404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Latura obiectivă a infracţiunii de delapidare. Aplicarea art 13 Cp privind legea penală mai favorabilă. Modificarea conţinutului noţiunii de consecinţe deosebit de grave prevăzută în art 146 Cp. Neaplicarea deciziei nr. VIII/ 5 februarie 2007

Prin sentinţa penală nr. 442/16.11.2009 pronunţată de Judecătoria Roman în dosarul nr x s-a dispus condamnarea inculpatei M. V. pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art 215/1 alin 2 Cp cu aplicarea art 41 alin 2 Cp la pedeapsa închisorii de 5 ani.

Pe latură civilă a fost obligată inculpata la plata sumei de 204.684,21 lei către partea civilă Asociaţia de Proprietari nr.42 Roman.

În fapt s-a reţinut că inculpata în calitate de administrator la Asociaţia de Proprietari nr 42 Roman în perioada 30.10.2000- 22.05.2001 şi-a însuşit în mod repetat din gestiune următoarele sume 7.000 lei 2.250 lei şi 1.180,54 lei reprezentând contravaloarea a trei chitanţe înregistrate de 2 ori, suma de 1.810,54 lei reprezentând contravaloarea a 7 chitanţe neînregistrate în registrul de casă, 244,58 lei diferenţe la calcularea corectă a soldului de casă ,151.328,32 lei diferenţe între listele de plată întocmite de inculpată şi soldul recalculat în urma expertizei contabile, şi suma de 41.359,93lei reprezentând penalităţi nerepartizate pe locatari, cuantumul total al prejudiciului ridicându-se conform expertizei contabile efectuate în cauză la 204.684,21 lei.

Prin decizia penală nr. 72/ 4.03.2010 pronunţată de Tribunalul Neamţ s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpată.

Prin recursul declarat, recurenta susţine că în mod greşit au fost reţinute la cuantumul prejudiciului a sumelor faţă de care se reţine în rechizitoriu că ar fi fost penalităţi aplicate de furnizori la sumele restante ale locatarilor, sume pe care ar fi omis să le repartizeze în fişele acestora. Aceste sume nu au fost însuşite de recurentă ci incumbau locatarilor iar omisiunea sa putea constitui cel mult o neglijenţă în serviciu, infracţiune prevăzută de art 249 Cp. Prin reţinerea în mod greşit la calculul prejudiciului a acestei sume de 41, 359 ,93 lei s-a ajuns la depăşirea plafonului valoric de 200,000 lei, care a atras în mod greşit încadrarea faptei în prevederile alin 2 al art 215/1 Cp referitoare la delapidarea care a avut consecinţe deosebit de grave.

Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs invocate şi sub aspectul cazurilor de casare care, potrivit art 385/10 alin 2/1 Cpp se iau în considerare din oficiu Curtea a constat că recursul este fondat, şi în consecinţă l-a admis din următoarele considerente.

În mod greşit atât prima instanţă şi instanţa de apel au considerat că în cuantumul prejudiciului se include şi suma de 41.359,93 lei reprezentând penalităţi nerepartizate pe locatari.

Această sumă reprezintă penalităţi calculate de către furnizorii de servicii în urma neplăţii de către locatari a debitelor, sume care ar fi trebuit înscrise de către inculpată în fişele de debit ale locatarilor restanţieri. Neîndoielnic că prin neefectuarea acestei operaţiuni ori înscrierea de sume mai mici aşa cum se reţine în rechizitoriu inculpata a cauzat Asociaţiei de Proprietari un prejudiciu, dar acesta nu este rezultat în urma săvârşirii de către inculpată a infracţiunii de delapidare pentru care a fost trimisă în judecată, nu constituie element al laturii obiective a infracţiunii de delapidare.

Potrivit art 215/1 Cp constituie infracţiunea de delapidare ,,Însuşirea, folosirea sau traficarea, de către un funcţionar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează.“

Acţiunea de însuşire constă în aceea că făptuitorul face din bunul aflat în administarea sau gestiune sa un bun al său şi presupune o activitate deluare înstăpânire a bunului, fiind necesar ca acesta să treacă efectiv în stăpânirea acestuia. Fiind vorba de datorii,este evident că inculpata nu putea să-şi însuşească aceste sume de bani, decât după achitatea acestor sume de către locatari.

Acţiunea de folosire constă în întrebuinţarea temporară a unor sume de bani sau bunuri, ca şi însuşirea constând în scoaterea temporară a bunului din patrimoniu şi trecerea în stăpânirea făptuitorului, nefiind comisă infracţiunea de delapidare de către inculpată privind aceste sume de bani nici în această modalitate .

În fapt omisiunea inculpatei de a înscriere a sumei de 41.359,93 lei în fişele locatarilor debitori ar fi constituit, în funcţie de atitudinea subiectivă infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art 246 Cp sau de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art 249 Cp. Reţinerea acestei infracţiuni se putea face la prima instanţă prin extinderea procesului penal şi pentru această infracţiune în temeiul art 336 Cpp dar nu mai este posibilă în etapa procesuală a recursului şi mai ales în recursul declarat doar de către inculpată întrucât ar aduce atingere principiului neagravării situaţiei în propria cale de atac prevăzut de art 385/8 Cpp .Cu privire la aceste sume parte civilă urmează a se îndrepta pe calea unei acţiuni separate în faţa instanţei civile.

Prejudiciul astfel reţinut nu mai face ca fapta să se încadreze în dispoziţiile alin 2 a art 215/1 Cp delapidarea care a avut consecinţe deosebit de grave.

La data săvârşirii faptei, în perioada 30.10.2000-22.05.2001 prejudiciul reţinut de Curte, de 163.324,28 lei ( 1.633.242.800 rol ) atrăgea întradevăr incidenţa art 215/1 alin 2Cp faţă de conţinutul de la acea dată al art 146 Cp, care prevedea un plafon valoric de 1.000.000.000 lei vechi, stabilit prin art I pct 5 din OUG nr. 207 /2000 privind modificarea şi completarea Codului Penal şi de Procedură Penală.

Însă la doar câteva luni de la încetarea activităţii infracţionale plafonul valoric a fost ridicat la suma de 2 miliarde lei vechi prin art I pct 5 din Legea nr. 456/2001, lege publicată în M. O. la data de 25 iulie 2001. Astfel, modificarea adusă de Legea nr. 456/2001 şi potrivit căreia nu mai este atrasă încadrarea juridcă mai gravă, cea din alin 2 al art 215/1 Cp constituie legea mai favorabilă inculpatei potrivit art 13 Cp , aplicabilă în mod obligatoriu.

Potrivit art 13 alin 1 Cp Aplicarea legii penale mai favorabile ,,În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă”.

Aşa cum a decis şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-o decizie de speţă, în cauză nu sunt incidente considerentele deciziei nr VIII/ 5 februarie 2007 a ÎCCJ pronunţată în recursul în interesul legii, acesta din urmă privind aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive în condiţiile art 14 şi 15 Cp iar nu situaţia în care cauza se află în curs de judecată într-o cale ordinară de atac.

Aşa fiind, recursul declarat de inculpată a fost admis fiind incidente în cauză cazurile de casare prevăzute de art 385 /9 pct 17 şi 18 Cpp.

A fost casată în parte sentinţa penală nr442/ 16.11.2009 a Judecătoriei Roman şi în totalitate decizia penală nr. 72/ 4.03.2009 a Tribunalului Neamţ.

Reţinând cauza spre rejudecare s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de delapidare din dispoziţiile art 215/1 alin 2 Cp cu aplicarea art 41 alin 2 Cp în art 215/1 alin 1 Cp aplicarea art 41 alin 2 Cp şi art 13 Cp şi condamnarea inculpatei la pedeapsa închisorii în baza noii încadrări juridice .

Pe latura civilă ,Curtea s-a redus cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligată inculpata de la 204.684,21 lei la 163.324,28 lei către partea civilă Asociaţia de Proprietari nr 42 Roman.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro