404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Anulare act administrativ

Dosar nr. 3903/89/2008

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 313/CA

Şedinţa publică de la 14 Decembrie 2009

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE IOLANDA-MIHAELA PASCARU

Grefier RALUCA EHOR

Pe rol pronunţarea cu privire la cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C.A P S.R.L. cu sediul în…, în contradictoriu cu pârâta DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE VASLUI-BIROUL DE CONTROL FINANCIAR VASLUI, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică la pronunţare au lipsit părţile.

Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în şedinţa publică din data de 07.12.2009 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă care face parte integrantă din prezenta sentinţă, când, din lipsă de timp pentru deliberare, a fost amânată pronunţarea pentru azi, când?????

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă constată următoarele

Prin cererea înregistrată sub nr. 3903/89/2008 pe rolul acestei instanţe reclamanta SC A P SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE VASLUI:

– anularea actelor administrative emise de pârâtă, respectiv raportul de inspecţie fiscală nr. 3188/15.10.2008 şi decizia de impunere nr. 777/21.10.2008 privind obligaţiile fiscale suplimentare stabilite de inspecţia fiscală;

– anularea deciziei privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva actelor administrative menţionate;

– suspendarea executării deciziei de impunere nr. 777/21.10.2008 şi a raportului de inspecţie fiscală nr. 3188/15.10.2008.

În motivarea acţiunii reclamanta arată că la data de 28.08.2008 a solicitat rambursarea sumei de 10.352 lei, reprezentând soldul sumei negative a TVA-ului, cu opţiune de rambursare sold la data de 31.07.2008. Urmare a acestei solicitări, pârâta a desfăşurat o inspecţie fiscală la reclamantă, în urma acestui control fiind stabilite mai multe obligaţii fiscale suplimentare în sarcina societăţii, prin raportul de inspecţie fiscală nr. 3188/15.10.2008, fiind emise şi decizia de impunere nr. 777/21.10.2008 şi procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 0433073/20.10.2008. împotriva acestor acte de control reclamanta a formulat contestaţie în termen legal, contestaţie care a fost soluţionată prin decizia nr. 3357/14.11.2008, fiind respinsă. Arată reclamanta că decizia de soluţionare a contestaţiei este lovită de nulitate absolută fiind emisă cu încălcarea dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 211 Cod procedură civilă. În mod nelegal au fost prevăzute în decizia de impunere sumele de: 1161 lei reprezentând TVA calculat la valoarea perisabilităţilor determinate în baza proceselor verbale de inventariere a stocurilor de arome expirate pentru ca nu are temei legal, întrucât se încadrează în limitele legale pentru arome şi ambalaje; 2106 lei reprezentând TVA calculat pentru datorii prescrise la diverşi furnizori, datorii care nu a fost încasată de la clienţi, aşa cum se prevede în raport; 12920 lei reprezentând TVA pentru achiziţionarea unui imobil în cuantum de 68.000 lei.

Acest imobil a fost cumpărat în cadrul procedurii execuţionale prevăzute de legea 64/1995, iar lichidatorul a refuzat în dispreţul legii să facă menţiunea taxare inversă, colectând TVA de 12920 pe care l-a virat la bugetul de stat.

Solicită suspendarea executării raportului de inspecţie fiscală şi a deciziei de impunere, invocând Recomandarea nr. R 89-8/13.09.1989 a Comitetului de miniştri din cadrul Consiliului Europei care a prevăzut că este de dorit să se asigure persoanelor o protecţie jurisdicţională provizorie

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 218 alin. 2 Cod procedură fiscală şi art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

În susţinerea cererii reclamanta a depus înscrisuri.

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată.

Legal citată pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, având în vedere că au fost respectate prevederile legale la întocmirea raportului de inspecţie fiscală nr. 3188/15.10.2008 prin care s-au stabilit obligaţii suplimentare în sarcina societăţii reclamante cu privire la sumele de 1161 lei reprezentând TVA calculat la valoarea perisabilităţilor determinate în baza proceselor verbale de inventariere a stocurilor de arome expirate – întrucât societatea nu a avut documente care să ateste intrarea şi consumul de astfel de produse, fiind în imposibilitatea de a calcula limita legală privind perisabilităţile iar organul de control a apreciat că această operaţiune reprezintă livrare de bunuri; 2106 lei reprezentând TVA calculat pentru datorii prescrise la diverşi furnizori pentru care societatea nu deţine nici o hotărâre judecătorească, astfel că s-a apreciat că este vorba de o livrare de bunuri; 12920 lei reprezentând TVA pentru achiziţionarea unui imobil în cuantum de 68.000 lei.

TVA de 12920 lei a făcut obiectul controlului efectuat, finalizat cu raportul de inspecţie 504/20.01.2006 care nu a fost contestat.

În cauză a fost administrată proba cu expertiza tehnică contabilă si cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Ca urmare a controlului efectuat de inspectorii fiscali din cadrul DGFP Vaslui pentru perioada 01.10.2006 – 31.07.2008 s-a întocmit raportul de inspecţie fiscală 3188/15.10.2008 în baza căruia s-a emis decizia de impunere pe numele reclamantei SC A P SRL ( fila 23) care stabileşte obligaţii fiscale suplimentare-respectiv TVA în sumă de 17632 lei şi majorări de întârziere de 5999 lei.

Reclamanta a formulat contestaţie administrativă pentru sumele de 1161 lei, 2106 lei şi 12920 lei din debitul suplimentar, contestaţie care a fost respinsă prin decizia 45/16.12.2008-fila 106 dosar.

Motivul de nelegalitate invocat de reclamantă în sensul că decizia emisă în soluţionarea contestaţiei administrative nu cuprinde calea de atac şi termenul este neîntemeiat pentru că în dispozitivul actului administrativ se prevede că decizia poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ în termen de 6 luni de la data comunicării.

Astfel că pârâta nu a omis să cuprindă în dispozitiv menţiunile prevăzute de art. 211 din Codul de procedură fiscală şi mai mult nu i s-a creat reclamantei nici o vătămare din moment că aceasta a formulat prezenta acţiune .

Pe fondul actelor administrative contestate se reţine că reclamanta nu este de acord cu TVA-ul în sumă de 1161 lei.

Această sumă colectată aferentă perisabilităţilor în sumă de 6110 lei înregistrate în ianuarie 2007 pe cheltuieli pe baza proceselor verbale ca urmare a inventarierii stocurilor de arome expirate şi ambalaje degradate la data de 31.12. 2006 reprezintă o încălcarea a art. 128 alin 8 lit. c din Codul fiscal.

Din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză rezultă că reclamanta a încălcat prevederile art. 7 şi 8 din HG 831/2004 în sensul că nu s-a făcut o inventariere impusă de acest act normativ iar coeficientul aplicat unei valori care nu a fost stabilită în condiţiile legii nu este justificat, astfel că nu pot fi aplicate prevederile Art. 128 alin 8 lit. e din Codul fiscal: (8) Nu constituie livrare de bunuri, în sensul alin. (1): c) perisabilităţile, în limitele prevăzute prin lege;

În concluzie în mod corect pârâta a stabilit obligaţia suplimentară de 1161 lei reprezentând TVA.

Reclamanta a contestat suma de 2106 lei TVA colectată calculată la baza de impunere 11 084 lei. Conform raportului de inspecţie fiscală rezultă că suma de 2106 reprezintă diferenţă de TVA colectată aferentă sumelor întregistrate în evidenţa contabilă a lunii 2008, sume ce reprezintă datorii prescrise la diverşi furnizori pentru care nu există hotărâri judecătoreşti, încălcându-se prevederile art.137 alin 3 pct. b din Legea 571/2003 care prevede că : Baza de impozitare nu cuprinde următoarele: b) sumele reprezentând daune-interese, stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, penalizările şi orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parţială a obligaţiilor contractuale, dacă sunt percepute peste preţurile şi/sau tarifele negociate. Nu se exclud din baza de impozitare orice sume care, în fapt, reprezintă contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate;

Din raportul de expertiză contabilă rezultă că reclamanta a efectuat o notă contabilă 401-758 cu suma de 11084 cu explicaţia furnizori prescrişi, această sumă suplimentând conturile de venituri.

Nu este contestat faptul că reclamanta a dedus TVA aferentă datoriilor prescrise la data emiterii facturilor fiscale de catre furnizorii săi, fără însă a achita contravaloarea facturilor. Apare firesc şi legal, aşadar, ca în momentul în care valoarea facturilor a căror excutare este prescrisă este evidenţiată ca venituri, pentru această valoare să se colecteze TVA.

Aceeaşi concluzie rezultă expres din dispoziţiile articolului 137 litera b, teza ultimă din Codul fiscal.

Aşadar, instanţa reţine că în mod legal inspectorii fiscali au inclus contravaloarea bunurilor şi serviciilor din facturile neachitate şi prescrise în baza de impunere. Cu privire la cuantumul bazei de impunere, instanţa reţine că aceasta reprezintă doar contravaloarea bunurilor şi serviciilor, nu întreaga valoare a facturilor care include şi TVA, aşa cum a remarcat şi expertul contabil (fila 89) din dosar. Controlorii fiscali au inclus şi TVA în baza de impunere, calculând astfel TVA la TVA, ceea ce nu este legal.

Prin urmare, instanţa va admite în parte contestaţia cu privire la diferenţa dintre suma de 2106 lei, reţinută de inspectorii fiscali şi suma de 1770 lei, sumă pe care instanţa a reţinut-o ca datorată.

A treia suma contestată este suma de 12920 lei TVA calculată la valoarea de 68000 lei reprezentând preţul achitat de reclamantă pentru imobilul achiziţionat de la vânzătorul lichidator SC Solvens SRL prin factura 8716674/25.11.2005.

Din raportul de inspecţie fiscală rezultă că reclamanta a achitat acest TVA la data achitării preţului, către cumpărător.

Reclamanta a efectuat demersuri pentru recuperarea acestui TVA încasat nelegal pentru operaţiunea de vânzare cumpărare dar fără rezultat.

Din raportul de expertiză contabilă rezultă că operaţiunea înregistrată în factura fiscală de executare silită este supusă operaţiunii de taxare inversă, în conformitate cu prev. Art. 160 ind. 1 alin. 2 lit. c din Codul fiscal.

De acestă măsură de simplificare, respectiv taxarea inversă, sunt responsabili atat furnizorii cât şi beneficiarii. În situaţia în care furnizorul nu a făcut menţiunea taxare inversă în facturile fiscale, situaţie existentă în cauza de faţă, beneficiarul este obligat să aplice taxarea inversă, respectiv să nu facă plata taxei pe valoare adăugată către furnizor, să înscrie taxare inversă din proprie iniţiativă şi să îndeplinească obligaţiile de înregistrare în jurnalul de vânzări şi de cumpărări atât ca taxare colectată cât şi ca taxă deductibilă.

În cauză reclamanta nu s-a prevalat de aceste dispoziţii şi a achitat TVA.

Scopul legiuitorului prin dispoziţiile legale amintite anterior este ca beneficiarul să nu achite TVA chiar dacă iniţial în mod greşit a achitat această obligaţie fiscală.

Concluzia expertului este corectă în sensul că organele fiscale au sancţionat numai beneficiarul şi că aplicarea prevederilor art.160 pct. 80 alin.7 din HG. 44/2004 impune obligarea furnizorului şi a beneficiarului la rectificarea operaţiunii şi aplicarea taxării inverse cu finalitatea restituirii sumei de 12920 lei reclamantei.

În consecinţă această sumă stabilită ca TVA este nelegală întrucât reclamanta nu trebuie să achite această obligaţie fiscală, cu atât mai mult nu i se poate impune să o achite de 2 ori.

Apărarea pârâtei că această ultimă obligaţie fiscală a mai fost stabilită printr-un alt raport de inspecţie fiscală din 2006 -fila 111- în urma căruia nu s-a emis decizie de impunere şi în consecinţă reclamanata nu a avut interes să-l conteste nu poate fi reţinută din moment ce obligaţia fiscală s-a stabilit prin decizia de impunere contestată în prezent .

În consecinţă se va admite în parte prezenta acţiune şi se vor anula în parte decizia nr. 45/16.12.2008, decizia de impunere 777/21.10.2008 şi a raportului de inspecţie fiscală 3188/15.10.2008, emise de pârâta Direcţia generală a Finanţelor Publice Vaslui cu privire la următoarele sume: 12920 lei reprezentând TVA şi majorări de întârziere aferente sumei şi 336 lei reprezentând TVA calculat pentru datorii prescrise şi majorări de întârziere aferente sumei.

Se va exonera reclamanta de plata sumelor de 12920 lei şi 336 lei reprezentând TVA şi de plata majorărilor de întârziere aferente sumelor.

Întrucât se soluţionează fondul contestaţiei, capătul de cerere privind suspendarea executării actului administrativ se va respinge.

În temeiul art. 274 pârâta va fi obligată la cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta SC A P SRL , cu sediul în … în contradictoriu cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vaslui.

Anulează în parte decizia nr. 45/16.12.2008, decizia de impunere 777/21.10.2008 şi a raportului de inspecţie fiscală 3188/15.10.2008, emise de pârâta Direcţia generală a Finanţelor Publice Vaslui cu privire la următoarele sume: 12920 lei reprezentând TVA şi majorări de întârziere aferente sumei şi 336 lei reprezentând TVA calculat pentru datorii prescrise şi majorări de întârziere aferente sumei.

Exonerează reclamanta de plata sumelor de 12920 lei şi 336 lei reprezentând TVA şi de plata majorărilor de întârziere aferente sumelor.

Respinge capătul de cerere privind suspendarea executării actului administrativ.

Obligă pârâta să achite reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 1039,3 lei.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 14 Decembrie 2009.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro