Top

Plângere impotriva rezoluţiei procurorului

TIP SPEŢĂ: sentinţă penală

TITLU: plângere împotriva rezoluţiei procurorului

DATA:13.08.2009

Domeniu asociat: plângeri prealabile

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buhuşi sub nr. 576/199/2009, petentul C. M.-L. a formulat plângere împotriva ordonanţei Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi nr. 729/P/2009, confirmată de ordonanţa Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi nr. 15/II/2/2009.

În motivare, petentul a arătat că solicită trimiterea intimaţilor în judecată pentru infracţiunea de tâlhărie, deoarece l-au lovit în mod sistematic pentru a-i sustrage lanţul de la gât. Cele trei persoane împotriva cărora a formulat plângere l-au fugărit până la barul „Intim”, în spate unde i-au pus piedică şi apoi l-au agresat şi i-au luat lanţul de aur, au vrut să-i ia şi telefonul mobil, dar nu au reuşit.

În dovedire, petentul nu a depus alte înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi nr. 729/P/2009 s-a dispus în temeiul art.249, art.11 pct.1 lit.b şi art.10 lit.b1 C.proc.pen., art. 181 şi art. 91 C.pen. scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor B. C.A. şi V. P.C., pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin.2 C.pen. şi aplicarea acestora a unei sancţiuni cu caracter administrativ, amenda în valoare de 250 lei pentru fiecare învinuit.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că în noaptea de 12/13.08.2008, în jurul orei 2300, învinuiţii B. C.A. şi V. P.C. stăteau împreună cu numitul S. F.D.pe o bancă din apropierea T. B.. Partea vătămată, care consumase băuturi alcoolice la „Barul Roşu” de pe strada M. E. din oraşul B. a trecut prin dreptul băncii pe care stăteau învinuiţii ce mâncau seminţe de floarea soarelui. Partea vătămată a adresat cuvinte jignitoare la adresa prietenei lui V. P.-C., iar acesta, simţindu-se jignit, i-a aruncat în faţa seminţele de floarea soarelui din punga pe care o avea în mână. Partea vătămată l-a prins de gât pe învinuitul V. P.-C. şi a încercat să-l lovească, cei doi bruscându-se reciproc. A intervenit învinuitul B. C.-A. pentru aplanarea conflictului, a împins-o pe partea vătămată care s-a împiedicat şi a căzut. După ce a căzut, învinuitul V. P.-C. a lovit-o pe partea vătămată cu piciorul în zona coapsei, apoi au plecat acasă. Numitul S. F.-D. nu a participat la conflict.

Deşi partea vătămată a declarat în timpul cercetărilor că agresiunea asupra sa s-a soldat cu pierderea unui lănţişor din aur în greutate de 12,4 gr., acest aspect nu s-a confirmat din probele administrate.

Verificând declaraţiile date în cursul urmăririi penale, instanţa reţine că la data de 12.08.2008, petentul a depus la Poliţia B. o plângere prin care solicită tragerea la răspundere penală a numitului B. C. şi a altor patru persoane pe care le cunoaşte din vedere pentru săvârşirea infracţiunii de lovire. În motivare, petentul a arătat că în seara zilei de 11.08.2008, în jurul orei 2300 în timp ce se afla în faţa barului „Roşu”, situat pe strada M. E. a fost lovit de mai multe persoane din care a reuşit să-l identifice doar pe B..

La data de 15.08.2008, petentul a declarat că se afla în barul „Roşu” unde consuma o bere. La un moment dat a intrat în bar fiul lui B. C. însoţit de alţi doi tineri pe care nu îi cunoaşte după nume, au intrat în discuţie cu el, însă pentru că a refuzat să le vorbească, l-au aşteptat să iasă din bar, l-au urmărit şi fără vreun motiv întemeiat l-au bătut toţi trei, cu toate că a fugit pentru a evita altercaţia. În timpul altercaţiei, unul dintre cei trei, mai mic de statură l-a prins de gât şi în acel timp s-a rupt lănţişorul de aur de 12,4 gr. în valoare de 840 lei.

În plângerea adresată instanţei, petentul a arătat că incidentul a avut loc în spatele barului „Intim”, cei trei lovindu-l sistematic şi sustrăgându-i lănţişorul de aur, făcându-se astfel vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

Analizând cele trei declaraţii ale petentului, instanţa constată că între ele sunt neconcordanţe majore, atât în ceea ce priveşte numărul de persoane care l-au agresat, cât şi locul şi împrejurările săvârşirii infracţiunilor reclamate. Astfel, dacă iniţial l-au lovit cinci persoane în faţa barului „Roşu”, ulterior numai trei tineri l-au aşteptat să iasă din bar şi în timpul altercaţiei i s-a rupt lanţul de aur, pentru ca în final să afirme că a fost tâlhărit prin exercitarea de violenţe în spatele barului „Intim”, aflat la distanţă relativ mare de barul „Roşu”. Instanţa apreciază că prima declaraţie, cea dată imediat după conflict poate fi considerată ca apropiată de adevăr, orice persoană care formulează plângere, chiar dacă are tendinţa de a exagera sub imperiul emoţiei circumstanţele săvârşirii infracţiunii căreia i-a căzut victimă, totuşi este în măsură să indice cu precizie locul producerii evenimentului. De altfel, şi învinuiţii împreună cu numitul S.F. au afirmat că se aflau pe o bancă lângă T. B., situată peste drum de barul „Roşu”, ceea ce formează convingerea instanţei că locul conflictului a fost în apropierea acestui bar şi nu în spatele barului „Intim”, cum declară petentul la aproape un an de la data formulării plângerii. Instanţa consideră că motivul pentru care petentul indică un alt loc decât cel real este ca declaraţia sa să fie susţinută de depoziţiile martorilor pe care i-a propus în dovedire, însă acestea sunt fie nerelevante (martorul M. D. declară că în dimineaţa zilei de 12.08.2008 l-a văzut pe petent care i-a spus că a luat bătaie şi că în timpul altercaţiei şi-a pierdut un lănţişor de aur, deci nu i-a fost sustras), fie sunt în mod evident pro causa (martorul D. I. a văzut de la balcon, într-o zi de sâmbătă spre duminică, în jurul orelor 24, cum trei tineri îl loveau pe petent în spatele barului „Intim”, deşi ora declarată de partea vătămată a fost 23, iar ziua de 11.08.2008 a fost într-o luni şi nu într-o sâmbătă).

În această situaţie, în lipsa oricăror probe din partea părţii vătămate, instanţa nu poate lua în considerare decât declaraţiile învinuiţilor şi a numitului S. F.-D., care se coroborează între ele, formându-i convingerea că faptele s-au petrecut astfel cum au fost reţinute în ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi. Faţă de împrejurările săvârşirii faptei de lovire (învinuitul V. P.-C. a fost provocat de partea vătămată care a adresat cuvinte jignitoare la adresa iubitei sale, iar învinuitul B. C.-A. a intervenit în apărarea prietenului său), faţă de urmarea produsă (partea vătămată a suferit leziuni ce necesită 7-9 zile de îngrijiri medicale, produse mai ales ca urmare a proiectării pe un plan dur), având în vedere că învinuiţii nu au antecedente penale şi au recunoscut săvârşirea faptei, deşi nu există probe în ceea ce priveşte vinovăţia lor, instanţa apreciază că în mod corect s-a reţinut că prin atingerea minimă adusă valorii ocrotite de lege, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Având în vedere că din probele administrate nu s-a confirmat sustragerea de către învinuiţi a lanţului părţii vătămate şi faţă de cele reţinute mai sus, instanţa în temeiul art.2781alin.8 lit.a) C.proc.pen. va respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul C. M.-L. împotriva ordonanţei Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi nr. 729/P/2008 şi va menţine ordonanţa atacată.

În temeiul art. 192 alin.2 C.p.p. va obliga petentul să plătească suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Etichete: