404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Lovirea sau alte violenţe

Dosar nr. 5917/333/2007 – lovirea sau alte violente

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECTIA PENALA

DECIZIA PENALA NR. 62/A

Sedinta publica de la 17 Martie 2010

Instanta constituita din:

PRESEDINTE : NICULACHE LUMINITA

Judecator : SIMIONESCU ELENA

Grefier : BODESCU PANSELUTA

Cu participare procuror : ARMEANU SORIN

Pe rol, la ordine, se afla spre solutionare apelurile penale declarate de inculpatul AA, domiciliat în si de partea civila BC, domiciliat în, împotriva sentintei penale nr. 454 din 8 aprilie 2009 a Judecatoriei Vaslui, pronuntata în dosarul nr. 5917/333/2007.

Obiectul cauzei : infractiunile prev. de art. 180 alin.2 Cod penal si art. 1 ind.1 alin.1 pct. 1 din Legea 61/1991.

La apelul nominal facut în sedinta publica au lipsit toate partile – inculpatul apelant AA, partea civila apelanta BC si partile civile intimate Spitalul Clinic de Urgente „Sf. Spiridon” Iasi, Spitalul Judetean de Urgenta Vaslui si Serviciul de Ambulanta Judetean Vaslui.

Procedura legal îndeplinita.

Dezbaterile în prezenta cauza au avut loc în sedinta publica de la 3 martie 2010 si s-au consemnat în încheierea de sedinta aferenta. Din lipsa de timp pentru deliberare, s-a amânat pronuntarea pentru termenul din 10.03.2010 si, ulterior, pentru termenul de azi, încheierile de sedinta de la cele doua termene mentionate facând parte integranta din prezenta decizie.

Deliberând asupra apelurilor,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelurilor penale de fata, retine urmatoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 2315/P/2007 din data de 16.10.2007, al Parchetului de pe lânga Judecatoria Vaslui, în temeiul dispozitiilor art.262 pct. 1 lit. a din Codul de procedura penala, s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a inculpatului AA, pentru comiterea infractiunii de port ilegal de arma alba si lovire prev. si ped. de art. 11alin. 1pct.1 din Legea 61 din 1991 si, respectiv, art.180 alin.2 din Codul penal.

Potrivit prevederilor art.264 Cod procedura penala, rechizitoriul, verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei conform art.264 alin.3 Cod procedura penala, împreuna cu dosarul cauzei, a fost înaintat Judecatoriei Bârlad pe rolul careia a fost înregistrat dosarul 5917/333/2007

Procedându-se la judecarea cauzei, prin sentinta penala nr. 454 din, pronuntata la data de 08.aprilie 2009, s-a dispus:

– în baza art. 334 Cod procedura penala, respingerea ca nefondata a cererii de schimbare a încadrarii juridice, formulate de partea vatamata BC, prin aparator, din infractiunea de loviri si alte violente, prevazute de art. 180 alin. 2 Cod penal, în tentativa la infractiunea de omor, prevazuta de art. 20 raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal.

– potrivit art. 332 alin. 2 Cod procedura penala, se dispune respingerea ca nefondata a cererii de restituire, pentru refacerea urmaririi penale a cauzei la Parchetul de pe lânga Judecatoria Vaslui, formulata de inculpat prin avocat.

– condamnarea inculpatului AA, pentru comiterea infractiunii de lovire si alte violente, prevazuta de art. 180 alin. 2 Cod penal, la o pedeapsa de 1600 RON amenda penal, iarpentru comiterea infractiunii prevazute de art. 1 indice 1 alin. 1 pct. 1 din Legea 61/1991, la o pedeapsa de 2000 RON amenda penala, pedepse ce au fost contopite în cea mai grea de 2000RON amenda penala, conform art. 33 lit. a Cod penal si art. 34 alin. 1 lit. c din Codul penal.

– atragerea atentiei inculpatului AA asupra dispozitiilor art. 63 indice 1 Cod penal, referitoare la înlocuirea amenzii penale aplicate, cu închisoarea în limitele legii, în caz de sustragere cu rea-credinta de la plata acesteia.

– în baza art. 14, 346 Cod procedura penala, art. 998 – 999 Cod civil, art. 312 Legea 95/2006, obligarea inculpatului la plata sumei de 3581,05 RON, la care se adauga dobânda de referinta a BNR, pâna la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. 3 O.G. 9/2000, catre partea civila Spitalul Clinic de Urgenta „Sf. Spiridon” Iasi.

– potrivit art. 14, 346 Cod procedura penala, art. 998 – 999 Cod civil, obligarea inculpatului la plata catre partea civila Serviciul Judetean de Ambulanta Vaslui, a sumei de 415,47 RON.

– conform art. 14, 346 Cod procedura penala si art. 998 – 999 Cod civil, obligarea inculpatului la plata sumei de 12125 RON, catre partea civila Spitalul Judetean de Urgenta Vaslui.

– în baza art. 14, 346 Cod procedura penala si art. 998 – 999 Cod civil, respingerea ca nedovedite a pretentiilor civile, în cuantum de 15.000 euro, formulate de partea vatamata BC, cu titlul de daune materiale suferite prin comiterea infractiunii de lovire si alte violente, prev de art. 180 alin. 2 Cod penal de inculpatul AA.

– potrivit art. 14, 346 Cod procedura penala, art. 998 – 999 Cod civil, admiterea în parte a pretentiilor civile formulate de partea vatamata BC, cu titlul de daune morale, urmând ca inculpatul sa plateasca acestuia suma de 20.000 RON ca daune morale.

– conform art. 189 alin. 1 – 191 alin. 1 Cod procedura penala, obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 500 RON.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta a retinut urmatoarele:

În cursul zilei de 7.07.2007, în jurul orelor 2200, în barul „H” din municipiul Vaslui, martorii GL si M V s-au întâlnit cu inculpatul AA.

În apropierea locului unde se gasea grupul inculpatului se afla si partea vatamata într-un alt grup format din BS, BS, MC si VND.

Între martorul M V si un tânar din grupul în care se gasea partea vatamata s-a ivit o altercatie verbala, ca urmare a faptului ca martorul M V era în stare avansata de ebrietate, si le solicita sa stinga lampa de la masa de biliard, lucru pe care acestia l-au refuzat. Martorul M V le-a stins de 2 ori lumina acestora de la masa de biliard, dar ulterior au aprins-o din nou.

Cu aceasta ocazie martorul M V a proliferat injurii la adresa grupului de tineri din care facea parte si partea vatamata. Fiindu-i frica de martorul M V, martorul BS l-a apelat telefonic pe varul sau, partea vatamata BC pentru a-l putea linisti pe M V.

Primind apelul de la varul sau, partea vatamata a venit la scurt timp în barul „H”, împreuna cu martorii GCC, AIV si HM.

Partea vatamata i-a reprosat comportamentul abuziv pe care îl avea M, când îl înjura si îi stingea lumina de la masa de biliard varului sau Stelian. Martorul M, observând ca i se fac reprosuri de partea vatamata, l-a înjurat.

Inculpatul AA, care era la masa cu martorul M, a înjurat partea vatamata si i-a dat doua palme peste cap acestuia pentru a – l face sa plece de la masa.

La invitatia patronului barului cele doua grupuri rivale au iesit afara.

Martorul M a început sa se bata cu martorul HM, iar inculpatul cu partea vatamata. Ca urmare a conflictului fizic dintre M si Hapiuc, cei doi au cazut pe jos si au continuat sa se loveasca, iar martorul GL a încercat sa îi desparta.

Partea vatamata si inculpatul au început sa îsi aplice reciproc lovituri cu pumnii, dar inculpatul, observând ca partea vatamata nu poate fi dovedita numai prin aplicarea unei lovituri cu pumnul si profitând de faptul ca avea asupra sa un cutit cu mâner metalic pe care îl tinea în buzunar la pantaloni, s-a hotarât sa-l foloseasca pentru a-l lovi pe vatamat.

Dupa ce s-a ferit de o lovitura data cu pumnul de partea vatamata, cu vârful cutitului l-a lovit pe acesta în spate, în zona lombara stânga, provocându-i leziuni traumatice de tipul fracturii parcelare a crestei iliace stângi, plagii înjunghiate nepenetrante cu interesarea partilor moi.

Conform Raportului de expertiza medico – legala nr. 226/E/11.06.2007 a rezultat printre altele ca pentru vindecare, aceste leziuni au necesitat 15-16 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor.

Simtind ca este înjunghiat pe la spate de inculpat, partea vatamata s-a retras din fata acestuia pentru a putea iesi din bar, pentru a nu mai fi lovit din nou de inculpat. Cu masina martorului HM, partea vatamata s-a deplasat de acolo la Spitalul Judetean Vaslui pentru a i se acorda asistenta medicala.

Dupa acordarea de asistenta medicala la Vaslui, întrucât era necesara o interventie chirurgicala în Municipiul Iasi, cu ajutorul unei autosalvari apartinând Serviciului Judetean de Ambulanta Vaslui a fost transportat la Spitalul „SF. Spiridon” din Iasi. Aici, partea vatamata a fost operata de urgenta si internata apoi pentru tratament medical.

Instanta de fond a observat ca inculpatul nu recunoaste infractiunile pentru care este cercetat, motivând ca nu el este cel care a avut cutitul, ci partea vatamata, care a încercat sa îl taie cu cutitul în momentul altercatiei fizice dintre ei. A reusit sa îi întoarca la spate mâna în care tinea cutitul si, cu aceasta ocazie, din greseala, s-a produs leziunea.

Cu privire la cererea de schimbare a încadrarii juridice a faptei comise de inculpat din infractiunea de lovire si alte violente prevazuta de art. 180 alin. 2 Cod penal în infractiunea de tentativa de omor prevazuta de art. 174 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 20 alin. 1 Cod penal, motivata de împrejurarea ca partea vatamata a suferit o leziune cu consecinta punerii în pericol a vietii ca urmare a faptului ca a fost lovit cu cutitul de inculpat într-o zona a corpului, care îi putea produce decesul, instanta a avut în vedere urmatoarele:

– prin raportul de expertiza medico-legala a partii vatamate rezulta faptul ca leziunile produse prin lovitura activa cu un obiect taietor-întepator (posibil cutit) nu au pus în pericol viata partii vatamate;

– plaga înjunghiata nu a fost penetranta, astfel încât lovitura nu a avut intensitatea pentru a putea pune în pericol un organ vital al corpului uman, fiind o fractura parcelara a crestei iliace stângi, deschisa cu leziuni de parti moi tip II.

S-a aratat ca pentru a se putea vorbi de tentativa la infractiunea de omor, era necesar ca viata partii vatamate sa fi fost pusa în pericol. Or, locul unde s-a aplicat lovitura de cutit nu era o zona vitala, urmarile produse au avut ca rezultat o îngrijire medicala de 15 – 16 zile a partii vatamate.

Sub aspectul laturii subiective tentativa la infractiunea de omor, se comite cu intentie directa sau indirecta. Or, intentia inculpatului nu a fost aceea de a curma viata partii vatamate ci numai de a îi aduce o atingere integritatii corporale si sanatatii acesteia, ca urmare a conflictului aparut în mod spontan în barul „H” dintre grupurile de tineri adverse, din care faceau parte vatamatul si inculpatul.

Relativ la solicitarea de a se dispune restituirea cauzei la procuror, instanta a retinut ca inculpatul, prin avocat, a sustinut încalcarea în mod grav a dreptul partilor la aparare, întrucât nu li s-a prezentat la data de 7-IX-2007, dosarul cauzei pentru a putea fi studiat în vederea efectuarii de confruntari.

În cauza s-a invocat Decizia nr. 1086/2007 a Curtii Constitutionale publicata în Monitorul Oficial nr. 866/18-XII-2007 prin care se declara neconstitutional art. 172 alin. 1 teza I Cod procedura penala si art. 173 alin. 1 Cod procedura penala, decizie prin care se extinde dreptul avocatului de a participa la orice act de urmarire penala. S-a sustinut ca întreaga faza a urmaririi penale este nula absolut conform art. 197 alin. 2 Cod procedura penala, solicitându-se trimiterea cauzei înapoi la Parchetul de pe lânga Judecatoria Vaslui, pentru refacerea urmaririi penale, în baza art. 332 Cod procedura penala.

Instanta a retinut ca Decizia nr. 1086/2007 a Curtii Constitutionale a fost publicata în Monitorul Oficial la data de 18-XII-2007, data când deja Judecatoria Vaslui era sesizata cu judecata prezentei cauze. Or, deciziile Curtii Constitutionale au efect numai pentru viitor, conform Deciziei nr. 1 din 17-I-1995 publicata în Monitorul Oficial nr. 16/26-I-1995 privind constitutionalitatea art. 144 lit. c din Legea 47/1992, cu modificarile ulterioare.

S-a mai aratat si faptul ca prin cererea formulata la data de 07.09.2007, la Politia Municipiului Vaslui, prin care s-a solicitat consultarea de avocat, partea vatamata si de inculpat a dosarului cauzei, înainte de prezentarea materialului de urmarire penala inculpatului, nu s-a solicitat si prezenta avocatilor la efectuarea tuturor actelor de urmarire penala efectuate în cauza, conform dispozitiilor Codului de procedura penala, aflate în vigoare la acea data, astfel încât neconsultarea de catre partea vatamata, inculpat si a aparatorilor lor a dosarului cauzei nu este o cauza de nulitate.

De altfel, inculpatul si aparatorul acestuia au consultat dosarul la prezentarea de la parchet a materialului de urmarire penala, unde inculpatul în prezenta aparatorului sau si-a mentinut declaratiile date la urmarirea penala.

Drept urmare, instanta a retinut ca inculpatului si partii vatamate li s-au respectat în întregime drepturile privind apararea nefiind o cauza de nulitate absoluta prevazuta de art. 197 alin. 2 Cod procedura penala. Pe de alta parte, s-a aratat ca vatamarea drepturilor partilor ceruta în mod expres de dispozitiile legale, mai sus amintite, nu a existat.

Avocatii partilor aveau dreptul de a solicita prezenta la efectuarea tuturor actelor de urmarire penala, lucru pe care acestia nu au facut-o. De la data de 11-VII-2007, când s-a depus plângerea penala de avocatul partii vatamate si pâna la data de 7-IX-2007, avocatul partii vatamate nu si-a manifestat dorinta de a participa macar la o parte din actele de urmarire penala efectuate în cauza, desi avea acest drept. Acelasi aspect se poate observa si la avocatul inculpatului care avea contract de asistenta juridica a acestuia de la data de 8-VII-2007, conform delegatiei la dosarul cauzei (fila 54 dosar urmarire penala), iar pâna la data de 7-IX-2007, desi s-au efectuat diverse acte de urmarire penala acesta nu si-a manifestat dorinta de a participa la efectuarea lor. Lipsa de initiativa a avocatilor partii vatamate în cursul urmaririi penale nu poate fi imputata instantei de judecata sau organelor de urmarire penala.

Dispozitiile Deciziei nr. 1/17-I-1995 sunt clare si se refera la recunoasterea pentru viitor a unor drepturi nu si pentru trecut, astfel încât vatamarea procesuala a drepturilor partilor nu a existat.

Garantiile procesuale a dreptului la aparare au fost de asemenea respectate si în cursul cercetarii judecatoresti, fiind audiati inculpatul si martorii propusi de parti sau cei din lucrari, fiind depuse de catre partea vatamata acte medicale si de catre inculpat caracterizari privind comportamentul sau în societate si la serviciu.

Potrivit art. 332 alin. 1 Cod procedura penala, restituirea cauzei la Parchet se face atunci când, înainte de terminarea cercetarii judecatoresti, se constata ca cercetarea penala s-a efectuat de un alt organ decât cel competent. În cauza organul competent sa efectueze urmarirea penala este Politia Municipiului Vaslui si Parchetul de pe lânga Judecatoria Vaslui.

În alineatul 2 al acestui articol se prevede ca instanta se desesizeaza si când asistenta juridica a inculpatului sau învinuitului nu a fost efectuata de un aparator.

În cauza, prezenta unui avocat pentru a-l asista pe inculpat la urmarirea penala nu era obligatorie dar din momentul în care inculpatul este asistat de un aparator, prezenta acestuia este obligatorie.

Inculpatul a fost audiat de procuror cât si de organele de politie, în prezenta avocatului sau ales. Mai mult decât atât, la întocmirea procesului verbal de catre procuror privind prezentarea materialului de urmarire penala inculpatului, acesta a fost asistat de aparator ales iar cererile sale, au fost consemnate de procuror în acel proces verbal.

La momentul respectiv însa, nefiind obligatorie Decizia nr. 1086/2007 a Curtii Constitutionale (ea nici macar nu exista în fapt) era în vigoare art. 172 si 173 Cod procedura penala, asa cum erau ele modificate prin Legea 356/2006.

Pentru ca avocatul inculpatului sa ia parte la efectuarea actelor de urmarire penala la Politie si la Parchet, era nevoie ca sa se faca o cerere de catre acesta în acest sens, lucru pe care însa nu l-a facut.

Prin lipsa avocatului la efectuarea actelor de urmarire penala, nu s-a produs nici o vatamare a drepturilor clientului sau care sa fie dovedita iar aceasta nu este o nulitate absoluta prevazuta de art. 197 alin. 2 Cod procedura penala ci o nulitate relativa care s-a acoperit prin efectuarea prezentarii de material în prezenta inculpatului si a avocatului ales de catre procuror, precum si prin garantiile pe care cercetarea judecatoreasca le ofera inculpatului.

Relativ la probatoriul, instanta a retinut ca faptele comise de inculpat sunt dovedite prin urmatoarele mijloace de proba:

– declaratiile si plângerea partii vatamate;

– declaratiile martorilor;

– proces verbal de cercetare la fata locului;

– fotografii judiciare;

– raport de expertiza medico-legala a partii vatamate;

– proces verbal de consemnare a denuntului;

– proces verbal de examinare criminalistica;

– proces verbal de confruntare.

Prima instanta a revelat ca, în cauza au fost audiati martori atât în faza de urmarire penala, cât si la cercetarea judecatoreasca, redând în hotarâre cele declarate de acestia.

Astfel, martorul M V, în declaratiile sale cât si la confruntarea sa cu inculpatul a aratat ca nu a vazut când partea vatamata a fost înjunghiata, întrucât era beat, „iar când este beat nu tine minte ce face”, el motivând ca a intrat în conflict fizic cu o persoana din grupul partii vatamate care l-a batut.

Martora DL, ospatar la barul „H” a aratat ca era de serviciu în seara respectiva, dar ca nu a vazut cine l-a lovit pe vatamat cu cutitul, ci numai încaierarea din bar.

Martorul I S I patron al barului „H”, nu a vazut momentul când partea vatamata a fost înjunghiata, ci numai violentele exercitate de cele doua grupuri rivale, el fiind cel care i-a scos din bar pe tinerii din cele doua grupuri.

Martorul C N M a declarat ca cei care au pornit bataia a fost inculpatul cu grupul nou de prieteni, ca a participat la încaierare, dar nu a vazut momentul lovirii cu cutitul.

Martora T R N l-a vazut pe inculpat cu un cutit în mâna dreapta. Martorul G C C l-a vazut pe inculpat cu un cutit în mâna si apoi pe partea vatamata care era în apropierea inculpatului plin de sânge.

Martorul A I V declara ca inculpatul a fost cel care a initiat scandalul, dar ca nu a fost prezent la momentul când partea vatamata a fost lovita cu cutitul de inculpat.

Martorul T N V l-a vazut pe vatamat lovind cu pumnii pe inculpat, iar apoi a vazut cum inculpatul a scos din buzunarul de la pantaloni un cutit cu care a lovit pe partea vatamata în spate.

Martorul T A i-a vazut pe vatamat si pe inculpat lovindu-se reciproc, dar fara a observa cutitul din mâna inculpatului si nici lovitura cu acest cutit asupra partii vatamate.

Martorul H M a declarat ca l-a vazut pe inculpat având în mâna un cutit, iar acesta era lânga partea vatamata.

Martorul V N a vazut când inculpatul l-a înjunghiat cu un cutit pe partea vatamata.

Martorul B S nu a vazut momentul când partea vatamata a fost lovita cu un cutit, ci numai faptul ca scandalul a pornit de la grupul format din tineri care îl însoteau pe inculpat.

Prima instanta a retinut ca declaratiile martorilor se coroboreaza cu plângerea si declaratia partii vatamate, precum si cu Raportul de expertiza medico – legala nr. 226/E/11.06.2007.

Drept urmare, se arata în hotarâre, varianta pe care inculpatul a prezentat -o în fata organelor de urmarire penala cât si a instantei nu este sustinuta de probatoriul cauzei. Faptul ca inculpatul a avut un cutit în mâna si s-a folosit de acesta pentru a-l lovi pe vatamat este confirmat pe deplin de declaratiile de martori si de raportul de expertiza medico – legala întocmit, precum si de restul probelor aflate la dosarul cauzei.

S-a aratat ca prezumtia de nevinovatie a inculpatului nu este absoluta ci relativa, ea putând fi rasturnata prin orice mijloc de proba administrat în mod legal.

Desi inculpatul a propus probe care s-au administrat, din cuprinsul acestora nu rezulta nevinovatia acestuia, declaratia de nevinovatie este singulara în tot ansamblul probator al cauzei

În drept, instanta a retinut ca fapta inculpatului de a fi purtat o arma alba fara drept în public si de a produce o vatamare corporala partii vatamate care a necesitat 15 – 16 zile de îngrijiri medicale, constituie infractiunile prevazute de art. 1 indice 1 alin. 1 pct. 1 din Legea 61/1991 si art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Prin faptele sale inculpatul a adus atingere relatiilor sociale care protejeaza sanatatea si integritatea corporala cât si relatiile sociale, privind regulile de convietuire în societate.

Drept urmare, instanta a hotarât condamnarea inculpatului, la alegerea pedepselor si la individualizarea acestora tinând cont de pericolul social concret al faptelor comise, determinat atât de modul de producere cât si de importanta valorilor sociale încalcate, de datele personale ale inculpatului, respectiv faptul ca acesta este la primul conflict cu legea penala, are serviciu, este o persoana cu un comportament bun în familie, la serviciu si în societate. Pe de alta parte, instanta a retinut si faptul ca inculpatul avut o atitudine de negare, de nerecunoastere a faptelor comise.

Împotriva acestei hotarâri, în termenul prev. de art. 363 din Codul de procedura penala, prin cererea nemotivata din data de 09.04.2009, în numele si în interesul inculpatului AA, si prin cererea nemotivata din data de 15.04.2009, în numele si în interesul partii vatamate BC, potrivit art. 362 alin. 2 din Codul de procedura penala, au declarat apel aparatorii împuterniciti sa le acorde asistenta juridica în fata primei instante.

Prin memoriul depus la dosarul instantei de control judiciar, partea vatamata BC a învederat ca hotarârea este nelegala si netemeinica deoarece instanta:

– în mod gresit, a respins cererea de schimbare a încadrarii juridice, cauza impunându-se a fi trimisa Parchetului de pe lânga Tribunalul Vaslui pentru a se efectua cercetari sub aspectul comiterii infractiunii de tentativa de omor. S-a aratat ca se impunea administrarea unor probe suplimentare, respectiv audierea medicului ce a asigurat serviciul de garda la data respectiva, pentru a se demonstra ca viata a fost pusa în primejdie si numai prin interventia prompta si prin infuzia sangvina s-a reusit stabilizarea sa,

– au fost aplicate pedepse gresit individualizate în raport cu criteriile generale de individualizare, acestea fiind excesiv de blânde,

– latura civila a fost solutionata gresit prin aceea ca întinderea prejudiciului a fost apreciata eronat. În mod nefundat a fost respinsa cererea de daune materiale, în contextul în care a solicitat sa fie despagubit pentru faptul ca anterior agresiuni practica fotbal la un club autorizat si dupa agresiune nu a mai putut face acest lucru, aspect ce rezulta din declaratiile martorilor A si F A.

S-a aratat ca si întinderea daunelor morale a fost apreciata gresit, fiind prea mica în raport cu consecintele faptei.

Si inculpatul AA a motivat apelul printr-un memoriu separat, învederând ca hotarârea nu este legala si temeinica pentru urmatoarele considerente :

– instanta nu a realizat o activitate de judecata efectiva, concretizata printr-o analiza atenta a probatoriului, facându-se o simpla trimitere, cu caracter general, la probe. Mai mult, s-au invocat probe care nu exista în realitate, facând referire la depozitia martorului VN . Or, speta, prin probatoriul sau, impune o deosebita atentie, fiind necesar sa se verifice si sinceritatea celor care declara în contextul în care relatarile se contrazic. Se arata ca cele relatate de vatamat au fost confirmate de persoane ce-i sunt apropiate, motiv pentru care relatarile acestor trebuie apreciate cu rezerva. Se sustine ca probatoriului administrat nu poate conduce la condamnare, impunându-se în mod necesar achitarea inculpatului,

– s-a sustinut si împrejurarea ca situatia de fapt retinuta în hotarâre impunea aplicarea prevederilor art. 73 lit. a si b. din Codul penal, relativ la depasirea legitimei aparari si provocarea vatamatului, fiind evident ca întreg conflictul a fost initiat de acesta care a venit în local însotit de alti 10 tineri pentru a cere socoteala inculpatului, situatia degenerând datorita atitudini sale insultatoare si agresive.

– relativ la solutionarea laturii civile, s-a aratat ca Serviciul de Ambulanta si Spitalul s-au constituit parti civile dupa interogarea inculpatului ceea ce este inadmisibil, potrivit art. 15 alin. 2 din Codul de procedura penala , constituirea de parte vatamata putând fi facuta pâna la citirea actului de sesizare a instantei

– daunele morale sunt exorbitante în raport cu fapta comisa, depasind cu mult practica instantelor locale.

– cuantumul despagubirilor acordate Spitalului Judetean Vaslui sunt foarte mari, solicitând ca partea civila sa faca dovada administrarii medicamentului ,,NOVOSEVEN’’ si indicarea pretului corect.

Examinând cauza si judecata instantei de fond sub aspectul problemelor de fapt si de drept invocate si, conform art. 371 alin.2 Cod procedura penala, sub toate aspectele ei, tribunalul constata urmatoarele:

Verificând probatoriul cauzei, la administrarea caruia au fost respectate normele procedurale, tribunalul constata ca instanta de fond a stabilit în mod corect vinovatia inculpatului AA pentru comiterea infractiunii de port, fara drept, în locurile si împrejurarile în care s-ar putea primejdui viata sau integritatea corporala a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea si linistea publica, a unui cutit, fapta prev. si ped de art. 1 ind.1 alin. 1 pct.1 din Legea 61 din 1991, cât si pentru infractiunea de loviri si alte violente, fapta prev. si ped de art. 180 alin.2 din Codul penal, constând în aceea ca acesta, la data de 07.07.2007, aflându-se în barul HAI-HUI din Municipiul Vaslui, a aplicat partii vatamata BC o lovitura cu un cutit pe care l-a purtat fara drept, lovitura prin care a cauzat leziuni pentru a caror vindecare au fost prescrise 15-16 zile îngrijiri medicale.

Instanta de control observa ca inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, invocând în aparare împrejurarea ca a vatamatul a initiat conflictul. Cu acea ocazie, partea vatamata, care avea asupra sa un cutit, a încercat sa-l înjunghie în abdomen. Inculpatul a aratat ca pentru a împiedica aceasta actiune, i-a prins mâna în care avea cutitul i-a rasucit-o la spate, sugerând ca, probabil, cu respectiva ocazie a si întepat-o din greseala.

Vazând probele administrate, tribunalul constata ca relatarile inculpatului nu sunt confirmate de celelalte probe administrate, respectiv de depozitiile martorilor audiati.

Desi o parte a martorilor prezenti la data si locul incidentului au declarat ca nu au perceput momentul în care inculpatul a aplicat lovitura de cutit, acestia confirma existenta unei altercatii în care s-au implicat cei doi. De altfel, chiar inculpatul a confirmat ca a avut un conflict nemijlocit cu vatamatul.

Este cert ca în urma respectivului conflict, partea vatamata a suferit o leziune constând într-o fractura parcelara a crestei iliace stângi cu leziuni de parti moi, aspect ce rezulta din proba stiintifica medico – legala.

Ca leziunea a fost creata în împrejurarile retinute în hotarâre si nu în contextul aratat de catre inculpat rezulta din depozitiile martorilor. Acestia au relatat cum inculpatul se afla în posesia unui cutit pe care l-a scos din buzunarul sau, cum a încercat sa întepe vatamatul si cum, cu acel cutit, l-a lovit în partea laterala stânga din regiunea lombara, cum vatamatul tipa ca a fost înjunghiat, fiind vazut sângerând. Tribunalul face referire în acest sens la declaratiile martorilor.

Relativ la sustinerile cum ca depozitiile acestora ar trebui apreciate cu rezerve motivat de faptul ca sunt relatari facute de persoane ce nu sunt obiective, contradictiile existente indicând subiectivismul lor, tribunalul reveleaza ca, pâna la proba contrara, aceste depozitii sunt apreciate ca fiind sincere. Este evident ca se impune o oarecare prudenta în cazul apropiatilor vatamatului. Tribunalul observa însa ca situatia faptica retinuta nu este furnizata de o marturie singulara, informatia ca inculpatul, în mod deliberat, a lovit partea vatamata cu cutitul este oferita de relatarile martorilor indicati mai sus. De altfel, martorii audiati în cauza au descris, fiecare, episoadele percepute. Atributul instantei este acela de a stabili care au fost tabloul faptele folosind informatiile oferite de probe, informatii în privinta carora nu exista suspiciuni ca nu reflecta adevarul.

Cât priveste observatia ca martorii, referitor la pozitia victima agresor sau în legatura cu elementele ce caracterizeaza cutitul cu care s-a aplicat lovitura, au oferit informatii contradictorii, tribunalul recunoaste ca amanuntele pot sa ofere informatii cu privire la sinceritatea declarantului, dar neconcordantele relatarilor cu realitatea pot fi puse si pe seama unor erori de perceptie sau de memorare. În prezenta cauza, nu exista nici un motiv întemeiat care sa determine înlaturarea declaratiilor la care se face referire.

Instanta de control observa ca si inculpatul, în privinta pozitiei sale fata de vatamat în momentul crearii leziunii, a facut relatari care indica o anume pozitie ce face imposibila cauzarea vatamarii în zona lombara stânga. Astfel, arata ca vatamatul avea cutitul în mâna sa dreapta, încercând sa-l înjunghie. Atunci, cu mâna sa dreapta a prins mâna dreapta a vatamatului si i-a rasucit-o la spate. O asemenea actiune face imposibil ca pozitia celor doi sa fie fata în fata, asa cum inculpatul arata în declaratia sa. Pe de alta parte, daca vatamatul avea cutitul în mâna dreapta, apare inexplicabil de ce leziunea a fost creata în partea stânga, lucru care, de asemenea, este imposibil.

Cât priveste caracterizarea juridica a faptei ce face obiectul acuzatiei penale, tribunalul observa ca actiunea agresiva comisa de inculpat întruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 180 alin.2 din Codul penal.

Instanta de control retine ca în mod corect a fost respinsa solicitarea partii vatamate de a se dispune schimbarea încadrarii juridice în infractiunea de tentativa de omor, prev. si ped de art. 20- 174 din Codul penal, retinându-se ca nu este realizata latura subiectiva.

În legatura cu aceasta se arata ca pentru a atrage raspunderea penala sub aspectul comiterii infractiunii de tentativa de omor este lipsita de relevanta împrejurarea ca victimei nu i-a fost pusa viata în primejdie, acest fapt putând fi determinat, asa cum sustine vatamatul, de interventia prompta a medicilor, cum este posibil sa nu fie realizate conditiile unei infractiuni contra vietii, chiar daca viata a fost pusa în primejdie. Deosebit de important este sa se observe care a fost dorinta agresorului, daca el a dorit suprimarea vietii sau doar vatamarea si daca a acceptat eventualitatea unei asemenea urmari.

Este cunoscut si nu mai necesita nicio discutie faptul ca infractiunea de omor, fie ea si în forma atipica a tentativei, se comite cu intentie directa sau indirecta. Aceasta presupune prevederea rezultatului faptei, constând în decesul victimei, urmarirea acestuia sau doar acceptarea unor astfel de consecinte.

Daca pot fi facute discutii cu privire la prevederea de catre inculpat si a unui asemenea rezultat, din moment ce a agresat victima cu un cutit, obiect care, în genere, are aptitudinea de a suprima si viata, el nu poate fi acuzat ca a urmarit sau a acceptat asemenea consecinta. Aceasta concluzie este determinata de faptul ca zona în care lovitura a fost aplicata nu este neaparat vitala, dar mai ales de intensitatea actiunii agresive, plaga înjunghiata nefiind penetranta interesând doar partile moi. Pe de alta parte, cutitul nu a fost gasit, asa încât sa se faca aprecieri în aceasta directie si în functie de caracteristicile acestuia.

Se concluzioneaza astfel ca din punct de vedere volitiv, inculpatul nu a urmarit si nici nu a acceptat posibilitatea producerii urmarii pe care o presupune infractiunea împotriva vietii.

Relativ la sustinerea ca actiunea inculpatului a fost comisa în conditiile art. 73 lit. a si b din Codul penal, tribunalul arata ca potrivit acestui text constituie circumstante atenuante, depasirea limitelor legitimei aparari sau ale starii de necesitate sau savârsirea infractiunii sub stapânirea unei puternice tulburari sau emotii, determinata de o provocare din partea persoanei vatamate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau prin alta actiune ilicita grava.

Observând aceleasi probe la care s-a facut referire prin prezentul act, tribunalul nu a identificat elemente care caracterizeaza aceste circumstante. Se retine ca reala împrejurarea ca inculpatul este cel caruia i-a apartinut cutitul si, deliberat, l-a folosit în agresarea vatamatului, fara o provocare din partea acestuia sau pentru a înlatura un atac. Dupa cum s-a observat, inculpatul, pentru a agresa vatamatul cu acel cutit, l-a ,,urmarit’’ prin local, ceea ce nu evidentiaza ca actiunea acestuia reprezinta o aparare disproportionata si scuzabila.

Este adevarat ca probele administrate scot în evidenta ca partile s-au lovit reciproc. Martorul T N-V a aratat ca cei doi, în acel conflict, la un moment dat, se aflau fata în fata si vatamatul i-a aplicat o lovitura inculpatului, dupa care acesta a scos cutitul dintr-un buzunar al pantalonilor sai. Martorul arata ca ,,apoi inculpatul s-a apropiat de vatamat’’, ceea ce evidentiaza ca pentru a scoate cutitul s-a departat de acesta. Atunci,(când inculpatul s-a apropiat) vatamatul, din nou, a încercat sa loveasca, context în care inculpatul i-a aplicat lovitura de cutit. Or, din descrierea acestui episod faptic nu rezulta ca cele doua forme de agresiune sa îndeplineasca cerintele atacului, pe de o parte, si ale apararii, pe de alta parte.

Se observa ca inculpatul, dupa ce a scos cutitul, s-a îndreptat spre vatamat cu intentia vadita de a-l lovi, asa încât nu se poate retine ca lovitura pe care a aplicat-o a fost necesara înlaturarii unui atac direct si imediat. De asemenea, nu se poate retine ca inculpatul a încercat sa înlature lovitura pe care vatamatul se pregatea sa i-o aplice. Cel mai probabil, vatamatul, atunci când inculpatul s-a apropiat cu intentii agresive, a încercat sa loveasca.

Cât priveste sustinerea ca vatamatul l-a provocat pe inculpat cu atitudinea sa insultatoare si agresiva, tribunalul observa ca initial unul dintre membrii grupului în care se afla inculpatului, martorul M V, a avut o atitudine sicanatoare la adresa tinerilor care jucau biliard în local si acest fapt a determinat sosirea vatamatului în local, fiind chemat de varul sau.

La momentul venirii sale, vatamatul i-a reprosat martorului comportamentul pe care l-a avut fata de varul sau. Inculpatul a înjurat parte vatamata si chiar si i-a aplicat doua palme, ulterior cei doi lovindu-se reciproc. Drept urmare, nu se poate retine ca actiunea agresiva a inculpatului a fost determinata de actul provocator al vatamatului. Se poate observa ca în relatia conflictuala între vatamat si inculpat, primul care s-a manifestat agresiv a fost inculpatul. Acesta a apreciat juste actiunile sicanatoarea ale tovarasului sau si neîntemeiata interventia vatamatului, drept care s-a comportat în maniera aratata.

Toate aceste discutii au în vedere situatia de fapt retinuta de instanta ca fiind cea care corespunde realitatii, deoarece situatia faptica pe care a expus-o inculpatul, care sugereaza aplicarea loviturii de cutit din culpa, în încercarea de a dezarma vatamatul, este incompatibila cu cele doua circumstante invocate.

Cât priveste individualizarea judiciara a pedepsei, tribunalul retine ca prima instanta a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 din Codul penal si anume dispozitiile partii generale a Codului penal, gradul de pericol social concret al faptei, împrejurarile în care acestea au fost comise dar si caracteristicile pesoanei inculpatului care se afla la prima încalcare a legii penale, nefiind cunoscut cu antecedente penale. In plus de aceasta el este cunoscut cu un comportament pro social si cu calitati profesionale deosebite, fiind asistent de cercetate stiintifica în cadrul Institutului de Informatica Iasi, împrejurari ce ar putea constitui circumstante atenuante conform art. 74 alin.1 lit. a Codul penal;

Tribunalul observa si faptul ca în cursul procesului penal inculpatul a manifestat o atitudine de nerecunoastere a faptei comise, atitudinea care, în situatia data, este determinata, probabil, de instinctul de conservare a statutului social important, însa neasumarea raspunderii nu ofera informatii pozitive cu privire la persoana inculpatului.

Punând în balanta toate circumstantele reale ale faptelor comise, care sunt grave, caracteristicile persoanei inculpatului, care furnizeaza motive de atenuare dar si de agravare a raspunderii, tribunalul apreciaza corecta decizia instantei de a tine seama de toate acestea în opera de individualizare a naturii si a cuantumului pedepsei si de a nu face aplicarea vreunei circumstante atenuante.

Instanta de control apreciaza sustinerea cum ca pedeapsa aplicata este prea blânda ca neîntemeiata. Infractiunile prev. de art. 180 alin 2 din Codul penal si de art. 1 ind. 1 alin. 1 pct. 1 din Legea 61 din 1991 se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. Potrivit art. 63 alin. 3 teza II din Codul penal, cu denumirea marginala ,,stabilirea amenzii’’, când legea prevede pedeapsa amenzii fara a-i arata limitele, alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de un an, minimul special este de 500 lei si maximul special de 30.000 lei. Or, pedeapsa amenzii de 1.600 lei si, respectiv, 2.000 lei, respecta natura si cuantumul pedepselor prevazute de lege si raspunde scopurilor pe care orice pedeapsa trebuie sa le îndeplineasca într-o situatie data.

Cu privire la motivele de apel ce vizeaza latura civila a cauzei, sunt de facut urmatoarele aprecieri.

Cât priveste exceptia tardivitatii actiunii civile formulate de catre partile civile Serviciul Judetean de Ambulanta Vaslui si Spitalul Judetean de Urgenta Vaslui, la data de 17.04.2008, care au comunicat ca se constituie parti civile, în contextul în care citirea actului de sesizare a instantei a avut loc la data de 06.03.2008, tribunalul constata ca a fost formulata tardiv.

Este adevarat ca potrivit art. 15 alin. 2 din Codul de procedura penala, constituirea se poate face, în cursul urmaririi penale si în fata instantei de judecata, pâna la citirea actului de sesizare a instantei de judecata, însa nerespectarea acestor dispozitii nu este prevazuta sub sanctiunea nulitatii absolute, asa încât sa poata fi invocata în orice stare a procesului.

Potrivit art.197 alin.(4), încalcarea oricaror alte dispozitii decât cele prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, atrage anularea actului, numai daca a fost invocata în „în cursul efectuarii actului când partea este prezenta sau la primul termen de judecata cu procedura completa”, depasirea acestui moment atrage tardivitatea exceptiei de nulitate si valideaza actul. Pentru aceste considerente, exceptia invocata va fi respinsa ca tardiv formulata.

Cât priveste sustinerea ca despagubirile solicitate de partea civila Spitalul Judetean de Urgenta Vaslui sunt eronate, fiind inadmisibil ca pentru câteva ore de spitalizare sa fie facute cheltuieli în cuantum de 12.125 lei, tribunalul observa ca aceasta suma a fost determinata, în cea mai mare parte, de administrarea a 4 flacoane de NOVOSEVEN, medicament care este cunoscut ca un agent de coagulare si care are pretul de 2.981,64 lei /flacon. Administrarea acestui medicament rezulta din Dosarul electronic al pacientului BC, fiind printre medicatiile acordate.

Referitor la sustinerea cum ca medicamentul figureaza ca fiind administrat dupa momentul externarii, instanta de control observa ca acest lucru nu este real. Vazând aceleasi informatii furnizate de partea civila, se constata ca persoana vatamata a fost internata la data de 08.07.2007, ora 0033 si a fost externata la ora 0350. Or, medicamentul la care se face referire a fost administrat la ora 0116.

Cu privire la motivul de apel invocat de partea vatamata BC în sensul ca în mod gresit au fost respinse despagubirile materiale, tribunalul observa ca aceasta, la termenul din data de 06.03.2008, s-a constituit parte civila cu suma de 15.000 euro reprezentând cheltuieli de spitalizare, medicatie, transport, convalescenta, în probatoriu solicitând admiterea probei testimoniale.

Vazând declaratiile martorilor A A A si F A se constata ca acestia au relatat ca au stiinta despre vatamarea partii civila, nefurnizând însa vreo informatie referitoare la prejudiciul material suferit de aceasta.

Se concluzioneaza astfel ca partea civila nu a produs nicio proba în sustinerea pretentiilor sale, în contextul în care aceasta obligatie îi revenea, conform principiului actori incumbit probatio. Or, pentru acordarea de despagubiri civile este necesar sa se stabileasca prin probe certe atât existenta unui prejudiciu cât si valoarea acestuia. Tragerea la raspundere civila a autorului faptei ilicite nu poate sa opereze decât în limita valorii prejudiciului real si efectiv produs.

Pe de alta parte, se observa ca, în apel, partea civila invoca faptul ca prejudiciul material este reprezentat si de faptul ca, dupa incident, nu a mai putut practica sportul preferat, ceea ce nu a aratat prin cererea de constituire ca parte civila.

Relativ la daunele morale acordate care sunt apreciate exagerate pe de o parte, si neîndestulatoare, pe de alta parte, tribunalul concluzioneaza ca despagubirea acordata este prea mare în raport cu suferintele îndurate de partea vatamata careia i-au fost cauzate leziuni ce au necesitat pentru vindecare 15-16- zile îngrijiri medicale.

Dincolo de suspiciunea ca împotriva vatamatului a fost comisa o fapta ce a vizat viata, suspiciune care, de altfel, este înlaturata cu argumentatia mai sus aratata, la stabilirea cuantumului despagubirilor morale trebuie avute în vedere suferinta fizica si psihica pe care a încercat-o vatamatul. Or, actul medico legal a evidentiat cauzarea unei fracturi deschise parcelara creasta iliaca cu leziuni de parti moi, ce au necesitat 15-16- zile îngrijiri medicale

Trebuie aratat ca prejudiciului moral nu reprezinta „pretul” suferintei fizice si psihice care sunt inestimabile, ci înseamna aprecierea multilaterala a tuturor consecintelor negative ale faptei si a implicatiei acesteia pe toate planurile vietii sociale ale persoanei vatamate. Este evident ca leziunile suferite au avut implicatii negative în viata vatamatului prin disconfortul produs, dar cuantumul despagubirii nu trebuie sa asigure o îmbogatire fara justa cauza, tribunalul apreciind suma de 5.000 lei ca fiind suficienta cazului dat.

Verificând actele procesuale efectuate în cursul desfasurarii procesului penal, se constata ca au fost respectate dispozitiile legale a caror încalcare este sanctionata potrivit articolului 197 alineatul 2 din Codul de procedura penala, cu nulitatea absoluta.

Instanta de control observa ca, în mod corect, prin hotarâre a fost respinsa si cererea referitoare la restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmaririi penale, motivat de împrejurarea ca urmarirea penala este lovita de nulitate absoluta deoarece nu a fost respectat dreptul la aparare.

În legatura cu aceasta chestiune trebuie aratat ca legea procesual penala a instituit regimul nulitatilor absolute exprese. Altfel spus, fara text de lege încalcarea unei dispozitii nu poate atrage nulitatea absoluta. În art. 197 alin 2 din Codul de procedura penala sunt enumerate limitativ dispozitiile legale a caror nerespectare atrage nulitatea absoluta. Or, nerespectarea prevederilor care reglementeaza dreptul la aparare la care se face referire în prezenta cauza nu se regaseste printre cele enumerate de acest text. Într-o atare situatie, sanctiunea acestor încalcari nu poate fi decât nulitatea relativa care presupune cauzarea unei vatamari si care nu impune anularea actului decât în situatia în care acea leziune nu poate fi înlaturata.

Relativ la vatamarea la care se face referire si care în aceasta cauza nu a fost dovedita, trebuie aratat ca oricare ar fi fost aceasta, a fost acoperita prin exercitarea pe deplin a dreptului la aparare cursul judecatii.

Vazând considerentele aratate, conform articolului 379 alin.1 punctul 1 litera b din Codul de procedura penala, tribunalul va respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea vatamata BC. Potrivit art. 379 alin. 1 punctul 2 litera a din Codul de procedura penala va admite apelul formulat de inculpatul AA împotriva Sentintei penale nr. 454/08.04.2009 a Judecatoriei Vaslui pe care o va desfiinta, în parte, în latura civila si, rejudecând, va reduce daunele morale stabilite de instanta de fond în favoarea partii vatamate BC, de la 20.000 lei la 5.000 lei De asemenea, va respinge, ca tardiva, exceptia tardivitatii cererilor de constituire ca parti civile a Spitalului Judetean Vaslui si Serviciului de Ambulanta Vaslui.

Confform art. 192 alin.2 Cod procedura penala partea civila apelanta BC va fi obligata la plata cheltuielilor judiciare catre stat, cheltuielile judiciare în apelul inculpatului AA urmând sa ramâna în sarcina statului, conf. art. 192 alin.3 Cod peocedura penala.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelul declarat de inculpatul AA împotriva sentintei penale nr.454 din 08.04.2009 a Judecatoriei Vaslui, pe care o desfiinteaza în parte, în latura civila.

Rejudecând, diminueaza daunele morale stabilite de instanta de fond în favoarea partii vatamate BC de la 20.000 lei la 5.000 lei.

Respinge ca tardiv formulata exceptia tardivitatii constituirii ca parti civile a Spitalului Judetean de Urgenta Vaslui si a Serviciului Judetean de Ambulanta Vaslui invocata de inculpatul AA prin aparator.

Respinge ca nefondat apelul declarat de partea civila BC împotriva aceleiasi sentinte penale.

Mentine celelalte dispozitii ale sentintei apelate si înlatura dispozitiile contrare.

Obliga partea civila BC la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Cheltuielile judiciare avansate în apelul inculpatului ramân în sarcina statului.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronuntare pentru inculpat si de la comunicare pentru celelalte parti.

Pronuntata în sedinta publica, azi, 17 martie 2010.

PRESEDINTE, JUDECATOR, GREFIER,

Niculache Luminita Simionescu Elena Bodescu Panseluta

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro