404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Faliment

Prin sentinţa comercială nr. 62/19 ianuarie 2009 a Tribunalului Bacău-Secţia comercială şi contencios administrativ, s-a admis acţiunea în atragerea răspunderii administratorului formulată de LD E.G. IPURL, lichidator judiciar al debitoarei falite S.C. M.I.C. S.R.L.

A fost obligat pârâtul P. D.N., la plata sumei de 104.794 lei, reprezentând pasiv rămas neacoperit al debitoarei falite S.C. „M. I..C.” S.R.L.

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de procedură.

Pentru a se pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 2189/110/2008 la data de 18.04.2008 pe rolul Tribunalului Bacău-Secţia comercială şi contencios administrativ, reclamanta LD. E. G. IPURL lichidator judiciar al debitoarei SC M. I. C. SRL Bacău, societate în faliment dosar nr.3575/110/2007, în temeiul prevederilor art.138 din Lg.85/2006, a formulat cerere de atragere a răspunderii materiale personale a numitului P.D.N., solicitând obligarea pârâtului la suportarea din averea personală a sumei de 104.794 lei, reprezentând creanţe înscrise în tabelul definitiv consolidat al creditorilor şi neacoperite în cadrul procedurii de faliment.

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru şi timbru judiciar în conformitate cu dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

În motivarea acţiunii lichidatorul judiciar arată că prin sentinţa civilă nr. 269/18.06.2007 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.3 575/110/2007, a fost admisă cererea formulată de Administraţia Finanţelor Publice Bacău şi s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de faliment împotriva SC M.I.C. SRL Bacău, în vederea recuperării unei creanţe bugetare totală în valoare de 96.055 lei, fiind desemnat ca lichidator judiciar L.D. E. G. IPURL.

Întrucât debitoarea prin reprezentanţii săi legali nu a înţeles să respecte dispoziţiile imperative ale legii şi pe cele ale instanţei de judecată, lichidatorul judiciar a procedat la notificarea societăţii şi a asociatului unic cu solicitarea de a depune la dosarul cauzei actele necesare desfăşurării procedurii de faliment. Din datele obţinute de lichidatorul judiciar de la ORC Vaslui a rezultat că asociatul unic al debitoarei este numitul P.D.N.

Asociatul unic P.D.N. a fost notificat în mai multe rânduri, după cum urmează: notificarea nr.23/MIC/27.06.2007 (întoarsă cu menţiunea expirat termenul de păstrare), notificarea nr.24/MIC/09.07.2007 (întoarsă cu menţiunea expirat termenul de păstrare, destinatar lipsă de la domiciliu). Se arată că notificarea deschiderii procedurii de faliment a fost publicată şi în ziarul Monitorul de Bacău” din data de 15.08.2007.

În condiţiile în care toată corespondenţa a fost restituită lichidatorului judiciar cu menţiunea „avizat-reavizat, expirat termenul de păstrare”, lichidatorul a efectuat cercetări pe teren, la adresa sediului social al debitoarei din Bacău, str…, la adresa respectivă lichidatorul identificând o altă societate – SC E. SRL, reprezentanţii acesteia neavând informaţii legate de debitoare ori de administratorul ei P.D.N.

Rezultatele obţinute în urma demersurilor efectuate au creat lichidatorului judiciar convingerea că asociatul unic-administratorul debitoarei, P.D.N., se sustrage cu intenţie şi rea-credinţă de la îndeplinirea obligaţiilor legale, şi ca urmare s-a promovat plângere penală împotriva acestuia, plângere care face obiectul doarului nr.915/P/2007 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, cercetările fiind în curs la data prezentei cereri.

Urmare a celor expuse mai sus, lichidatorul judiciar, pe baza documentelor economico-financiare ale debitoarei, puse la dispoziţie de AFP Bacău, a efectuat analiza activităţii economice a debitoarei în perioada anterioară deschiderii procedurii, precum şi a cauzelor şi a împrejurărilor care au condus la intrarea în faliment, concluziile acestei analize (consemnate în raportul cauzal depus la dosarul cauzei) fiind acelea că falimentul s-a datorat managementului defectuos promovat de administratorul societăţii, dezinteresului acestuia în recuperarea debitelor restante de la partenerii comerciali, dezinteresul acestuia în plata către bugetul consolidat al statului a obligaţiilor fiscale legale (în condiţiile în care societatea a reţinut de la salariaţi contribuţiile pentru asigurările sociale, sănătate, şomaj, impozit pe venit din salarii, fără a le vira bugetelor aferente).

Persoana vinovată de acesta situaţie este P.D.N., care în dubla sa calitate de asociat unic şi administrator al debitoarei, a condus activitatea societăţii încălcând prevederile legale referitoare la organizarea şi conducerea contabilităţii, cele referitoare la îndeplinirea obligaţiilor fiscale faţă de bugetul consolidat al statului, manifestând dezinteres în achitarea creanţelor legale, precum şi în recuperarea debitelor restante, recuperare care i-ar fi permis redresarea financiară a societăţii.

Se mai arată că în patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri mobile şi/sau imobile care să poată fi valorificate pentru acoperirea masei credale, iar în perioada de la data deschiderii procedurii (18.06.2007) şi până în prezent P.D.N. s-a sustras în permanenţă, cu intenţie şi cu rea-credinţă, de la îndeplinirea obligaţiilor legale prevăzute expres de art.35 Lg.8 5/2006 şi a dispoziţiile imperative ale instanţei de judecată .

Reclamanta concluzionează că P.D.N. se face vinovat de următoarele fapte, prevăzute de art.138:

1. A FOLOSIT BUNURILE SAU CREDITELE PERSOANEI JURIDICE ÎN FOLOS PROPRIU SAU ÎN CEL AL UNEI ALTE PERSOANE – ART.138 AL.l LIT.A, A FĂCUT ACTE DE COMERŢ ÎN INTERES PERSONAL, SUB ACOPERIREA PERSOANEI JURIDICE -ART.138 AL.l LIT.B

Din analiza actelor financiar-contabile ale debitoarei a rezultat că societatea a utilizat defectuos resursele băneşti, aceasta conducând la funcţionarea societăţii în pierdere şi la acumularea de datorii către bugetul consolidat al statului, a căror neplată la termenul scadent au atras calcularea de dobânzi, majorări, penalităţi, făcând astfel imposibilă redresarea societăţii.

Totodată trebuie menţionat şi faptul că societatea a reţinut de la salariaţi contribuţiile pentru asigurările sociale, de sănătate, şomaj şi impozitul pe veniturile din salarii, fără a proceda şi la virarea lor către bugetele aferente. Mai mult din actele debitoarei nu rezultă modul în care au fost utilizate sumele care au fost reţinute salariaţilor ori destinaţia acestora, însă având în vedere că sumele respective nu au fost virate bugetelor aferente, dar nici nu au fost înregistrare în contabilitate cu destinaţia reală, considerăm că aceste sume au fost utilizate în interes personal de către administratorul societăţii P.D.N.

La data de 31.12.2006 societatea avea de recuperat de la diverşi debitori creanţe restante în valoare de 128,452,09 lei, creanţe care ar fi putut acoperi datoriile societăţii şi ar fi permis redresarea activităţii economice a societăţii. Lipsa unor eforturi pozitive ale administratorul statutar – factor de conducere – în ceea ce priveşte managementul şi organizarea activităţii societăţii, lipsa de preocupare pentru recuperarea creanţelor restante, au făcut ca veniturile societăţii să scadă simultan cu sporirea cheltuielilor şi cu creşterea datoriilor către bugetul consolidat al statului, conducând în final la intrarea debitoarei în faliment.

Această stare de fapt este direct imputabilă numitului P.D.N., care în calitatea sa de administrator statutar, deci de conducător al societăţii, era obligat să facă toate demersurile necesare atât organizării corespunzătoare a activităţii societăţii, recuperării creanţelor de la debitori, cât şi plăţii datoriilor către bugetul consolidat al statului.

Prin neîndeplinirea acestor atribuţii legale administratorul statutar a creat premizele intrării societăţii în faliment, cauzând societăţii un prejudiciu total în valoare de 104.794 lei conform tabelului definitiv consolidat, dar în acelaşi timp prejudiciind şi creditorii care au fost puşi astfel în situaţia de a nu-şi mai putea recupera debitele restante de la societate.

Neîndeplinirea obligaţiilor fiscale asumate de către societate, dar şi de către administratorul statutar în calitatea sa de organ de conducere conduce la concluzia că acesta a intenţionat să ascundă modul în care a fost gestionată activitatea societăţii, modificările survenite pe parcursul existenţei acesteia în patrimoniu, modul în care au fost reflectate în contabilitatea societăţii operaţiunile economico-financiare efectuate de aceasta, modul în care au fost utilizate resursele financiare ale debitoarei.

Cele arătate mai sus conduc la concluzia că administratorul P.D.N. a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folos propriu şi a făcut acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice (fapte sancţionate de art.138 al.l lit.aşi lit. b).

In cauză sunt întrunite toate cele patru elemente ale răspunderii patrimoniale, respectiv:

a. fapta ilicită – folosirea bunurilor sau a creditelor persoanei juridice în folos propriu, continuarea activităţii în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;

b. prejudiciul – 104.794 lei, reprezentând creanţe bugetare înregistrate în tabelul definitiv consolidat şi neacoperite în cadrul procedurii, prejudiciu creat ca urmare a utilizării defectuoase a resurselor financiare ale societăţii, precum şi prin neplata la termen a obligaţii bugetare, prin aceasta fiind prejudiciat bugetul consolidat al statului;

c. raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu – este evident şi rezultă din faptul că prin neîndeplinirea cu intenţie şi cu rea-credinţă a obligaţiilor legale referitoare la reflectarea operaţiunilor economico-financiare în contabilitatea societăţii s-a cauzat un prejudiciu considerabil bugetului consolidat al statului;

d. vinovăţia – intenţie directă – faptele au fost săvârşite cu intenţie directă, întrucât administratorul P.D.N., în calitatea sa de organ de conducere al societăţii, era cel care coordona activitatea economico-financiară a societăţii şi nu poate invoca în apărare necunoşterea dispoziţiilor legale referitoare la organizarea şi conducerea contabilităţii societăţii, ori cele referitoare la reflectarea în contabilitate a operaţiunilor economice realizate.

2 A DISPUS, ÎN INTERES PERSONAL CONTINUAREA UNEI ACTIVITĂŢI CARE DUCEA IN MOD VĂDIT PEROSANA JURIDICĂ LA ÎNCETAREA DE PLĂŢI -ART.138 AL.1 LIT.C

În acest sens se arată societatea a reţinut de la salariaţi contribuţiile pentru asigurările sociale, de sănătate, şomaj şi impozitul pe veniturile din salarii, fără a proceda şi la virarea lor către bugetele aferente. Din actele debitoarei nu rezultă care a fost destinaţia acestor sume, în condiţiile în care acestea, după lege, trebuiau virate la stat, şi de aceea consideră că aceste sume au fost utilizate în interes personal de către administratorul societăţii P.D.N..

Mai mult la data de 31.12.2006 societatea avea de recuperat creanţe restante în valoare de 128.452,09 lei, creanţe care ar fi permis redresarea activităţii economice a societăţii, dacă ar fi fost recuperate. Lipsa documentelor analitice ale debitoarei nu au permis identificarea nominală a fiecărui debitor şi în aceste condiţii există posibilitatea ca sumele în cauză să fi fost recuperate de pârât înainte de intrarea în procedură sau poate chiar în cursul procedurii de faliment.

Lipsa eforturilor administratorului statutar – factor de conducere – în ceea ce priveşte managementul şi organizarea activităţii societăţii, lipsa de preocupare pentru recuperarea creanţelor restante, au făcut ca veniturile societăţii să scadă simultan cu sporirea cheltuielilor şi cu creşterea datoriilor către bugetul consolidat al statului, intrarea debitoarei în faliment dovedind că administratorul a dispus continuarea unei activităţi care a prejudiciat societatea şi creditorii şi a condus la intrarea ei în incapacitate totală de plată.

Si în acest caz sunt întrunite toate cele patru elemente ale răspunderii patrimoniale, respectiv:

a. fapta ilicită- continuarea unei activităţi economice păguboase atât pentru societate, cât şi pentru creditori, care a condus la intrarea debitoarei în faliment;

b. prejudiciul – 104.794 lei, reprezentând creanţe bugetare înregistrate în tabelul definitiv consolidat şi neacoperite în cadrul procedurii, prejudiciu creat prin continuarea unei activităţi care aducea pierderi mari;

c. raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu – este evident şi rezultă din faptul că prin continuarea unei activităţi ce aducea pierderi, veniturile societăţii au scăzut permanent concomitent cu creşterea datoriilor, prin aceasta fiind prejudiciaţi atât societatea, cât şi creditorii.

d. vinovăţia – intenţie directă – faptele au fost săvârşite cu intenţie directă, întrucât administratorul P.D.N. în calitatea sa de organ de conducere al societăţii, era cel care coordona activitatea economico-financiară a societăţii şi ca atare în orice moment avea puterea şi posibilitatea de a decide încetarea activităţii şi de a formula cerere de deschidere a procedurii de

insolvenţă.

3 A ŢINUT O CONTABILITATE FICTIVĂ, A FĂCUT SĂ DISPARĂ UNELE DOCUMENTE CONTABILE SAU NU A ŢINUT CONTABILITATEA ÎN CONFORMITATE CV LEGEA – ART.138 AL.1 LIT.D

În condiţiile în care administratorul debitoarei nu a respectat dispoziţiile Lg.85/2006, art.35 şi cele ale instanţei de judecată, nedepunând în termenul de 10 zile de la data deschiderii procedurii la dosarul cauzei actele şi documentele prevăzute la art.28 din aceeaşi lege, aceste fapte pot fi asimilate cu cele incriminate de art.138 al.l lit.d, respectiv neţinerea contabilităţii în conformitate cu prevederile legii, respectiv ascunderea unor documente contabile în scopul împiedicării desfăşurării normale a procedurii de faliment şi a împiedicării lichidatorului judiciar de a urmări bunurile societăţii, în cadrul procedurii de executare silită colectivă, pentru valorificarea acestora şi obţinerea sumelor necesare acoperirii masei credale.

Conform art.ll din Lg.82/1991, legea contabilităţii „Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionarii unităţii respective”.

Şi în acest caz sunt întrunite cele 4 elemete ale răspunderii patrimoniale după cum urmează:

a. fapta ilicită – nerespectarea prevederile Lg. 82/1991, care prevede fără echivoc în art.ll că răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii unei societăţi revine administratorului sau altei persoane cu obligaţii în gestionarea unităţii, nedepunerea actelor la dosarul cauzei în termenele prevăzute de lege,

b. prejudiciu – 104.794 lei, reprezentând creanţe înregistrate în tabelul definitiv consolidat şi neacoperite în procedură, cert, lichid şi exigibil;

c. raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu – este evidentă şi rezultă din faptul că prin nedepunerea documentelor prevăzute de lege desfăşurarea normală a procedurii de executare silită colectivă reglementată de Lg.85/2006 este astfel împiedicată.

d. vinovăţia – intenţie directă – administratorul statutar avea obligaţia legală de a depune la dosarul cauzei şi la dispoziţia lichidatorului actele prevăzute de lege. Fapta ilicită nu poate fi săvârşită decât cu intenţie directă, administratorul statutar fiind direct interesat de împiedicarea desfăşurării normale a procedurii de faliment, în scopul evitării tragerii sale la răspundere.

In drept reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.l 38 al.l lit a, b, c, d din Lg.85/2006, Lg.82/1991 – legea contabilităţii.

În dovedirea acţiunii a depus la dosar raport preliminar nr.25/MIC/09.08.2007, raport cauzal nr.7/MIC/08.10.2007, tabel definitiv consolidat nr.31/MIC/14.09.2007, certificate de stare de la ORC nr.9023/29.06.2007.

În temeiul art. 242 alin. 2 din Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 269/18.06.2007 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.3 575/110/2007, a fost admisă cererea formulată de Administraţia Finanţelor Publice Bacău şi s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de faliment împotriva SC M.I.C. SRL Bacău, în vederea recuperării unei creanţe bugetare totală în valoare de 96.055 lei, fiind desemnat ca lichidator judiciar LD E.G. IPURL.

Aşa cum rezultă din certificatul constatator nr. 9023/29.06.2007 emis de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bacău, în cadrul SC M. I. C. SRL Bacău calitatea de asociat unic a avut-o pârâtul P.D.N., acesta deţinând totodată şi calitatea de administrator al societăţii.

În cadrul dosarului de faliment, nr. 3575/110/2007 al Tribunalului Bacău-Secţia comercială şi contencios administrativ s-a întocmit tabelul definitiv consolidat prevăzut de dispoziţiile art. 108 al.5 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei.

În patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri mobile şi/sau imobile care să poată fi valorificate pentru acoperirea masei credale, iar în perioada de la data deschiderii procedurii (18.06.2007) şi până în prezent P.D.N. s-a sustras în permanenţă, cu intenţie şi cu rea-credinţă, de la îndeplinirea obligaţiilor legale prevăzute expres de art.35 Lg.8 5/2006 şi a dispoziţiile imperative ale instanţei de judecată .

La soluţionarea cauzei instanţa reţine că reclamatul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 138 din Legea 85/2006.

Textul alin. (1) al art. 138 enumera 3 categorii de persoane cărora le sunt aplicabile dispoziţiile acestui articol:

a) membrii organelor de supraveghere, auditori şi cenzori, precum şi membrii comitetului de direcţie cu atribuţii de supraveghere;

b) membrii organelor de conducere;

c) orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului persoană juridică prin una dintre faptele enumerate în alin. (1) lit. a)-g), ca de exemplu, conducătorul de fapt.

În ce priveşte îndeplinirea acestei cerinţe se reţine că lichidatorul, a inedeplinit formalităţile prevăzute de lege şi a procedat la notificarea societăţii şi a asociatului unic cu solicitarea de a depune la dosarul cauzei actele necesare desfăşurării procedurii de faliment. Din datele obţinute de lichidatorul judiciar de la ORC Vaslui a rezultat că asociatul unic al debitoarei este numitul P.D.N.

Asociatul unic P.D.N. a fost notificat în mai multe rânduri, după cum urmează: notificarea nr.23/MIC/27.06.2007 (întoarsă cu menţiunea expirat termenul de păstrare), notificarea nr.24/MIC/09.07.2007 (întoarsă cu menţiunea expirat termenul de păstrare, destinatar lipsă de la domiciliu). Se arată că notificarea deschiderii procedurii de faliment a fost publicată şi în ziarul Monitorul de Bacău” din data de 15.08.2007.

Raspunderea patrimoniala reglementata de art.138

din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei are natura juridica delictuala, cu un caracter special, asa incat trebuiesc intrunite cumulativ conditiile raspunderii civile delictuale, respectiv: existenta faptei ilicite, a prejudiciului, a legaturii de cauzalitate si a vinovatiei. Elementele raspunderii civile delictuale sunt circumscrise situatiei speciale avute in vedere de Legea nr.85/2006.

Astfel cum rezultă din cererea introductivă şi actele depuse la dosar, lichidatorul judiciar a dovedit acţiunea stabilindu-se că admnistratorul societăţii falite

1. A folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folos propriu sau în cel al unei alte persoane – art.138 al.l lit.a, a făcut acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice -art.138 al.l lit.b

Din analiza actelor financiar-contabile ale debitoarei a rezultat că societatea a utilizat defectuos resursele băneşti, aceasta conducând la funcţionarea societăţii în pierdere şi la acumularea de datorii către bugetul consolidat al statului, a căror neplată la termenul scadent au atras calcularea de dobânzi, majorări, penalităţi, făcând astfel imposibilă redresarea societăţii.

Totodată trebuie menţionat şi faptul că societatea a reţinut de la salariaţi contribuţiile pentru asigurările sociale, de sănătate, şomaj şi impozitul pe veniturile din salarii, fără a proceda şi la virarea lor către bugetele aferente. Mai mult din actele debitoarei nu rezultă modul în care au fost utilizate sumele care au fost reţinute salariaţilor ori destinaţia acestora, însă având în vedere că sumele respective nu au fost virate bugetelor aferente, dar nici nu au fost înregistrare în contabilitate cu destinaţia reală, considerăm că aceste sume au fost utilizate în interes personal de către administratorul societăţii P.D.N.

La data de 31.12.2006 societatea avea de recuperat de la diverşi debitori creanţe restante în valoare de 128,452,09 lei, creanţe care ar fi putut acoperi datoriile societăţii şi ar fi permis redresarea activităţii economice a societăţii. Lipsa unor eforturi pozitive ale administratorul statutar – factor de conducere – în ceea ce priveşte managementul şi organizarea activităţii societăţii, lipsa de preocupare pentru recuperarea creanţelor restante, au făcut ca veniturile societăţii să scadă simultan cu sporirea cheltuielilor şi cu creşterea datoriilor către bugetul consolidat al statului, conducând în final la intrarea debitoarei în faliment.

Această stare de fapt este direct imputabilă numitului P.D.N., care în calitatea sa de administator statutar, deci de conducător al societăţii, era obligat să facă toate demersurile necesare atât organizării corespunzătoare a activităţii societăţii, recuperării creanţelor de la debitori, cât şi plăţii datoriilor către bugetul consolidat al statului.

Prin neîndeplinirea acestor atribuţii legale administratorul statutar a creat premizele intrării societăţii în faliment, cauzând societăţii un prejudiciu total în valoare de 104.794 lei conform tabelului definitiv consolidat, dar în acelaşi timp prejudiciind şi creditorii care au fost puşi astfel în situaţia de a nu-şi mai putea recupera debitele restante de la societate.

Neîndeplinirea obligaţiilor fiscale asumate de către societate, dar şi de către administratorul statutar în calitatea sa de organ de conducere conduce la concluzia că acesta a intenţionat să ascundă modul în care a fost gestionată activitatea societăţii, modificările survenite pe parcursul existenţei acesteia în patrimoniu, modul în care au fost reflectate în contabilitatea societăţii operaţiunile economico-financiare efectuate de aceasta, modul în care au fost utilizate resursele financiare ale debitoarei.

Cele arătate mai sus conduc la concluzia că administratorul P.D.N. a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folos propriu şi a făcut acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice (fapte sancţionate de art.138 al.l lit.aşi lit. b).

In cauză sunt întrunite toate cele patru elemente ale răspunderii patrimoniale, respectiv:

a. fapta ilicită – folosirea bunurilor sau a creditelor persoanei juridice în folos propriu, continuarea activităţii în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;

b. prejudiciul – 104.794 lei, reprezentând creanţe bugetare înregistrate în tabelul definitiv consolidat şi neacoperite în cadrul procedurii, prejudiciu creat ca urmare a utilizării defectuoase a resurselor financiare ale societăţii, precum şi prin neplata la termen a obligaţii bugetare, prin aceasta fiind prejudiciat bugetul consolidat al statului;

c. raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu – este evident şi rezultă din faptul că prin neîndeplinirea cu intenţie şi cu rea-credinţă a obligaţiilor legale referitoare la reflectarea operaţiunilor economico-financiare în contabilitatea societăţii s-a cauzat un prejudiciu considerabil bugetului consolidat al statului;

d. vinovăţia – intenţie directă – faptele au fost săvârşite cu intenţie directă, întrucât administratorul P.D.N., în calitatea sa de organ de conducere al societăţii, era cel care coordona activitatea economico-financiară a societăţii şi nu poate invoca în apărare necunoşterea dispoziţiilor legale referitoare la organizarea şi conducerea contabilităţii societăţii, ori cele

referitoare la reflectarea în contabilitate a operaţiunilor economice realizate.

2 A dispus, în interes personal continuarea unei activităţi care ducea in mod vădit perosana juridică la încetarea de plăţi -art.138 al.1 lit.c

În acest sens se arată societatea a reţinut de la salariaţi contribuţiile pentru asigurările sociale, de sănătate, şomaj şi impozitul pe veniturile din salarii, fără a proceda şi la virarea lor către bugetele aferente. Din actele debitoarei nu rezultă care a fost destinaţia acestor sume, în condiţiile în care acestea, după lege, trebuiau virate la stat, şi de aceea consideră că aceste sume au fost utilizate în interes personal de către administratorul societăţii P.D.N.

Mai mult la data de 31.12.2006 societatea avea de recuperat creanţe restante în valoare de 128.452,09 lei, creanţe care ar fi permis redresarea activităţii economice a societăţii, dacă ar fi fost recuperate. Lipsa documentelor analitice ale debitoarei nu au permis identificarea nominală a fiecărui debitor şi în aceste condiţii există posibilitatea ca sumele în cauză să fi fost recuperate de pârât înainte de intrarea în procedură sau poate chiar în cursul procedurii de faliment.

Lipsa eforturilor administratorului statutar – factor de conducere – în ceea ce priveşte managementul şi organizarea activităţii scoietăţii, lipsa de preocupare pentru recuperarea creanţelor restante, au făcut ca veniturile societăţii să scadă simultan cu sporirea cheltuielilor şi cu creşterea datoriilor către bugetul consolidat al statului, intrarea debitoarei în faliment dovedind că administratorul a dispus continuarea unei activităţi care a prejudiciat societatea şi creditorii şi a condus la intrarea ei în incapacitate totală de plată.

Si în acest caz sunt întrunite toate cele patru elemente ale răspunderii patrimoniale, respectiv:

a. fapta ilicită- continuarea unei activităţi economice păguboase atât pentru societate, cât şi pentru creditori, care a condus la intrarea debitoarei în faliment;

b. prejudiciul – 104.794 lei, reprezentând creanţe bugetare înregistrate în tabelul definitiv consolidat şi neacoperite în cadrul procedurii, prejudiciu creat prin continuarea unei activităţi care aducea pierderi mari;

c. raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu – este evident şi rezultă din faptul că prin continuarea unei activităţi ce aducea pierderi, veniturile societăţii au scăzut permanent concomitent cu creşterea datoriilor, prin aceasta fiind prejudiciaţi atât societatea, cât şi creditorii.

d. vinovăţia – intenţie directă – faptele au fost săvârşite cu intenţie directă, întrucât administratorul P.D.N. în calitatea sa de organ de conducere al societăţii, era cel care coordona activitatea economico-financiară a societăţii şi ca atare în orice moment avea puterea şi posibilitatea de a decide încetarea activităţii şi de a formula cerere de deschidere a procedurii de

insolvenţă.

3 A ţinut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ţinut contabilitatea în conformitate cu legea – art.138 al.1 lit.d

În condiţiile în care administratorul debitoarei nu a respectat dispoziţiile Lg.85/2006, art.35 şi cele ale instanţei de judecată, nedepunând în termenul de 10 zile de la data deschiderii procedurii la dosarul cauzei actele şi documentele prevăzute la art.28 din aceeaşi lege, aceste fapte pot fi asimilate cu cele incriminate de art.138 al.l lit.d, respectiv neţinerea contabilităţii în conformitate cu prevederile legii, respectiv ascunderea unor documente contabile în scopul împiedicării desfăşurării normale a procedurii de faliment şi a împiedicării lichidatorului judiciar de a urmări bunurile societăţii, în cadrul procedurii de executare silită colectivă, pentru valorificarea acestora şi obţinerea sumelor necesare acoperirii masei credale.

Conform art.ll din Lg.82/1991, legea contabilităţii „Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionarii unităţii respective”.

Şi în acest caz sunt întrunite cele 4 elemete ale răspunderii patrimoniale după cum urmează:

a. fapta ilicită – nerespectarea prevederile Lg. 82/1991, care prevede fără echivoc în art.ll că răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii unei societăţi revine administratorului sau altei persoane cu obligaţii în gestionarea unităţii, nedepunerea actelor la dosarul cauzei în termenele prevăzute de lege,

b. prejudiciu – 104.794 lei, reprezentând creanţe înregistrate în tabelul definitiv consolidat şi neacoperite în procedură, cert, lichid şi exigibil;

c. raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu – este evidentă şi rezultă din faptul că prin nedepunerea documentelor prevăzute de lege desfăşurarea normală a procedurii de executare silită colectivă reglementată de Lg.85/2006 este astfel împiedicată.

d. vinovăţia – intenţie directă – administratorul statutar avea obligaţia legală de a depune la dosarul cauzei şi la dispoziţia lichidatorului actele prevăzute de lege. Fapta ilicită nu poate fi săvârşită decât cu intenţie directă, administratorul statutar fiind direct interesat de împiedicarea desfăşurării normale a procedurii de faliment, în scopul evitării tragerii sale la răspundere.

Potrivit art. 138 din Legea 85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului ajuns în insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societăţii sau de conducere. În cuprinsul textului se foloseşte sintagma „o parte a pasivului debitorului”, ceea ce presupune stabilirea pasivului debitoarei.

În scopul stabilirii pasivului, administratorul/lichidatorul judiciar are obligaţia inserată în cuprinsul art. 72 din legea 85/2006 de a întocmi şi de a înregistra tabelul preliminiar ce cuprinde creanţele împotriva debitoarei, tabel ce este întocmit ca urmare a verificării creanţelor. Art.74 din aceeaşi lege prevede obligaţia întocmirii tabelului definitiv şi numai titularii creanţelor înregistrate în tabelul definitiv au drepturile ce izvorăsc din legea insolvenţei.

Instanţa reţine că la dosarul cauzei , fl.18 s-a depus în xerocopie tabelul definitiv consolidat al creditorilor, iar potrivit acestuia suma ce reprezintă pasivul societăţii este de 104.794 lei.

Faţă de toate cele reţinute mai sus, instanţa a constatat că acţiunea este întemeiată şi în baza art. 138 al.1 lit. a,b,c,d din Legea 85/2006 a admis cererea şi a obligat pârâtul la plata pasivului rămas neacoperit al falitei S.C M. I.C. S.R.L

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro