Top

Procedură penală

Prin sentinţa penală nr.34/22.01.2009 a Judecătoriei Moineşti s-a dispus:

În baza art. 184 alin. 1,3 Cod penal, condamnarea inculpatului Ş.V.D la pedeapsa închisorii de 3 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, în dauna părţii vătămate B.D.

În baza art. 184 alin. 2,4 Cod penal, condamnarea inculpatului Ş.V.D., cu datele de stare civilă de mai sus la pedeapsa închisorii de 6 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, în dauna părţii vătămate F.E..

În baza art. 33lit. b şi 34 lit. b Cod penal, au fost contopite şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

S-a interzis drepturile prev de art. 64 lit.a teza a II-a şi b Cod penal în condiţiile şi pe durata prev de art. 71 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, prevăzut de art. 82 Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat condiţionat şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal, în sensul că dacă în termenul de încercare va mai săvârşi o nouă infracţiune se va revoca suspendarea condiţionată.

S-a respins cererea de prelungire a dreptului de a circula formulată de inculpat.

În baza art. 14, 346 Cod procedură penală, 998 şi 1003 Cod civil, şi art. 313 din Legea 95/2006, modificată prin art. 1 pct. 34 din OUG 72/2006, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.G. SA la plata sumei de 590,97 lei către partea civilă S.C.J.U. Tîrgu Mureş, cu sediul în jud. Mureş, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părţii vătămate F.E..

În baza art. 14, 346 Cod procedură penală, 998 şi 1003 Cod civil, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabile civilmente SC S.G. SA la plata sumei de 12337,96 lei reprezentând 11587,96 lei contravaloarea reparaţiilor autovehiculului şi 750 lei reprezentând despăgubiri materiale, precum şi 10 000 lei daune morale către partea civilă F.E. şi 2000 lei daune morale către partea civilă B.D..

În baza art. 193 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată către partea civilă F.E. şi 600 lei către partea civilă B.D..

În baza art. 191 alin 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru pronunţarea sentinţei, prima instanţă a reţinut că:

În fapt, la data de 30.03.2007 părţile vătămate B.D. şi F.E. se deplasau cu auto condus de ultima în direcţia Agăş-Comăneşti. Inculpatul conducea autoutilitara în sens invers. Pe raza com. Asău, într-o curbă la stânga pentru părţile vătămate autoutilitara a părăsit sensul său de mers intrând pe contrasens şi a lovit puternic autoturismul O. care s-a răsucit şi a rămas pe carosabil. În urma impactului cele două părţi vătămate au suferit numeroase leziuni, B.D. având nevoie de 11-12 zile de îngrijiri medico-legale, iar F.E. de 70-80 zile cu spitalizare la Spitalul Judeţean Mureş.

Inculpatul audiat arată că autoturismul O. a fost cel care venea pe sensul său de mers şi pentru a evita o ciocnire frontală reacţia sa a fost de virare la stânga. Mai arată inculpatul că a observat înainte de accident că cele două persoane din O. întreţineau o discuţie respectiv persoana din dreapta era întoarsă spre cea din stânga. După ciocnire cele două ocupante ale auto O. au ieşit foarte uşor întrucât nu aveau centura de siguranţă pusă.

Declaraţia inculpatului este însă contrazisă de ambele părţi vătămate care arată că la ieşirea din curbă autoturismul condus de inculpat le-a ieşit pur şi simplu în faţă pe sensul lor de mers, ceea ce a determinat ciocnirea celor două autoturisme.

Martorul M.C. (fila 103) arată că se afla în faţa alimentarei şi a văzut cum maşina inculpatului, o dubă, a tăiat axul drumului şi a trecut pe sensul contrar, apărând în faţa autoturismului părţilor vătămate. Mai arată martorul că inculpatul a virat brusc stânga fără nici o justificare, în condiţiile în care nu avea vreun obstacol de depăşit ceea ce a determinat acestuia credinţa că inculpatul a adormit la volan.

Declaraţia martorului se coroborează parţial cu cea a inculpatului care precizează că a văzut că la aproximativ 50 m era o baracă în faţa căreia se aflau mai multe persoane, astfel că instanţa concluzionează că au existat martori oculari la accident.

Acelaşi martor relatează că locul impactului a fost pe banda pe care circulau părţile vătămate, şi imediat părţile vătămate au ieşit din maşină pline de sânge.

În declaraţia sa de la urmărirea penală martorul A.N. arată că a văzut că pe direcţia Comăneşti –Ghimeş circula o dubiţă care într-o curbă a pătruns pe contrasens şi s-a ciocnit frontal cu autoturismul condus de partea vătămată, în condiţiile în care deodată a observat cum autoutilitare a părăsit sensul de mers.

Din raportul de expertiză tehnică se desprinde concluzia că locul impactului este pe sensul regulamentar de mers al autoturismului O.; cele două autoturisme se deplasau cu o viteză de 48 respectiv 50 km/oră, iar accidentul ar fi putut fi evitat de către conducătorul auto S.V. dacă nu ar fi efectuat manevra neadecvată de pătrundere pe contrasens, indiferent de manevrele celuilalt autovehicul implicat în accident, intrarea pe contrasens fiind un risc asumat. Dinamica producerii accidentului descrisă în capitolul cu acelaşi nume descrie cu exactitate momentul impactului astfel cum a fost reţinut în situaţia de fapt reţinută, iar concluzia desprinsă este aceea că vinovat de producerea accidentului este exclusiv inculpatul.

Instanţa nu poate reţine apărarea acestuia potrivit căreia autoturismul a fost cel care a intrat pe contrasens apărând în faţă autoutilitarei raportat la situaţia că această afirmaţia nu se coroborează cu nici o probă din dosar.

Din certificatul medico-legal al părţii vătămate B.D. nr. 151/E/03.04.2007 (fila 23), prin care acesteia i s-au acordat 11-12 zile de îngrijiri medico-legale rezultă că aceasta prezintă un traumatism cranio-facial şi cervical obiectivat prin escoriaţii şi plăgi tăiate, leziuni ce s-au putut produce prin lovire la muchii ascuţite (posibil cioburi de sticlă) posibil în cadrul unui accident de circulaţie.

Din certificatul medico-legal al părţii vătămate F.E. nr. 1037/04.04.2007 (fila 30), prin care acesteia i s-au acordat 70-80 zile de îngrijiri medico-legale rezultă de asemenea că aceasta prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 30.03.2007 prin lovire de suprafeţe dure, în cadrul unei decelerări bruşte, posibil în cadrul unui accident rutier.

În drept, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev de art. 184 alin. 1,3 Cod penal, şi 184 alin. 2,4 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.

Instanţa a apreciat că fapta inculpatului care în urma unui accident de circulaţie a produs părţilor vătămate leziuni vindecabile în 11-12, respectiv 70-80 zile îngrijiri medico-legale întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată aflate în concurs ideal.

Astfel, instanţa a apreciat inculpatul a săvârşit prin aceeaşi acţiune două fapte prevăzute de legea penală, care prezintă pericolul social al unei infracţiuni, săvârşită cu forma de vinovăţie a culpei cu prevedere motiv pentru care la va califica drept infracţiuni, şi va dispune condamnarea la câte o pedeapsă cu închisoarea. La dozarea pedepsei, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare legală prevăzute de art. 72 din Codul penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei, periculozitatea infractorului şi împrejurările concrete în care s-a comis infracţiunea. Se va avea de asemenea în vedere şi persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale şi s-a prezentat în vederea audierii atât în faza urmăririi penale cât şi în cea a cercetării judecătoreşti.

Faţă de motivele sus arătate instanţa a apreciat că scopul preventiv şi sancţionator al pedepsei poate fi atins la fără privare de libertate, motiv pentru care va face aplicarea art. 81 Cod penal, aplicând inculpatului o pedeapsă cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Sub aspectul laturii civile instanţa a apreciat că în cazul de faţă sunt îndeplinite condiţiile acordării de despăgubiri, respectiv există o faptă ilicită, un prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre ele, vinovăţia făptuitorului, precum şi condiţia suplimentară în contextul procesului penal, respectiv constituirea de parte civilă.

În privinţa despăgubirilor materiale instanţa a constatat că partea vătămată B.D. s-a constituit parte civilă cu suma de 500 lei reprezentând contravaloarea medicamentelor şi 2500 lei daune morale,însă cu privire la despăgubirile materiale aceasta nu a făcut dovada efectuării lor. Astfel chiar dacă acestea se presupun instanţa nu poate acorda decât un prejudiciu cert, motiv pentru care suma solicitată cu acest titlu nu va fi acordată.

Partea vătămată F.E. a solicitat în constituirea sa de parte civilă cu titlu de despăgubiri materiale 4000 euro reprezentând contravaloarea maşinii accidentate, 5000 lei contravaloare medicamente şi transport, precum şi 2000lei contravaloare dantură.

Din copia dosarului da daună (filele 169-182) înaintat instanţei de asigurător, instanţa observă că preţul reparaţiilor este de 11587,96 lei, sumă ce va fi acordată de către instanţă.

Din depoziţia martorului B.T. (fila 130) rezultă că a transportat de mai multe ori partea vătămată la Târgu Mureş, respectiv de 5 ori, iar costul unui drum este de 150 lei, sumă ce va fi acordată de asemenea.

Potrivit art. 14 alin 3 Cod procedură penală şi art. 998 Cod civil,orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat a-l repara. De asemenea Recomandările Consiliului Europei din 1969 de la Londra subliniază, între altele, că principiul reparaţiei daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a compensare victimei.

Din probele administrate în cauză, rezultă că, pe lângă daunele patrimoniale suferite de părţile vătămate au existat şi prejudicii morale decurgând din leziunile suferite pentru B.D. şi pentru F.E. din internarea în spital, intervenţiile chirurgicale suferite, sechelele postraumatice care afectează negativ participarea părţii la viaţa socială, comparativ cu situaţia anterioară producerii incidentului, precum şi durerile fizice efective ulterioare ale părţii, la care se adaugă numărul mare de zile de îngrijiri.

Ca urmare a vătămărilor fizice cauzate prin infracţiune, partea vătămată a suferit vătămări psihice şi alterarea condiţiilor de viaţă, ceea ce justifică obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.G. SA Craiova, întrucât inculpatul a acţionat ca prepus al acesteia la plata daunelor morale.

În lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale, instanţa va stabili întinderea acestora în raport cu gravitatea leziunilor produse şi cu intensitatea suferinţelor cauzate.

Având în vedere că sunt întrunite condiţiile acordării de despăgubiri, respectiv există un prejudiciu, o faptă legătura de cauzalitate dintre ele, vinovăţia făptuitorului,precum şi condiţia suplimentară a acordării de despăgubiri, instanţa, în baza art.l4 şi 346 Cod procedură penală, 998 Cod civil şi art.l06 din OUG l50/2002 să oblige inculpatul către părţile civile Spitalul TG. Mureş la despăgubiri civile reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare a părţii vătămate F.E. şi către părţile civile F.E. şi B.D. la despăgubiri civile reprezentând daune morale şi daune materiale în cuantumul dovedit.

În baza art. 193 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecată către părţile civile raportat la culpa procesuală a acestuia.

În baza art. 191 alin 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul Ş.V.D. şi partea responsabilă civilmente S.C.S.G. S.A.Craiova.

Instanţa constată că ambele apeluri sunt declarate prin avocat la data de 19.03.2009.

Inculpatul Ş.V.D. nu a fost prezent la dezbaterile pe fondul cauzei, ce au avut loc la data de 19.01.2009, fiind reprezentat de apărător ales. La solicitarea acestuia s-a amânat pronunţat pentru a depune concluzii scrise.

Nefiind prezent la judecarea cauzei, inculpatului i s-a comunicat copie de pe dispozitivul sentinţei penale nr.34/22.01.2009 pe care a semnat-o soţia sa la data de 30.01.2009.

Inculpatul putea declara apel în termen până la data de 10.02.2009 inclusiv. În perioada 15 ianuarie – 15 februarie 2009 inculpatul face dovada că a suferit unele afecţiuni medicale pentru care se recomandă repaus la domiciliu pentru perioada 15 ianuarie – 31 ianuarie 2009, respectiv, repaus la pat pentru perioada 1 – 15 februarie 2009.

Aceste adeverinţe medicale însă nu probează că inculpatul a fost imobilizat la pat, aspect care l-ar fi împiedicat să exercite calea de atac. Chiar şi în aceste condiţii putea formula cererea de apel fie personal şi să o expedieze prin orice mijloc de corespondenţă (poştă, fax, etc) la instanţa de fond, fie prin intermediul apărătorului ales care a şi declarat apelul la data de 19.03.2009.

Mai mult decât atât, dacă se calculează termenul legal de 10 zile de declarare a apelului în momentul încetării stării de boală pe care a avut-o inculpatul – 15.02.2009 – instanţa constat că ultima zi de declarare a apelului ar fi fost 26.02.2009.

Ca atare, instanţa consideră că nu există nicio cauză temeinică de împiedicare care să determine efectiv întârzierea declarării apelului înlăuntrul termenului legal de 10 zile şi care să ducă la admiterea cererii de repunere în termenul de apel.

În consecinţă, apelul inculpatului fiind declarat la data de 19.03.2009, cu mult timp după împlinirea termenului legal de 10 zile, instanţa va respinge conform art.379 pct.1 lit.a C.p.p. ca tardiv formulat apelul inculpatului împotriva sentinţei penale nr.34/22.01.2009 a Judecătoriei Moineşti.

Partea responsabilă civilmente S.C.S.G. SA Craiova a fost citată legal la fiecare termen de judecată şi pentru că nu a fost prezentă la dezbaterile pe fondul cauzei, i s-a comunicat copie de pe dispozitivul sentinţei penale nr.34/22.01.2009. Dovada de comunicare este semnată de Ş.R., fiul patronului şi al inculpatului în acelaşi timp, la data de 30 ianuarie 2009.

Partea responsabilă civilmente putea formula apel în termen de 10 zile, adică până la data de 10 februarie 2009 inclusiv. Cum nu rezultă nicio cauză temeinică de împiedicare care să fi determinat întârzierea declarării apelului în termen, cererea de repunere în termenul de apel este neîntemeiată.

În consecinţă, partea responsabilă declarând apel la data de 19.03.2009 prin avocat, cu mult timp după împlinirea termenului legal de 10 zile, instanţa în temeiul art.379 pct.1 lit.a C.p.p. va respinge ca tardiv formulat şi apelul părţii responsabile civilmente S.C.S.G. SA Craiova împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Constatând culpa procesuală a celor 2 apelanţi, instanţa îi va obliga conform art.192 al.2 C.p.p. pe fiecare la plata a câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

De asemenea, cei doi apelanţi vor fi obligaţi potrivit art.192 al.2 C.p.p. şi la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariu avocat ales către partea vătămată F.E. în cuantum de 250 lei fiecare.

Etichete: