404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

PLÂNGERE ÎMPOTRIVA REZOLUŢIILOR SAU ORDONANŢELOR PROCURORULUI. INTIMAŢI MAGISTRAŢI JUDECĂTORI. INSUFICIENŢĂ A ACTELOR PREMERGĂTOARE. NEAUDIEREA PETIŢIONARULUI

Sentinţa nr. 134 din 1 octombrie 2009

Petiţionarul R. V. a formulat, în temeiul art 278/1 C.p.p. plângere împotriva rezoluţiilor nr. 1013/P/2008 din 20.02.2009 şi 183/II/2/2009 din 16.03.2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Petiţionarul R. V. a formulat plângere penală solicitând a se efectua cercetări împotriva intimatilor – judecatori B. V. , T. N. şi M. A. din cadrul Tribunalului Neamţ întrucât aceştia, în calitatea pe care o au, îndeplinindu-şi defectuos atribuţiile de serviciu, i-au respins cererea de suspendare a cauzei civile nr. 4323/103/2007 pe care o avea pe rolul Tribunalului Neamţ, deşi avea un dosar penal in curs de cercetări şi au soluţionat pe fond cererea de revizuire, respingând-o ca inadmisibilă, cauzându-i o vătămare a intereselor legale.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Prin rezoluţia nr. 1013/P/2008 din 20.02.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4) şi art. 10 lit. a C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii judecători B. V., T. N. şi M. A în cadrul Tribunalului Neamţ, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz in serviciu prevăzută de art. 246 C. pen., reţinându-se că intimaţii – judecători au efectuat activităţi şi au întocmit acte în virtutea atribuţiilor pe care judecătorii le îndeplinesc în exercitarea funcţiilor în care sunt învestiţi, cu respectarea principiilor inamovibilităţii şi independenţei, prin interpretarea probelor şi aplicarea legii, neexistând indicii din care să rezulte săvârşirea vreunei infracţiuni.

Nemulţumit de soluţia adoptată, petentul a formulat plângere la prim procuror. Prin rezoluţia nr. 183/II/2/2009 din 16.03.2009 prim procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a respins plângerea.

Petentul a formulat plângere la instanţa de judecată în temeiul art 278/1 C.p.p. criticând soluţia parchetului prin aceea că nu a fost chemat de procuror pentru a fi audiat, la dosar sunt acte medicale care atestă starea sa de sănătate.

Din examinarea materialului probator de la dosar instanţa a constatat plângerea de faţă nefondată din următoarele considerente.

Petentul este nemulţumit de faptul că intimaţii magistraţi i-au respins cererea de suspendare a dosarului civil nr. 4323/103/2007 al Tribunalului Neamţ, având ca obiect revizuire, până la finalizarea cercetărilor în dosarul penal nr. 3668/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău.

Plângerea reglementată în dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., are natura juridică a unei căi de atac îndreptată împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror.

Astfel, în baza principiului constituţional a liberului acces la justiţie judecătorul este chemat de către persoana vătămată sau de orice alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate, să efectueze un control judecătoresc asupra rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Instanţa este obligată să examineze lucrările efectuate de procuror sau de organul de urmărire penală care au stat la baza adoptării soluţiei procurorului, după care urmează să pronunţe una dintre soluţiile prevăzută de art. 2781 alin. (8) C. proc. pen.

Analizând soluţia procurorului de netrimitere în judecată, instanţa constatată că actul de dispoziţie al procurorului este legal şi temeinic.

În mod corect procurorul, în urma efectuării actelor premergătoare în cauză, văzând şi dispoziţiile art. 97 din Legea nr. 303/2004, a stabilit că infracţiunile imputate intimaţilor nu există.

Împrejurarea că hotărârea judecătorească pronunţată de intimaţi în cadrul atribuţiilor de serviciu este nefavorabilă petentului, nu constituie un indiciu care l-ar îndreptăţi pe acesta să pună la îndoială modalitatea în care intimaţii şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu. În ce priveşte activitatea magistraţilor, atribuţiile lor de serviciu se circumscriu soluţionării cauzelor cu care sunt investiţi, respectiv interpretării şi aplicării dispoziţiilor legale, în acord cu principiile dreptului substanţial şi ale celui procedural.

Eventualele erori apărute în acest proces de interpretare şi aplicare a legii nu echivalează cu o exercitare abuzivă a atribuţiilor de serviciu în sensul legii penale, ele putând fi îndreptate în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege în fiecare caz în parte, aceasta fiind de altfel şi justificarea existenţei lor.

În acest context, nemulţumirile părţilor dintr-un proces cu referire la modul concret de soluţionare a cauzei trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se obţine o suplimentare a gradelor de jurisdicţie prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistratului (magistraţilor) care au soluţionat cauza.

Răspunderea penală a magistraţilor poate fi pusă în discuţie, cu referire la infracţiunea analizată, numai în situaţiile în care aceştia şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă, adică au cunoscut caracterul vădit nelegal al acţiunilor lor, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane (ori, cu referire la infracţiunea de neglijenţă în serviciu, au încălcat din culpă îndatoririle de serviciu). În consecinţă, atâta timp cât obiectul plângerii se referă la nemulţumirea legată de soluţia pronunţată de intimaţi în calitate de judecători într-o cauză civilă, soluţia de netrimitere în judecată dispusă de procuror este legală şi temeinică.

Petentul a mai invocat in faţa instanţei că nu a fost chemat de procuror în faţa sa pentru a i se lua declaraţie. Această susţinere nu poate duce, în sine la admiterea plângerii de faţă din următoarele considerente.

Potrivit dispoziţiilor art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.

Actele premergătoare au menirea fie de a completa informaţiile pe care organele de urmărire le au cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, fie numai să verifice informaţii pentru a se putea stabili dacă se impune sau nu începerea urmăririi penale.

Prin efectuarea actelor premergătoare se poate preîntâmpina începerea urmăririi penale în cazuri nejustificate, eliminându-se posibilitatea apariţiei acelui cadru legal în care pot fi dispuse anumite măsuri procesuale care, în final, s-ar dovedi nejustificate.

Tocmai de aceea organele de urmărire penală, prin efectuarea actelor premergătoare îşi vor lua o măsură de garanţie în plus privind respectarea legalităţii în opera de înfăptuire a justiţiei.

Legea procesual penală română nu limitează verificările ce pot fi dispuse de organele de urmărire penale în faza actelor premergătoare, putând fi ascultate anumite persoane, efectuarea unor cercetări la faţa locului, alte investigaţii, neputând fi dispuse măsurii procesuale, percheziţii, deoarece acestea se pot lua numai cu privire la învinuit sau inculpat, ceea ce ar presupune o urmărire penală începută. Organul de urmărire penală efectuează în etapa cercetărilor preliminare actele pe care le consideră necesare în vederea începerii urmăririi penale. Ori plângerea iniţială formulată de petent era destul de clară cu privire la aspectele pe care le semnala.

Referirile petentului la aspecte vizând fondul dosarului civil in care s-a judecat nu pot face obiectul examinării de către instanţă in prezenta cerere. În mod corect s-a reţinut atât de către procurorul care a instrumentat plângerea, respectiv procurorul ierarhic superior acestuia, că în cauză nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de lege pentru a putea reţine săvârşirea de către magistraţi a infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen., nefiind săvârşită de către magistraţii judecători nicio infracţiune, astfel încât plângerea de faţă este nefondată şi a fost respinsă, în temeiul art. 278/1 alin 8 lit a C.p.p.

S-a dispus obligarea petiţionarului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. Proc. pen.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro