şi partea vătămată R.V.
În motivele de apel prezentate în scris şi susţinute oral, inculpatul nu a contestat faptic situaţia reţinută în actul de inculpare, nici acţiunea de lovire exercitată, însă nu a făcut vorbire despre secure, invocând legitima apărare în variantele prevăzute de art.44 alin.(2)1 şi respectiv art. 44 alin. 3 C.pen.
Apărarea inculpatului a încercat să acrediteze ideea că locul respectiv era împrejmuit, delimitat prin semne de marcare, nu era un loc public, iar inculpatul a pătruns fără drept atât în incinta depozitului, cât şi a vagonului de dormit, care era locuinţa temporară unde se adăposteau inculpatul şi martorul.
Probatoriul dosarului – cu referire la schiţa locului faptei şi fotografiile judiciare, declaraţiile martorilor – au contrazis aceste susţineri. Vagonul din depozitul unde inculpatul şi martorul asigurau paza, nu era împrejmuit, în apropiere aflându-se singurele căi de acces la aşezările şi obiectivele din acea zonă, aşa încât localnicii treceau în mod obişnuit prin acel loc.
Nici dispoziţiile art. 44 al.3 C.pen. nu sunt incidente, fapta fiind comisă în condiţiile provocării din partea victimei.
Actul-medico legal din dosarul de urmărire penală a atestat faptul că inculpatul a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu un corp dur, coroborat cu declaraţiile martorului B.C., ale inculpatului, conducând fără dubii la concluzia că partea vătămată a lovit mai întâi pe inculpatul C.N., care a ripostat în condiţiile arătate.
Pentru a fi reţinută legitima apărare ca o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, astfel cum a solicitat inculpatul, era necesar ca între atac şi apărare să existe o anumită proporţionalitate, în sensul că rezultatul produs în urma apărării să nu fi fost mai grav decât cel ce a reprezentat urmarea atacului.
În speţă, deşi partea vătămată a declanşat incidentul şi starea conflictuală, lovind cu piciorul în zona bărbiei pe inculpat, acesta din urmă nu era îndreptăţit să lovească partea vătămată cu securea, mai întâi peste picioare şi apoi în cap, producându-i leziuni ce i-au pus viaţa în primejdie.
Situaţia de fapt dovedită de probele dosarului a atestat că nu exista nici un fel de echivalenţă între fapta inculpatului şi atacul care a determinat-o.
Prin întregul său comportament, partea vătămată nu a creat vreun pericol pentru viaţa inculpatului.
În aplicarea art. 44 C.pen., s-a ţinut seama de ansamblul împrejurărilor în care a fost săvârşită fapta şi nu doar de momente sau acte izolate ale agresiunii.
Deşi la începutul conflictului inculpatul s-a aflat în faţa unui atac imediat, pe parcursul desfăşurării faptelor raportul de forţe s-a schimbat şi în situaţia nou creată atacul nu a mai prezentat pericol pentru persoana inculpatului. Relevantă în acest sens, în contextul faptic reţinut, este împrejurarea că inculpatul a aplicat părţii vătămate lovituri cu securea în cap – ce au produs cele mai grave consecinţe – în momentul în care victima era aplecată, chiar în cădere, imediat după ce a fost lovită de inculpat cu securea peste picioare, astfel că în nici un caz nu s-a putut reţine că inculpatul a lovit-o aflându-se în legitimă apărare.
În aprecierea criteriilor prevăzute de art.72 C.pen., instanţa de apel a reţinut că au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 861 C.pen., ţinând seama de persoana inculpatului şi de comportamentul său după săvârşirea faptei, pronunţarea condamnării constituind pentru acesta un avertisment şi, chiar fără executarea pedepsei, nu ar mai săvârşi alte infracţiuni.
Vârsta înaintată a inculpatului, conduita anterioară relevată de caracterizările depuse la dosar, situaţia sa familială, regretul manifestat, au fost argumente care au susţinut această concluzie, justificând aplicarea dispoziţiilor art. 861 C.pen.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art.379 pct.2 lit.a C.pr.pen., a fost admis apelul inculpatului, desfiinţată în parte în latura penală hotărârea apelată, fiind înlăturate dispoziţiile art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b C.pen., urmând a se aplica dispoziţiile art.861 C.pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza dispoziţiilor art.862 C.pen. a fost fixat un termen de încercare, iar în temeiul art.863 C.pen., inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Vaslui, conform programului stabilit de această instituţie; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă; să nu intre în legătură cu partea vătămată R.V. şi cu martorii cauzei, inculpatului atrăgându-i-se atenţia asupra dispoziţiilor art.864 C.pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere în situaţia neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere stabilite prin decizia curţii de apel.

Etichete: ,

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro