404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Contractul de leasing

Caracteristica principală a contractului de leasing constă în caracterul său atipic prin faptul că acesta se situează undeva între contractul de închiriere, cumpărare şi creditare însă în nici un caz nu trebuie privit ca şi o combinaţie a acestora. În aceste condiţii contractul de leasing este calificat în literatura de specialitate ca şi un contract de tip „sui-generis”. În formularea caracterului „sui-generis” al contractului de leasing ne bazăm pe câteva caracteristici susţinute în general de adepţii acestei teorii cum ar fi :[1]

a)    Leasingul este un mod de finanţare specială pentru cedarea folosirii obiectului de leasing;

b)    Contractul de leasing, în general, nu este un tip de contract reglementat special prin Codul de drept civil;

c)    Prin contractul de leasing se constituie relaţii specifice triunghiulare între furnizorul de leasing  – locatorul de leasing – utilizatorul de leasing;

d)    În privinţa delimitării riscurilor afacerilor de leasing dintre locatorul de leasing şi utilizatorul de leasing sunt unele clauze specifice pentru astfel de contracte.

Adepţii teoriei „sui-generis” a contractelor de leasing au instituit chiar o teorie bifuncţională a acestui tip de contracte care argumentează acest caracter. Această teorie se bazează pe existenţa a două funcţiuni ale operaţiunii de leasing, egale ca importanţă:

a)    Funcţia de uzufruct, adică de beneficiere a folosinţei bunului preluat în regim de leasing;

b)    Funcţia de finanţare a activităţii beneficiarului realizată prin leasing.

Din punct de vedere al încadrării juridice, contractul de leasing prezintă următoarele caracteristici :[2]

a)    este un act juridic bilateral care se încheie între societatea de leasing, în calitate de finanţator (locator) şi utilizator, în calitate de beneficiar;

b)    este un act sinalagmatic pentru că ambele părţi se obligă reciproc; acesta dă naştere la obligaţii corelative şi independente, fapt ce permite aplicarea principiilor generale relative la executarea, ori neexecutarea contractelor sinalagmatice (exemplu: rezilierea);

c)    are titlu oneros şi conţinut patrimonial adică transmiterea dreptului de folosinţă se face contra cost şi toţi cei trei subiecţi implicaţi urmăresc interese patrimoniale şi anume realizarea unui profit evaluabil în bani;

d)    este un act netranslativ de proprietate adică transmite doar  dreptul de folosinţă, nu şi dreptul de proprietate;

e)    are caracter consensual adică simpla manifestare de voinţă a părţilor este suficientă pentru realizarea acordului în mod valabil;

f)     are caracter complex realizând o întreagă gamă de operaţii;

g)    este un contract comercial deoarece reglementează multiple raporturi juridice între partenerii de afaceri;

h)    are caracter intuitu personae adică utilizatorul trebuie să facă dovada exploatării ulterioare a bunului neavând dreptul de a înstrăina drepturile sale ori cesiona contractul fără acordul locatorului;

i)      este un contract cu executare succesivă deoarece efectele sale se produc pe tot parcursul derulării contractului;

j)      prezintă unele stipulaţii cu privire la caracterul irevocabil al contractului. Referitor la această caracteristică societăţile de leasing împart viaţa tehnică a maşinilor (adică timpul când o maşină, utilaj etc. poate fi menţinută în stare de funcţionare) în două perioade:

  • perioadă primară egală cu viaţa economică a maşinii (intervalul de timp în care maşina nu riscă să sufere uzură morală), perioadă în care contractul nu poate fi reziliat;
  • perioadă secundară echivalentă cu intervalul de timp care durează de la terminarea vieţii economice până la sfârşitul vieţii tehnice a maşinii, perioadă în care contractul poate fi reziliat oricând  cu un preaviz conform prevederilor contractului.

Literatura de specialitate specifică faptul că, de regulă, în cazul leasingului financiar, nu există posibilitatea rezilierii contractului din partea utilizatorului. Deci utilizatorul este obligat să plătească toate redevenţele indiferent de împrejurări.[3] Contractul de leasing operaţional are însă caracteristica principală, aceea de a putea fi reziliat oricând dar numai după expirarea perioadei de bază. „Clauza de reziliere dă dreptul la întreruperea contractului de leasing din partea utilizatorului înainte de expirarea termenului de leasing. Valoarea clauzei de întrerupere depinde de posibilitatea ca circumstanţele, condiţiile tehnologice şi economice viitoare să ducă la situaţia în care valoarea bunului pentru utilizator să ajungă mai mică decât viitoarele rate de leasing.”[4] „Piaţa computerelor, unde este greu de estimat cât de repede aceste bunuri se uzează moral, face obiectul, de regulă, a închirierilor în regim de leasing operaţional. Prezenţa clauzei de întrerupere/anulare se concretizează pentru locatar în plata unor rate de leasing mai mari care adeseori conduce la catalogarea leasingului cu o astfel de clauză (în speţă un leasing operaţional – n.n.) ca fiind foarte scump.”[5] În multe ţări este prevăzut prin lege termenul după care un contract de leasing operaţional poate fi reziliat. De exemplu, în Germania, acest termen corespunde perioadei de 40 % din durata de utilizare normală prevăzută în normativele economice.[6]

Cu privire la clauza rezilierii contractului de leasing, norma internaţională IAS 17 „Contabilitatea leasingului” emisă în 1994 preciza că „în mod normal un contract de locaţie-finanţare (leasing financiar – n.n.) nu este supus rezilierii”. De asemenea referitor la problema rezilierii contractului de leasing, IAS 17 „Leasing” revizuit în 1997[7] (paragraful 9) prevede că:

„Leasingul irevocabil reprezintă operaţiunea de leasing  care este revocabilă doar:

a) când are loc un eveniment ce nu putea fi prevăzut;

b) cu permisiunea locatorului;

c) în cazul în care locatarul contractează cu acelaşi locator un nou leasing privind acelaşi bun sau unul echivalent; sau

c) în momentul plăţii, de către locatar, a unei sume suplimentare, astfel încât, la începutul leasingului continuarea lui este suficient de sigură.”

Din cele prezentate se poate trage concluzia că norma internaţională IAS 17 „Leasing” prevede că, în principiu, un contract de leasing financiar nu poate fi reziliat dar, dacă se face acest lucru,  penalizările suportate de locatar sunt foarte mari.

Normele legale româneşti,[8] cu privire la caracterul irevocabil al contractului de leasing, specifică: „în cazul în care utilizatorul refuză să primească bunul la termenul stipulat în contract sau dacă se află  în stare de reorganizare judiciară şi/sau faliment societatea de leasing are dreptul de a rezilia contractul (…). De asemenea  în cazul în care utilizatorul nu execută obligaţiile de plată a ratei de leasing timp de două luni consecutive, finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul (…).” După cum se poate observa reglementările legale româneşti privind leasingul vizează doar dreptul de reziliere pe care îl are societatea de leasing, în timp ce pentru utilizator nu se specifică un astfel de drept.           

Elementele componente ale contractului de leasing

Conform dispoziţiilor generale ale Codului Civil Comercial precum şi a literaturii  de specialitate, în contractul de leasing trebuie incluse cel puţin următoarele elemente minimale[9]:

a)    Denumirea şi descrierea tehnică a bunului ce face obiectul contractului;

b)    Data şi locul unde se face predarea (recepţia) bunului de către furnizor utilizatorului precum şi a instrucţiunilor de exploatare;

c)    Condiţiile de livrare şi de instalare a bunului care vor rezulta după ce au fost respectate din documentele întocmite la livrare şi la instalare, cu precizarea condiţiilor de suportare a cheltuielilor şi a riscurilor pentru chiriaş şi furnizor;

d)    Condiţiile de utilizare, întreţinere şi control asupra bunului închiriat cu detalierea obligaţiilor chiriaşului;

e)    Garantarea bunului cu implicaţiile şi modul de exercitare a dreptului de proprietate;

f)     Responsabilitatea chiriaşului şi varianta de asigurare;

g)    Rezilierea contractului pentru diferite cazuri şi implicaţiile pentru chiriaş şi firmă;

h)   Expirarea contractului (potrivit simplei opţiuni a chiriaşului);

i)     Starea bunului restituit;

j)     Perioada de folosinţă a bunului de către utilizator;

k)    Preţul estimativ al bunului iar în unele cazuri şi preţul la care bunul respectiv ar putea fi cumpărat după expirarea contractului de leasing;

l)     Valoarea redevenţei şi data când utilizatorul o va plăti locatorului;

m)  Forţa majoră şi alte cazuri de exonerare a răspunderii;

n)   Modul de soluţionare a eventualelor litigii.


[1] T. Molico, E. Wunder, Leasingul, un instrument modern de investiţii şi finanţare, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2003, pag. 60.

[2] M. L. Belu Magdo, Contracte comerciale tradiţionale moderne, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 1996, pag. 188-189.

[3] S.A. Ross, R.W. Westerfield, J.F. Jaffe, Corporate finance, third edition, U.S.A., 1993, pag. 675.

[4] idem. pag. 675.

[5] R.A. Brealey, S.C. Myers, Principles of corporate finance, fourth edition, 1991, U.S.A., pag. 655.

[6] T. Molico, E. Wunder, Leasingul, un instrument modern de investiţii şi finanţare, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2003 pag. 322.

[7] *** Standardele Internaţionale de Contabilitate 2001, Ed. Economică, Bucureşti 2001, pag. 377.

[8] O.G.51/28.08.1997 revizuită şi republicată,  privind societăţile de leasing şi operaţiunile de leasing, publicată în M.O. nr. 9/12.01.2000, art. 14 şi art. 15.

[9] I. Gureşoaie, Contractul de leasing – documentare şi prezentare, Ed, Gricom Service, Bucureşti, 1998, pag. 5-6.

Etichete: , ,

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro