404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Perimare

Prin sentinţa civilă nr. 7235 din 15.11.2007 Judecătoria Bacău a admis excepţia perimării şi a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii Ţ.R. , N.L. , F.C. în contradictoriu cu pârâţii T.M., T.D. ,L.N. şi B.J. .

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut următoarele:

Având în vedere că din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 5.10.2006, când cauza a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 155 1 C.p.civ. pentru neindicarea în mod clar de către reclamantă a obiectului acţiunii,

Văzând că în conformitate cu dispoziţiile art. 248 C.p.civ. orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar şi împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, iar potrivit dispoziţiilor art. 252 C.p.civ perimarea se poate constata şi din oficiu;

Constatând că de la data încheierii de suspendare prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părţilor, nemaîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării pricinii;

Instanţa, în baza art.248 şi urm Cpciv, a admis excepţia invocată şi a constata perimată acţiunea de faţă.

Împotriva sentinţei au declarat recurs reclamantele Ţ.R., N.L. , F.C. pentru următoarele considerente:

– invocă prevederile art. 2441 ( şi art. 3041) Cod procedură civilă şi art. 249 C.pr. civ. privind întreruperea perimării prin îndeplinirea unui act de procedură în vederea judecării procesului de către organele jurisdicţionale în drept

-pe baza documentelor din dosar solicită a se constata că suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor;

– în dosar există documente contradictorii cauzate de conflictul de competenţă în sensul art. 20 C.pr. civ. între instanţa judecătorească şi prefectul judeţului în calitate de preşedinte al Comisiei Judeţene Bacău pentru aplicarea legilor fondului funciar care are atribuţii jurisdicţionale cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului care a fost preluat abuziv de stat.

– în dosarul Judecătoriei Bacău nr. 3771/2003 a solicitat anularea titlului de proprietate nr. 103789/2002 emis nelegal pe numele defunctului T.V. pe un alt amplasament faţă de terenul autorului în suprafaţă de 2,25 ha;

– ulterior o mare parte din dreptul de proprietate situat pe vechiul amplasament a fost transferată prin titlurile de proprietate nr. 103790/08.08.2002 şi nr. 103814/2002 emise pe numele L.N. şi o altă parte a fost transferată la defuncta G.N..

Recurentele reclamante au completat motivele de recurs arătând că:

– judecătoria nu s-a pronunţat imediat prin încheiere privind contestatia referitoare la transferul de competenţă

– incorect şi abuziv instanţa de fond a respins prin încheierea din 07.09.2006 cererea privind anularea titlului de proprietate emis nelegal la 31.07.2002 pe numele defunctului T.V. , refuzând să facă cercetare la faţa locului;

– referatul nr. 3496/17.12. 2002 întocmit de Comisia Judeţeană şi O.J.C.G.C. Bacău probează că în anul 2002 nu a fost emis nici un titlu în baza vreunei cereri din anul 1991, toate cererile puse în discuţie în referat datând din anul 1998.

Intimatul pârât T.D. a decedat la la 25.08.2007 iar în cauză au fost citaţi moştenitorii acestuia C. Gh. G., M. Gh. M., T. Gh.Gh. E., T. Gh. E., T. Gh. M., T. Gh. V. , T. Gh. O., M. Gh. A..

Recurenta reclamantă Ţ.R. a a invocat lipsa calităţii procesuale a moştenitorilor intimatului pârât T. Gh. D. arătând că aceştia au formulat cerere de renunţare la moştenire şi că însuşi defunctul a renunţat la succesiunea după T. N.V..

Analizând actele şi lucrările dosarului reţine următoarele:

Fiind o etapă a judecăţii, recursul constituie o continuare a procesului declanşat prin cererea de chemare în judecată aşa încât îi vizează pe toţi cei care au fost părţi la judecata în primă instanţă indiferent de poziţia procesuală.

T. Gh D. a fost parte la judecata în primă instanţă , fiind pârât în acţiunea formulată de reclamantă iar ca urmare a decesului acestuia în cursul procesului a intervenit transmisiunea calităţii procesuale pasive catre moştenitori care astfel au calitate procesuală în calea de atac a recursului.

În susţinerea excepţiei privind lipsa calităţii procesuale pasive a moştenitorilor intimatului pârât T. Gh. D. s-au invocat argumente referitoare la opţiunea succesorală exprimată atât de T. Gh. D. cât şi de moştenitorii acestuia faţă de moştenirea după defunctul T. N V. Aceste argumente exced cadrului procesual în recurs obiectul căii de atac fiind o sentinţă pronunţată în aplicarea prevederilor art. 248 C.pr. civ. privind perimarea.

În consecinţă, văzând şi prevederile art. 137 C.pr. civ. urmează a respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a moştenitorilor defunctului pârât T. Gh D..

Fără temei susţine recurenta reclamantă incidenţa prevederilor art. 249 C.pr. civ. privind întreruperea perimării. Potrivit dispoziţiilor acestui articol perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes. În speţă recurentele reclamante nu au invocat acte de procedură care să fi fost efectuate în dosarul Judecătoriei Bacău nr. 441/180/2005 în vederea judecării pricinii care face obiectul acestui dosar, acestea prevalându-se de demersuri efectuate la autoritatea administrativă jurisdicţională ce are competenţe în aplicarea legilor fondului funciar. Nu se poate reţine că aceste demersuri s-ar fi efectuat în vederea continuării judecăţii în dosarul nr. 441/180/2005 dat fiind că în acest dosar judecata a fost suspendată pentru temeiuri străine de desfăşurarea procedurii în faţa autorităţii administrative jurisdicţionale în materia legilor fondului funciar.

Suspendarea judecăţii a fost dispusă pentru motive imputabile reclamantelor, instanţa reţinând că acestea nu şi-au îndeplinit obligaţia de a preciza clar obiectul acţiunii şi în mod corect s-a aplicat sancţiunea procedurală a perimării, în dosar neexistând dovezi privind efectuarea în cursul termenului de perimare a unor acte de procedură în vederea continuării judecării pricinii.

Pe cale de consecinţă nu vor fi analizate celelalte motive de recurs care nu privesc soluţia de constatare a perimării pronunţată prin sentinţa recurată.

Faţă de cele reţinute, văzând şi prevederile art. 312 alin. 1 C.pr. civ, va respinge recursul ca nefondat.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro