404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Societate comercială în faliment. Lipsă bunuri în societate. Depunerea de către administratorul statutar a sumei pentru plata creanţei către singurul creditor al societăţii.

Legea 85/2006

Art. 123; 133, Legea 2006

Societate comercială în faliment – lipsa bunurilor în averea societăţii. Aducerea sumei ce reprezintă debit în patrimoniul societăţii de către administratorul statutar şi până la dispoziţia singurului creditor de către lichidatorul judiciar, nu încalcă prevederile Legii 85/2006.

Curtea de Apel Bacău – Secţia Comercială,

de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia civilă nr. 918 din 27 octombrie 2009

Prin sentinţa civilă nr. 59 din 19 iunie 2009 Tribunalul Bacău a fost admisă contestaţia formulată de S.C. „T” S.R.L, în contradictoriu cu S.C. „A” S.R.L prin lichidator judiciar I.P.U.R.L Profesional T. şi a anulat raportul şi planul de distribuţie.

S-a reţinut de instanţa de fond că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 26.06.2007 S.C „T” S.R.L a formulat contestaţie împotriva Raportului de activitate al lichidatorului judiciar I.P.U.R.L Profesional T. şi a planului de distribuţie a fondurilor obţinute din lichidarea averii debitoarei falite S.C „A” S.R.L Oneşti.

Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorul sindic va avea in vedere că, la data de 14 06 2007 a fost depus Raportul privind sumele obţinute din lichidarea şi încasarea creanţelor precum si Planul de distribuţie a sumelor in care se face vorbire despre faptul că la data de 17.05.2007 a fost virată in contul societăţii falite suma de 24 000 lei la care se adaugă şi suma existentă deja in cuantum de 10.715 lei, în total rezultând o sumă de 34.715 lei care acoperă in întregime pasivul falitei. Suma de 28.067 lei acoperă în întregime creanţa S.C „T” S.R.L.

Deşi aparent acest creditor nu are interes să invoce nulitatea Raportului si planului de distribuţie întrucât prin această modalitate de distribuire creanţa sa este îndestulată, judecătorul sindic a constatat că, potrivit Legii 85/2006 procedura falimentului care este deopotrivă concursuală, colectivă şi egalitară, că aceasta are ca efect urmărirea şi încasarea creanţelor in modalităţile prevăzute de lege (art. 3 pct. 3 coroborat cu art.3 pct. 25) deci nerespectarea prevederilor legale are drept consecinţă posibilitatea prejudicierii creditorilor ceea ce justifică interesul legitim al creditorului din prezenta contestaţie.

Într-adevăr, contestaţia de faţă este întemeiată întrucât nu au fost respectate prevederile art.121,122 din L.P.I. în art. 121 se specifică in mod indubitabil că, fondurile din care se vor plăti creanţele trebuie obţinute din vânzarea de bunuri din averea debitoarei falite iar in art. 122 se face referire şi la încasarea de creanţe deci, provenienţa fondurilor din care se va efectua distribuţia este clară – averea debitoarei falite, mai precis lichidarea bunurilor corporale şi realizarea drepturilor de creanţă. în prezenta cauză fostul administrator statutar a depus in contul falitei o sumă de bani in vederea distribuirii către creditori şi este real că legea nu interzice ca terţii să depună sume in contul de avere in vederea achitării creanţelor însă, faţă de prevederile art. 121, 122, în această etapă a procedurii singurele modalităţi de obţinere a fondurilor sunt cele prevăzute de lege.

Prin recursurile declarate, recurentele au criticat încheierea şi sentinţa pronunţată de Tribunalul Bacău, motivat de faptul că deşi s-a plătit datoria către singurul creditor – S.C. „T” S.R.L de trei ori, procedura falimentului a continuat; deşi Curtea de Apel Bacău a stabilit că M. A. – asociat unic, are calitatea procesuală de a fi parte în proces; anularea planului de distribuţie şi a Raportului s-a depus fără nici o motivare din partea instanţei, ca de altfel nici admiterea contestaţiei nu a fost motivată.

Recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente :

Din decizia civilă nr. 392 din 18 mai 2006, Curtea de Apel Bacău (filele 50 – 55 dosar recurs) a dispus înscrierea în tabloul creditorilor, S.C. „T” S.R.L G., judeţul Bacău cu suma de 280.040 ROL; aceasta rămânând singura creditoare a S.C. „A” S.R.L; în aceeaşi hotărâre se reţine că, la data de 15 octombrie 2004 recurenta S.C. „A” S.R.L achită suma, intimat S.C. „T” a reţinut 30.000.000 ROL pe care în consideră a fi cheltuieli de executare, diferenţa fiind restituită recurentei, lichidatorul societăţii comerciale debitoare a arătat că recurenta a depus din nou suma, precizând că se află în contul de avere al debitoarei 298 milioane ROL (fiind scăzută suma de 30 milioane ROL), suficientă pentru achitarea sumei pe care o datorează către S.C. „T” S.R.L.

În considerentele sentinţei civile 59/2009 s-a reţinut că în contul societăţii comerciale debitoare se află suma de 28,067 lei, se face referire la faptul că procedura falimentului este o procedură concursuală, colectivă şi eligibilă, iar nerespectarea prevederilor legale are drept consecinţă posibilitatea prejudicierii creditului, fără a motiva în ce sens sunt prejudiciate interesele singurului creditor în cauză.

De asemenea, se reţine de instanţa de fond că este întemeiată contestaţia, argumentele fiind total contradictorie, astfel se arată că „în prezenta cauză fostul administrator statutar a depus în contul falitei o sumă de bani în vederea distribuirii către creditor şi este real că legea nu intervine ca terţi să depună sume în contul de avere în vederea achitării creanţelor, însă faţă de prevederile art. 121, 122 în această etapă a procedurii singurele modalităţi de obţinere a fondurilor sunt cele prevăzute de lege”.

Aşa cum s-a menţionat, intimata este contradictorie, reţinând că este legal a se depune sume în contul de avere, dacă în această etapă a procedurii modalitatea este cea prevăzută de lege, fără a arăta care este modalitatea legală.

Din întreg probatoriul al cauzei, rezultă că asociatul unic a achitat de trei ori creanţa, aceasta având dreptul de a depune suma, reprezentând debitul în averea societăţii debitoare, în orice etapă a procedurii prevăzută de Legea 85/2006 iar creditorul nu a avut nici-un temei legal pentru a refuza primirea sumei, la distribuire de lichidatorul judiciar.

Motivarea instanţei că ar mai fi şi alte acţiuni pe care le-a formulat pentru anularea unor transferuri frauduloase şi prelungirea împotriva rezoluţiei procesuale prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva asociaţilor, nu au relevanţă juridică atâta timp cât nu s-au pronunţat hotărâri definitive şi irevocabile, care să constituie titlu executor pentru intimata – creditoare.

De altfel, nici instanţa de fond nu reţine aceste aspecte şi totuşi nu motivează de ce s-a respins cererea lichidatorului judiciar privind închiderea procedurii, interpretarea scopului şi spiritului Legii 85/2006 trebuie interpretat în primul rând ca o societate comercială trebuie să funcţioneze, să aibă o activitate economico – financiară şi numai când această situaţie nu mai este posibilă se dispune declararea stării de faliment.

Or, aşa cum s-a menţionat, atâta timp cât legea nu intervine, nu există nici o noţiune juridică pentru ca instanţa să admită o contestaţie atâta timp cât în contul societăţii comerciale debitoare există suma ce reprezintă datorie iar creditoarea a refuzat-o de trei ori.

Întemeiată este şi critica asociatului unic, care arată că trebuia să fie citat de instanţa de fond aşa cum s-a hotărât printr-o decizie pronunţată de Curtea de Apel Bacău (filele 34 -42 dosar recurs), nefiindu-i însă încălcate drepturile procedurale, motivat de faptul că a fost consacrat de lichidator încă din anul 2005, având cunoştinţă de procedura desfăşurată în baza Legii 85/2006.

Pe cale de consecinţă, faţă de cele mai sus menţionate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, instanţa a admis recursurile şi a modificat în tot sentinţa în sensul că a respins contestaţia formulată de S.C. „T” S.R.L G., judeţul Bacău, ca nefondată.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro