Avantajele şi limitele leasingului

În condiţiile revoluţiei tehnico-ştiinţifice contemporane, când înnoirea produselor şi uzura morală sunt deosebit de accelerate, leasingul se dovedeşte a fi alternativa pentru obţinerea unor utilaje costisitoare.

Pentru partenerii operaţiunilor de leasing o asemenea formă de comerţ  are avantaje cât şi dezavantaje.

Avantajele leasingului pentru beneficiar sunt:

1.Mecanismul de plată prin ratele de leasing constituie un avantaj pentru utilizator prin economisirea în faza iniţială a capitalului propriu, plata unui avans nefiind obligatorie;

2.Nu necesită garanţii suplimentare;

3.Flexibilitatea ce derivă din posibilitatea formulării mai multor variante de leasing;

4.Reprezintă o cale de acces la tehnologii avansate şi de dezvoltare a activităţii;

5.Mărimea constantă a chiriei facilitează programarea mai riguroasă a cheltuielilor;

6.Durata de închiriere poate fi stabilită  astfel încât întreprinderea să fie dotată permanent cu maşinile cele mai moderne şi cu cel mai bun randament;

7.Posibilitatea de a negocia modul de eşalonare a ratelor (rate mai mici la început);

8.Se poate conveni cu furnizorul să se înlocuiască utilajele cu altele mai moderne, beneficiarul fiind astfel ferit de efectele nocive ale uzurii morale care a devenit foarte intensă în condiţiile revoluţiei tehnico-ştiinţifice actuale;

9.Obţinerea de utilaje pe perioade foarte scurte pe care nu se justifică cumpărarea (operaţii de hire-renting);

10.Posibilitatea  folosirii în continuare şi după încheierea contractului, a maşinilor solicitându-se însă chirii mai reduse;

11.Posibilitatea de a achiziţiona bunul la încheierea contractului la un preţ mai scăzut dat de valoarea reziduală;

12.Cheltuielile cu redevenţele plătite societăţilor de leasing sunt, în ţările dezvoltate, în totalitate deductibile din profitul impozabil. Există şi opinia potrivit căreia această deductibilitate trebuie să ţină seama de reglementările privind impozitul pe profit, şi anume cheltuielile deductibile să fie aferente veniturilor obţinute de utilizator prin exploatarea utilajelor obţinute prin leasing, în caz contrar, realizându-se un act contrar de evaziune fiscală.[1] ;

13.Pentru bunurile provenite din import, plata taxelor vamale şi a accizelor se calculează doar la valoarea reziduală (la noi, potrivit reglementărilor legale în vigoare, acestea nu se pot calcula la o valoarea reziduală sub 20 % din valoarea de intrare a bunului);

14.Graficul de plăţi a unei operaţiuni de leasing este mult mai flexibil decât al unui credit bancar;

15.Dacă privim leasingul ca o metodă de privatizare, manageri capabili vor putea fi atraşi în această acţiune de mare complexitate, manageri care, neavând capital, nu ar fi putut spera la asemenea afaceri economice;

16.Utilizatorul poate beneficia la preţuri modice de know-how privind exploatarea optimă a maşinilor, utilajelor, instalaţiilor aflate în folosinţa sa, pregătirea personalului şi creşterea nivelului de calificare;

17.Bilanţul contabil al  întreprinderii locatare nu este afectat în cazul sistemelor de contabilitate grefate pe principiul „prevalenţei aparenţei juridice supra realităţii economice” „form over substance principle”) dar şi pentru sistemele de contabilitate ce aplică „principul prevalenţei realităţii economicului asupra aparenţei juridicului” („substance over form principle”) însă aici numai pentru leasingul operaţional;

18.Avantaj pentru obţinerea unui credit bancar, prin faptul că leasingul oferă o mai bună imagine financiară a întreprinderii prin influenţarea indicatorilor determinaţi pe baza bilanţului contabil (mai ales în cazul aplicării principiului contabil „form over substance principle”. Totuşi pe o piaţă funcţională investitorii nu se mai lasă păcăliţi cu asemenea trucuri transparente.;

19.Permite depăşirea anumitor dificultăţi legate de legislaţie, de exemplu atunci când legislaţia naţională interzice anumite importuri de utilaje;

20.Autorităţile naţionale, de obicei, acordă firmelor de leasing posibilităţi de finanţare avantajoase asemănătoare creditelor de export (dobânzi reduse, scutiri de taxe, impozite reduse etc.) ceea ce determină ca finanţarea prin leasing pentru importatori să fie mai ieftină.;

21.Sporeşte mobilitatea adaptării proceselor de fabricaţie în funcţie de variaţia cererii pe piaţa internă şi externă.

Avantajele leasingului pentru furnizor (producător):

1.Este o tehnică de marketing eficientă contribuind la promovarea şi dezvoltarea exporturilor, furnizorul având posibilitatea să realizeze pe lângă exportul tradiţional şi pe cel în leasing.;

2.Se atrag noi beneficiari care nu pot plăti întregul preţ în cazul vânzărilor cash sau nici avansul în cazul vânzărilor pe credit.;

3.Câştigarea de noi clienţi prin faptul că un anumit echipament este mai întâi închiriat pentru a-l convinge pe client de randamentul său, iar în cazul unui rezultat pozitiv, acesta va achiziţiona echipamentul.;

4.Promovarea bunurilor de înaltă calitate dar cu preţuri ridicate;

5.Permite depăşirea anumitor dificultăţi legate de legislaţie, de exemplu atunci când legislaţia naţională interzice anumite exporturi de maşini şi utilaje către anumite ţări[2];

6.Rata profitului este de regulă mai mare în cazul leasingului decât în vânzările tradiţionale.

Avantajele leasingului pentru finanţator (societatea de leasing)

1.Obţinerea unor câştiguri suplimentare din revânzarea sau reînchirierea maşinilor şi utilajelor care  i-au fost returnate după expirarea perioadei de închiriere de bază;

2.Păstrarea drepturilor de proprietate asupra bunurilor în regim de leasing putându-se folosi ca garanţii pentru noi împrumuturi;

3.Costurile de achiziţie a bunurilor sunt mai reduse pentru că societatea de leasing are posibilitatea să cumpere bunuri în condiţii mai avantajoase dacă se specializează pe anumite bunuri. Aceasta lucrând cu acelaşi furnizor poate primi o reducere de preţuri („volum discount”).;

4.Ratele de rentabilitate obţinute din leasing sunt, de regulă, ridicate.

Avantajele leasingului pentru stat apar în cazul privatizării societăţilor de stat prin leasing în sensul că se conservă temporar proprietatea asupra unităţilor economice respective, ele putând fi definitiv privatizate după ce clientul şi-a dovedit calităţile manageriale, dovedind astfel că întreprinderea are reale şanse de progres. Leasingul se poate aplica cu succes şi în procesul de privatizare a întreprinderilor de stat din ţările fost comuniste[3].

Această metodă de privatizare prin leasing se pretează cu atât mai mult cu cât lipsa de fonduri din economie face dificilă cumpărarea imediată a bunurilor din proprietatea statului. În ideea aplicării acestei formule, întreprinzătorii trebuie să devină conştienţi de faptul că veniturile unei întreprinderi nu se realizează din proprietatea în sine asupra instalaţiilor şi echipamentelor, ci prin utilizarea lor.[4]

Pe lângă aceste avantaje, leasingul prezintă şi anumite limite şi comportă anumite riscuri.

Limitele şi riscurile leasingului pentru beneficiar:

1.Este eficient numai în condiţiile în care se poate exploata obiectul contractului de leasing în toată perioada de închiriere;

2.Adeseori este mai costisitor decât cumpărarea pe credit iar opţiunea pentru o astfel de operaţiune se justifică numai dacă sumele eliberate pot fi investite în alte domenii rentabile;

3.Operaţiunea devine realmente rentabilă în situaţii numericeşte limitate (avem în vedere în special leasingul financiar);

4.Prezintă condiţii restrictive în ceea ce priveşte obligaţiile de întreţinere a bunului mai ales în cazul leasingului operaţional;

5.În cazul leasingului financiar, imposibilitatea rezilierii contractului înainte de termen chiar dacă bunul devine inutilizabil; rezilierea contractului poate avea loc numai prin plata unei penalităţi substanţiale din partea utilizatorului care să-i asigure finanţatorului profitul proiectat şi să acopere riscul de a nu putea găsi un utilizator pentru bunul în cauză;

6.Avantajul reducerii impozitului datorat prin includerea ratelor de leasing pe cheltuieli deductibile  este adeseori supraestimat, putând conduce la decizii greşite privind unele oferte de leasing.

Limitele şi riscurile leasingului pentru societatea de leasing:

1.Bunurile închiriate pot fi deteriorate prin utilizarea necorespunzătoare a lor de către beneficiar;

2.Sunt situaţii în care un bun utilizat temporar să nu-şi mai găsească solicitanţi (în special în cazul leasingului operaţional);

3.Necesită o instruire specială a personalului atât la furnizor cât şi la beneficiar cu privire la gestionarea bunului închiriat în special pentru faza iniţială şi finală a încheierii contractului de leasing;

4.Derularea operaţiunilor de leasing presupune un număr mare de consilieri şi analişti financiari, mărindu-se astfel costul tranzacţiilor;

5.Riscurile pot creşte pe măsura creşterii numărului beneficiarilor, a exigenţelor privind solvabilitatea, a creşterii duratei pe care pot acţiona factori aleatori, a creşterii ponderii tranzacţiilor transnaţionale;

6.Dificultatea recuperării bunului în cazul rezilierii contractului;

7.Pot apărea pierderi în situaţia neincluderii în contract a unor clauze referitoare la actualizarea preţului în cazul în care mărimea dobânzilor inclusă în ratele de leasing nu acoperă nivelul inflaţiei, mai ridicat decât cel prognozat.

Limitele şi riscurile pentru furnizor (producător) sunt aceleaşi cu ale societăţii de leasing în cazul în care practică leasingul direct.

Decizia privind folosirea leasingului este deci rezultatul optimizării a numeroşi factori dintre care unii cu acţiune contradictorie.

În ansamblu însă, leasingul se dovedeşte o formă modernă de finanţare şi circulaţie a mărfurilor, cu perspective însemnate de extindere în afacerile economice interne şi internaţionale.

Este relevant studiul efectuat de National Bussines Institute din S.U.A.[5] care conturează un top mondial al motivelor pentru care firmele preferă leasingul altor alternative de finanţare:

• 41 % -pentru că permite un mai bun management al cash-ului şi duce la economie de capital de lucru;
• 18% –  pentru că schimbările tehnologice rapide impun înlocuirea echipamentelor;
• 10% – pentru că este o formă de finanţare foarte flexibilă;
• 10 %- pentru că firmele de leasing sunt mai deschise în a evalua proiectul în sine şi în a-şi  asuma în acelaşi timp riscul de produs, ca urmare, condiţiile impuse pentru finanţare            sunt mai accesibile decât în cazul băncilor;
• 8 %- din motive fiscale.

Din studiul prezentat mai sus se poate constata o predominanţă a factorilor calitativi în fundamentarea deciziei de investiţii, factorii cantitativi fiind reprezentaţi, în topul prezentat mai sus, doar sub forma avantajelor fiscale oferite de leasing. Desigur că, dacă avem în vedere faptul că, în general în lume, sistemul de creditare este încă unul greoi şi rigid, criteriile calitative predomină deci în fundamentarea deciziei de finanţare. Cu toate acestea, în perspectiva  unei accesiuni către o economie dezvoltată, valabilă şi pentru situaţia economiei româneşti, vom pleda în primul rând pe prevalenţa criteriilor de cost asupra criteriilor calitative, având în vedere că activitatea întreprinderilor trebuie să fie înainte de toate profitabilă.

---

[1] Traian Hasnaş, Operaţiunile de leasing şi contabilizarea lor, Revista Tribuna Economică, nr. 35/1998, pag. 45.

[2] M. Negruş, Finanţarea schimburilor internaţionale, Politici. Tehnici, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1991, pag. 141 -144.

[3] D. Voiculescu , Din experienţa mondială în privatizarea întreprinderilor de stat, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1990, pag. 35.

[4] Al. Puiu, Valenţele leasingului în România, Revista Tribuna Economică , nr. 42/1996, pag. 29.

[5] www.elaonline.com/pages/statistics

Etichete: leasing