404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Ordonanţa de plată reglementată de dispoziţiile O.u.g. nr. 119/2007. Admisibilitatea căii de atac a recursului în situaţia respingerii cererii. Efectele hotărârii pronunţate

Prin încheierea pronunţată de Tribunalul Bacău la data de 25.11.2009 în dosarul nr. 6109/110/2009 a fost respinsă excepţia necompetenţei teritoriale, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Mocanu Ion, fiind respinsă acţiunea formulată de reclamanta S.C. D.P.I. S.R.L. Bacău în contradictoriu cu pârâtul M.I. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Totodată a fost admisă excepţia lipsei de interes, fiind respinsă acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. A.G. S.R.L. Bucureşti ca fiind lipsită de interes.

Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul Bacău a reţinut următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 6109/110/2009, reclamanta-creditoare S.C. D.P.I. S.R.L. a solicitat instanţei obligarea în solidar a pârâţilor S.C. A.G. S.R.L. şi M. I. pe calea somaţiei de plată la plata creanţei de 459.603,22 lei reprezentând preţ, penalităţi de întârziere şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, creditoarea a arătat că suma solicitată la plată a rezultat în urma relaţiilor comerciale stabilite între părţi ca urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 823/21.10.2008 prin care părţile şi-au asumat răspunderea solidară a administratorului împreună cu societatea în cazul în care societatea nu achita preţul gresiei, faianţei livrate de creditoare.

Creditoarea a arătat că la data promovării prezentei somaţii de plată debitoarea înregistra o datorie de 382.356 lei conform facturilor depuse, sumă la care se adaugă şi penalităţile de întârziere calculate conform contractului.

S-a mai precizat că debitoarea a înmânat la plată mai multe file CEC care au fost refuzate la plată pentru lipsă disponibil în cont, titluri executorii ce nu pot fi însă folosite, fiind predate organelor de poliţie pentru expertizare în scopul reţinerii săvârşirii infracţiunii de înşelăciune.

Creditoarea a arătat că răspunderea solidară a administratorului persoană fizică trebuie angajată având în vedere punctul I din contract.

Excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bacău a fost respinsă având în vedere existenţa clauzei atributive de competenţă teritorială prevăzută în art. 12.4 din contractul nr. 823/21.10.2008, contract în baza căruia s-au derulat relaţiile contractuale dintre părţi, precum şi dispoziţiile art. 19 Cod procedură civilă.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.I. şi implicit a inadmisibilităţii angajării răspunderii solidare a celor doi pârâţi, excepţie ce a fost analizată de instanţă sub raportul unei apărări şi nu ca o excepţie propriu-zisă, a fost admisă având în vedere condiţiile prevăzute în contract cu privire la angajarea răspunderii în caz de neplată a creanţelor art. 7.4 şi 12.3, condiţii neîndeplinite în cauză: declararea falimentului societăţii în cauză, dar mai ales prevederea care exclude răspunderea solidară prin existenţa prevederii denumită de părţi pact comisoriu de grad IV conform căruia în cazul în care vânzătoarea nu va putea încasa la termenul scadent instrumentele de plată obligaţia de plată a mărfurilor incumbă direct patronului firmei, vânzătoarea putându-se îndrepta pentru recuperarea creanţei fie împotriva societăţii debitoare, fie împotriva patronului acesteia.

Excepţia lipsei de interes a reclamantei în promovarea prezentei acţiuni şi obţinerea unui titlu executoriu a fost admisă motivat de faptul că la data promovării prezentei acţiuni, reclamanta-creditoare declanşase procedura executării silite împotriva pârâtei-debitoare pentru creanţa reclamată a nu fi achitată prin investirea cu formulă executorie a filelor CEC emise de debitor şi emiterea somaţiilor în dosarele de executare nr. 363/2009, 365/2009, 392/2009, 394/2009, 392/2009, astfel încât obţinerea pe calea somaţiei de plată a unui nou titlu care să constate datoria debitoarei către creditoare în condiţiile în care procedura executării silite pentru aceeaşi creanţă este în curs de desfăşurare apare ca lipsită de interes.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 9 pct. 3 din O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale instanţa a respins ca lipsită de interes acţiunea promovată de reclamanta –creditoare S.C. D.P.I. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta-debitoare S.C. A.P. S.R.L. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, timbrat cu timbru judiciar de 0,3 lei şi taxă judiciară de timbru de 20 lei, reclamanta S.C. D.P.I. S.R.L. Bacău.

În motivarea recursului s-a susţinut netemeinicia şi nelegalitatea încheierii, pârâtul M.I. , fiind administratorul S.C. A.G. S.R.L., răspunzând solidar alături de societatea pe care o reprezintă, potrivit menţiunilor de la pct. I din contract. Referitor la excepţia lipsei de interes s-a arătat că filele pentru care s-a declanşat procedura executării silite prin învestire cu formula executorie au fost predate la Poliţia sectorului care efectuează cercetări privind plângerea formulată pentru înşelăciunea comisă de M.I. , prin admiterea excepţiei societatea fiind lipsită de posibilitatea obţinerii unui titlu pe calea acestei proceduri. Pe de altă parte, s-a susţinut că prima instanţă, pronunţându-se asupra excepţiilor, a privat reclamanta de dreptul de a formula o acţiune faţă de aceleaşi părţi pe calea dreptului comun.

Având în vedere dispoziţiile O.U.G. nr. 119/2007 instanţa a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii recursului, părţile fiind citate cu menţiunea de a formula concluzii.

Recurenta, legal citată, a fost reprezentată în faţa instanţei, solicitând respingerea excepţiei, având în vedere dispoziţiile art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi decizia nr. 4615/26.10.2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în sensul aplicării cu prioritate a Convenţiei Europene a drepturilor omului.

Examinând, în condiţiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, excepţia inadmisibilităţii recursului, instanţa o apreciază ca fiind fondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin cererea cu judecata căreia a fost învestit Tribunalul Bacău, astfel cum a fost precizată, reclamanta a solicitat emiterea unei ordonanţe de plată potrivit procedurii prevăzute de O.U.G. nr. 119/2007.

Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. 3 din O.U.G. nr. 119/2007 în cazul în care instanţa apreciază contestaţia debitorului ca fiind întemeiată va respinge cererea creditorului printr-o încheiere irevocabilă, în această situaţie creditorul putând introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.

În acest cadru normativ, care nu distinge între modalităţile de apreciere a temeiniciei contestaţiei debitorului, calea de atac a recursului apare ca inadmisibilă, în condiţiile în care pentru această ipoteză dispoziţiile legale menţionate recunosc creditorului calea dreptului comun pentru valorificarea pretenţiilor sale.

Apărările recurentei referitoare la aplicarea dispoziţiilor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu pot fi reţinute în cauză în scopul recunoaşterii dreptului de a promova calea de atac a recursului.

Astfel, caracterul efectiv al unui remediu în înţelesul art. 13 din Convenţie vizează stabilirea unei căi de atac pentru garantarea substanţei drepturilor prevăzute în Convenţie, iar recunoaşterea în favoarea creditorului a dreptului de a promova acţiune pe calea dreptului comun reprezintă o modalitate de reiterare, într-un cadru procesual ce asigură toate garanţiile specifice naturii dreptului încălcat, a pretenţiilor creditorului. În consecinţă, aplicarea dispoziţiilor art. 13 din Convenţie nu conduce la stabilirea unei alte căi de atac, faţă de cele reglementate expres de dispoziţiile O.U.G. nr. 119/2007.

Pe de altă parte, susţinerile recurentei-reclamante privind privarea de dreptul de a formula o acţiune pe calea dreptului comun, faţă de soluţia pronunţată în procedura specială prevăzută de O.U.G. nr. 119/2007, nu sunt fondate ţinând seama de efectele produse de hotărârile pronunţate în cadrul acestei proceduri, precum şi de mijloacele de probă admisibile în cadrul procedurii de drept comun.

Instanţa apreciază că, dată fiind natura urgentă şi formală a procedurii prevăzută de O.U.G. nr. 119/2007, încheierea pronunţată nu are efectul autorităţii de lucru judecat în raport cu judecata pe calea dreptului comun, cu atât mai mult cu cât soluţia pronunţată vizează excepţii procedurale, iar nu fondul litigiului. Aceasta este şi raţiunea pentru care legiuitorul a stabilit în cazul respingerii cererii creditorului calea dreptului comun pentru valorificarea drepturilor acestuia, în această procedură urmând a fi examinate, în raport de probatoriul specific procedurii de drept comun, toate împrejurările relevante cauzei, inclusiv cele invocate de către recurentă ca nefiind analizate de către Tribunalul Bacău în procedura O.U.G. nr. 119/2007.

Pentru considerentele arătate, constatând incidenţa dispoziţiilor art. 9 alin. 3 din O.U.G. nr. 119/2007, a fost respins ca inadmisibil recursul promovat.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro