EXERCITAREA ACŢIUNII CIVILE ÎN CADRUL PROCESULUI PENAL. ANULAREA ACTELOR SUBSECVENTE CA EFECT AL ANULĂRII ACTULUI PRINCIPAL. OCROTIREA BUNEI CREDINŢE ŞI ASIGURAREA SECURITĂŢII DINAMICE A CIRCUITULUI CIVIL.

Decizia penală nr. 110/12.02.2010

Prin sentinţa penală nr. 2564/22.12.2008 pronunţată de Judecătoria Bacău s-a dispus printre altele condamnarea inculpatilor V.V., MSD şi P.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune în convenţii prev de art 215 alin 2,3Cp., fals privind identitatea prev. de art 293 Cp. şi uz de fals prev. de art 291 Cp. constând în aceea că prin prezentarea în faţa notarului public a unei alte persoane au reuşit întocmirea unei procuri false prin intermediul căreia mama inculpatului M.S. D.(partea civilă C.L.) îl împuternicea pe acesta să vândă apartamentul proprietatea sa. Cu ajutorul procurii false inculpatul M.S. D şi complicitatea inculpatului V.V. au vândut apartamentul inducând în eroare părţile civile D.G. şi D.O.

Prima instanţă a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă C.L.) adevăratul proprietar, a anulat procura falsă cât şi contractul de vânzare cumpărare dispunând obligarea inculpaţilor în solidar la despăgubiri către cumpărătorii de bună credinţă D. G şi D.O.

Împotriva sentinţei au declarat apel în termenul legal apelanţii părţi civile D. G şi D.O.

Prin decizia nr. 372/20.10.2009 a Tribunalului Bacău s-a dispus respingerea ca nefondat a apelului părţilor civile.

Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut că într-adevăr ca efect al anulării actului principal se produce anularea actului subsecvent.

Împotriva deciziei au declarat recurs în termenul legal recurenţii părţi civile D.G. şi D.O. .

Prin motivele de recurs, aceştia au invocat nelegalitatea şi netemeinicia deciziei recurate sub aspectul laturii civile prin aceea că s-a desfiinţat înscrisul fals şi anume procura notarială, dar şi contractul de vânzare cumpărare nr. 506/6.03.3007 BNP R.M.A., care nu era un înscris fals, instanţa trebuia să lase părţilor calea unei acţiuni la instanţa civilă cu privire la valabilitatea acestui contract, nu s-a ţinut cont de faptul că sunt cumpărători de bună credinţă, aspect care constituie o excepţie de la principiul anulării actelor subsecvente ca urmare a anulării actului iniţial. Se mai arată că ei au suferit un prejudiuciu de natură morală şi că stăpânesc neîntrerupt apartamentul de trei ani, de la data vânzării cumpărării.

Referitor la recursul declarat de faţă Curtea reţine următoarele:

Premiza de la care a plecat prima instanţă cum că nu se poate vorbi despre teoria vânzării lucrului altuia câtă vreme inculpatul M. nu a vândut apartamentul susţinând că este al său ci în calitate de mandatar, este greşită. În cauză există situaţia tipică a vânzării lucrului altuia, neavând relevanţă dacă cel care vinde are sau nu cunoştinţă despre faptul că vinde lucrul altuia, şi nici dacă acţionează în nume propriu sau ca mandatar al adevăratului proprietar. Acţiunea de inducere în eroare s-a exercitat direct asupra părţilor vătămate constituite părţi civile D., prin prezentarea inculpatului M. ca fiind adevărat mandatar al părţii civile C. şi fără îndoială că în lipsa acestei induceri în eroare nu ar fi încheiat contractul de vânzare cumpărare. Paguba efectivă sub aspect material s-a produs însă în patrimoniul părţii civile C. L.

Potrivit art 348 Cpp instanţa penală se pronunţă chiar dacă nu există parte civilă printre altele cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris Înscrisul falsificat în cauză este doar procura prin care inculpatul M. era împuternicit de către mama sa să vândă apartamentul, nu şi contractul de vânzare cumpărare subsecvent care este doar anulabil pentru lipsa consimţământului vânzătorului.

Doctrina dar şi jurisprudenţa dreptului civil nu sunt unanime în ceea ce priveşte soluţionarea vânzării lucrului altuia sub aspectul anulării sau nu a contractului de vânzare cumpărare încheiat fără consimţământul adevăratului proprietar.

Principiul anulării actului subsecvent ca urmare anulării actului principal cunoaşte atenuări în anumite situaţii.

În doctrină s-a conturat însă ideea că dacă părţile sau cel puţin cumpărătorul a fost în eroare, socotind că lucrul vândut aparţine vânzătorului, vânzarea este anulabilă pentru eroare viciu de consimţământ, asupra calităţii esenţiale a vânzătorului, care a fost socotit de cumpărător proprietar al bunului.

Această nulitate relativă a contractului poate fi invocată numai de cumpărător întrucât, potrivit art. 954 alin 2 C. civ eroarea trebuie să cadă numai,, asupra persoanei cu care s-a contractat „ Anularea nu poate fi cerută de adevăratul proprietar, acesta fiind terţ faţă de contract, în schimb poate intenta oricând acţiunea în revendicare .

Literatura juridică a elaborat în considerarea principiului bunei credinţe a terţului dobânditor, înciuda faptului că titlul de proprietate al acestuia a provenit de la un non dominus coroborarea principului bunei credinţe cu cel al asigurării securităţii dinamice a circuitului civil.

Buna credinţă constă în atitudinea subiectivă a cumpărătorilor, caracterizată prin convingerea neîndoielnică asupra faptului că imobilul aparţine vânzătorului, ca adevărat proprietar, de cunoaşterea prin mijloace obişnuite, aflate la îndemâna oricărei persoane, a situaţiei juridice a imobilului şi a lipsei intenţiei altei persoane de a revendica bunul. Cercetarea bunei credinţe implică şi cercetarea elementului subiectiv în cadrul căreia se va stabili dacă perspicacitatea şi prudenţa celor din jur, precum şi a terţului dobânditor, puteau, în condiţii normale, să înlăture aparenţa.

Ţinându-se seama de împrejurarea că dobânditorul nu putea să-şi dea seama de lipsa calităţii de proprietar a transmiţătorului cu titlu oneros a bunului imobil şi având în vedere consecinţele grave pentru cumpărător pe care le-ar antrena măsura anulării transmisiunilor de acest fel, care ar echivala cu o adevărată sancţiune civilă, trebuie să prevaleze, să fie precumpănitoare alte principii de drept şi anume acelea referitoare la ocrotirea bunei credinţe şi asigurarea securităţii dinamice a circuitului civil.

În speţă nu s-a invocat şi nici nu există indicii în sensul că părţile civile D. nu ar fi fost de bună credinţă la încheierea contractului, aceştia efectuând diligenţele obişnuite cu ocazia cumpărării unui imobil, cercetând evidenţele cărţii funciare iar contractul încheindu-se în baza actelor originale ale proprietăţii şi cu atât mai mult cu cât au sesizat la scurt timp organele judiciare despre săvârşirea infracţiunii. Nici o persoană în situaţia cumpărătorilor nu putea prevedea că o persoană în posesia unei procuri autentice prin care mandatarul era împuternicit să vândă nu ar fi fost cu adevărat împuternicit în acest sens de adevăratul proprietar. Sub un alt aspect părţile stăpânesc neîntrerupt apartamentul până în prezent. Anularea contractului de vânzare cumpărare ar echivala cu o nouă sancţiune, cu un nou prejudiciu nemeritat pentru aceştia, de data aceasta de natură materială, după ce au fost induşi în eroare la încheierea contractului.

În acelaşi timp în speţă este incidentă şi eroarea comună şi invincibilă că inculpatul M, ca fiu al proprietarei nu ar fi fost împuternicit în sensul vânzării.

Astfel instanţa de recurs va admite recursul părţilor civile D. şi va înlătura dispoziţia referitoare la anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 506/28.02.2007 BNP Radu M.A., cu menţiunea că partea civilă C. are posibilitatea introducerii oricând a unei acţiuni în revendicare la instanţa civilă pentru a tranşa asupra dreptului de proprietate asupra apartamentului în litigiu.

În aceste considerente instanţa de recurs va admite în baza 385/15 pct.2 lit d Cpp., recursul declarat de recurenţii părţi civile D.G. şi D.O., împotriva deciziei penale nr.372/20.10.2009 , pronunţată de Tribunalul Bacău ,în dosar nr. 360.6/110/2009 numai în ce priveşte latura civilă a cauzei. Va casa decizia penală susmenţionată şi sentinţa penală nr. 2564/22.12.2008 în parte numai sub acest aspectva reţine cauza spre rejudecare şi, pe fond:

În baza art 14 Cpp, 346 Cpp raportat la art 998-999 C.civ obligă inculpaţii să plătească ,în solidar, la plata sumei de 36.500 euro sau echivalentul în lei la data plăţii către partea civilă C.L. .

Înlătură dispoziţiile referitoare la anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 506/ 28.02.2007 BNP Radu M.A..

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei şi deciziei recurate.

Etichete: EXERCITAREA ACŢIUNII CIVILE ÎN CADRUL PROCESULUI PENAL