404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Recalculare având in vedere grupa a II-a de muncă.Probe.

Prin cererea înregistrată cu nr.1133/110/2008 la Tribunalul Bacău , contestatoarea U.M. a solicitat anularea deciziei de pensionare nr.163677/28.12.2007 emisă de intimata C.J.P. Bacău şi emiterea unei noi decizii cu luarea in considerare a înscrisurilor depuse alăturat cerii de recalculare a pensiei.

Acţiunea este scutită de plata taxei de timbru şi timbrului judiciar în temeiul legii 19/2000.

În motivarea contestaţiei se arată de către contestatoare că, a solicitat recalcularea pensiei la 10.10.2007 iar intimata a emis o nouă decizie la 28.12.2007 fără a-i lua în calcul toate documentele justificative, şi anume: adeverinţa nr. 593/22.03.2007 emisă de S.C.”P.”S.A. Bucureşti, perioadele lucrate 11.04-30.04; 11.05.-31.05; şi 11.06-30.06 ale anului 2001; nu i s-a acordat drept vechime în muncă perioada lucrată în Zair pentru perioada 28.08.1974-31.08.1978, aşa cum reiese din carnetul de muncă conform Decretului 112/1965 şi decretului 233/1974; nu i s-au luat în calcul salariile realizate în Republica Zair conform contractului ATG, pentru această din urmă perioadă punctajul de pensie fiindu-i calculat la nivelul unui salariu minim pe economie.

Ulterior , contestatoarea şi-a completat acţiunea (fila 104), în sensul solicitării de a i se lua în considerare la recalcularea pensiei şi indemnizaţia de conducere pe perioada 15.02.1986-01.04.1992 conform menţiunilor din cartea de muncă ,perioadă în care a îndeplinit funcţia de contabil şef, motivat de faptul că intimata i-a luat în considerare acest spor doar pentru perioada 01.04.1992-01.12.1974. În ce priveşte al doilea capăt de cerere din cererea de completare a acţiunii referitor la luarea in considerare la stabilirea vechimii în muncă, a perioadei lucrate in străinătate la , instanţa reţine că acesta nu este unul nou ci se regăseşte în cererea iniţială.

În susţinerea acţiunii s-au solicitat probele cu înscrisuri şi expertiză contabilă, probe administrate de instanţă.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei. Se arată că decizia de recalculare a pensiei a fost dată cu luarea in considerare a vechimi in muncă asimilate ce rezultă din adeverinţa 654/26.02.2007 emisă de Universitatea Al.I.Cuza din Iaşi, i s-au luat in considerare sporurile rezultate din adeverinţa nr. 593/22.03.2007 emisă de S.C.”P.”S.A. Bucureşti , mai puţin grupa a II-a de muncă ,deoarece în perioada menţionată în adeverinţă reclamanta a avut funcţia de contabil şef şi nu se încadrează în activităţile descrise în anexa 2 la Ordinul 50/1991 . În ceea ce priveşte perioada de muncă lucrată în străinătate se arată că, din înscrisurile depuse alăturat cererii de recalculare a pensiei nu rezultă care au fost drepturile salariale de care a beneficiat în perioada 01.12.1974-31.08.1978 şi că reclamantei nu i se aplică dispoziţiile Decretului112/1965 privind acordarea unor drepturi persoanelor trimise să lucreze în ţări cu climă greu de suportat. Se mai arată că la stabilirea stagiului de cotizare pentru lunile aprilie, mai şi iunie 2001 s-au dat eficienţă dispoziţiilor art.37 al.1 şi 2 din Legea 19/2000, în sensul că, în situaţia în care asiguratului i s-a reţinut contribuţia de asigurări sociale iar angajatorul nu şi-a achitat contribuţia datorată în calitatea sa de contribuabil, stagiul de cotizare ce se ia în considerare reprezintă 1/3 din luna respectivă.

Alăturat întâmpinării s-au depus actele care au stat la baza emiterii deciziei de recalculare a pensiei.

În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile.

Analizând probele administrate în cauză instanţa reţine următoarele:

Reclamanta s-a pensionat la 01.07.2003 conform menţiunilor din carnetul de muncă.

Prin cererea înregistrată cu nr.68987/10.10.2007 la C.J.P. Bacău , contestatoarea a solicitat recalcularea pensiei cu luarea în considerare a următoarelor acte doveditoare: adeverinţa nr.654/2007 emisă de Universitatea Al. I. Cuza , adeverinţa nr.593/2007 emisă de S.C.”P.”S.A. Bucureşti,copia atestat şi traducerea legalizată a acestuia, copia contractului ATG, chitanţele 11839, 12279, 662, 1139, 1197, 1656, 1714, 1835, 1935, 93370, adresa 189/18.07.2003, copia carnetului de muncă şi a deciziei de pensionare.

Intimata a emis o nouă decizie de pensionare cu luarea în considerare în mod parţial a înscrisurilor depuse de contestatoare.

Astfel, din fişa de calcul depusă de intimată coroborată cu concluziile raportului de expertiză contabilă rezultă că la recalcularea pensiei s-au avut în vedere pentru perioada lucrată 15.10.1981-15.02.1986 sporul cu caracter permanent pentru condiţii deosebite şi periculoase 12% ,pe care reclamanta îl denumeşte de toxicitate, conform adeverinţei prezentate nr.593/22.03.22007( fila 34) emisă de S.C.”P.”S.A. Bucureşti.

Conform aceleiaşi adeverinţe în perioada mai sus amintită reclamanta a lucrat în grupa a II-a de muncă conform Ordinului 50/1990, timp de lucru 100%.

Se poate reţine că, încadrarea făcută de societate în anexa 2 punctul 117 este corectă. Astfel, potrivit art.3 din Ordinul 50/1990 beneficiază de încadrarea in grupele I şi II de muncă persoanele care lucrează efectiv la locurile de muncă şi activităţile prevăzute în anexele 1 şi 2. Potrivit pct. 117 din anexa 2 la ordinul 50/1990 se încadrează în grupa a II-a de muncă, sub aspectul locului de muncă , fabricarea făinei din sânge, oase carne şi peşte, fabricarea cleiului din oase şi piele, a gelatinei. Chiar dacă reclamanta a avut funcţia de contabil şef, locul în care aceasta şi-a desfăşurat activitatea era în incinta fabricii al cărui obiect de activitate se subscrie celui anterior arătat. Se mai poate reţine şi faptul că, intimata a fost indusă în eroare de repetatele modificări şi completări ale ordinului 50/1990 , ceea ce a făcut ca numerotarea diferitelor activităţi şi locuri de muncă să nu mai corespundă. Prin urmare , în mod greşit această perioadă de timp nu i-a fost luată în considerare reclamantei ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă.

În ceea ce priveşte perioadele luate în considerare la calculul stagiului de cotizare pe lunile aprilie, mai , iunie 2001 instanţa reţine următoarele:

Potrivit punctului 38 şi respectiv 39 din Ordinul340/2001( în aplicarea art.37 din legea 19/200), asiguratul beneficiază de toate drepturile de asigurări sociale prevăzute de lege şi în cazul în care i s-a reţinut contribuţia individuală de asigurări sociale , iar angajatorul nu şi-a achitat, potrivit legii, contribuţia datorată în calitatea sa de contribuabil pe o perioadă mai mică sau egală cu 6 luni după data de 01.04.2001 şi până la data solicitări dreptului.

În cazul în care contribuţia datorată de angajator se prescrie,( cazul de faţă- a expirat termenul de 5 ani prevăzut de pct.30), pentru perioada respectivă stagiul de cotizare al angajaţilor rămâne la 1/3 din timpul lucrat.

În cazul de faţă contestatoarea a arătat că nu există contribuţii restante neachitate de angajator , însă nu a făcut dovada în acest sens. Ordinele de plată şi dovezile de decontare depuse la dosar la filele 71-78 sunt emise de o societate comercială S.C.„U. COM „S.R.L. cu care , potrivit menţiunilor din carnetul de muncă pentru perioada respectivă, contestatoarea nu a avut raporturi de muncă.

Mai mult, aspectele referitoare la modalitatea stabilirii stagiului de cotizare pentru perioada aprilie ,mai , iunie au fost avute în vedere de către intimată încă de deschiderea drepturilor de pensie pentru contestatoare în anul 2003, reclamanta necontestând modalitatea de calcul a pensiei la acea dată decizia rămânând definitivă potrivit art.88 din legea 19/2000.

Reclamanta a mai solicitat aplicarea prevederilor art.1 lit c din Decretul 112/1965 şi a Decretului 233/1974 solicitând să i se ia în considerare drept vechime în muncă si să se aibă în vedere salariul avut în perioada dec.1974-august 1978 .

Potrivit menţiunilor din cartea de muncă a contestatoarei (poz.9) ,în august 1974 aceasta şi-a încetat activitatea conform art.9 lit.k din Legea 1/1970 pentru a-şi urma soţul trimis în misiune în străinătate. Din contractul depus la dosar ( filele 8-11) în extras, cel în limba română şi integral în limba franceză şi din menţiunile din carnetul de muncă (poz.10,11), rezultă că în perioada decembrie 1974-august 1978 reclamanta a lucrat în Republica Zair ca profesor.

Nici din contract şi nici din atestatul invocat de contestatoare ( fila 6) nu rezultă care este cuantumul salariului obţinut în această perioadă. Abia în anul 2009 , contestatoarea obţine o adeverinţă de la fostul loc de muncă (fila 96) din care rezultă care a fost salariul său în perioada lucrată în Zair. Ori acest înscris nu a fost înaintat intimatei odată cu cererea e recalculare a pensiei pentru a putea fi luat în considerare. Mai mult decât atât, instanţa poate să verifice corectitudinea emiterii deciziei contestate numai prin prisma actelor care au fost avute în vedere la data emiterii ei şi nu în baza unor acte prezentate ulterior. A proceda altfel ar însemna inclusiv eludarea dispoziţiilor art.82 -83 din legea 19/2000 referitoare la data acordării drepturilor de pensie şi a procedurii de urmat.

În mod cert, pe perioada lucrată în străinătate contestatoarei trebuie să i se reţină vechime neîntreruptă în muncă dovada existenţei raporturilor de muncă fiind făcută. Asta cu atât mai mult cu cât, conform dispoziţiilor art. 2 al.3 şi4 din Decretul 233/1974, aplicabil la data derulării contractului de muncă, recunoaşterea vechimii neîntrerupte în muncă se acorda şi persoanelor care doar îşi urmau soţul trimis în misiune în străinătate ,cu condiţia de a se încadra în muncă în 90 de zile de la întoarcerea in ţară. Prin urmare , recunoaşterea vechimii în muncă nu era condiţionată de încheierea unui nou contract de muncă în străinătate.

Cu atât mai mult beneficiază de vechime neîntreruptă în muncă ( inclusiv în perioada scursă dintre data întoarcerii în ţară şi data angajării) contestatoarea ,care ,după ce şi-a urmat soţul în străinătate, s-a angajat acolo cu contract de muncă iar la întoarcerea in ţară s-a reangajat la 01.10.1978, conform menţiunilor din cartea de muncă.

Aceste aspecte , însă ,vor putea fi luate în considerare de către intimată în mod unitar odată cu prezentarea de către reclamantă a dovezii privind veniturile obţinute în străinătate.

În ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art.1al.1 lit.c şi al.2 din Decretul 112/1965 instanţa reţine că, acestea se aplicau angajaţilor trimişi să lucreze în străinătate în ţări cu climă greu de suportat. Din probele administrate în cauză nu rezultă calitatea reclamantei de angajat trimis să lucreze în străinătate şi nici asimilarea sa cu un astfel de personal .

Nici cererea privind reţinerea indemnizaţiei de conducere nu este întemeiată, reclamanta nefăcând dovada că ar fi beneficiat de o astfel de indemnizaţie in perioada in care a avut funcţia de contabil şef. Din cartea de muncă nu rezultă că ar fi beneficiat de această indemnizaţie si cu atât mai puţin cuantumul acesteia iar contestatoarea nu a depus alte înscrisuri doveditoare la C.J.P..

Faţă de cele mai sus reţinute instanţa urmează să admită în parte acţiunea, doar în ceea ce priveşte reţinerea perioadei lucrate in grupa a II-a de muncă, urmând a dispune anularea deciziei revizuite de pensionare si emiterea uneia noi cu luarea in considerare a perioadei 15.10.1981-15.02.1986 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă.

În ceea ce priveşte cererea de plată a cheltuielilor de judecată aceasta urmează să fie respinsă ca nefondată deoarece singura cheltuială dovedită în legătură cu procesul este onorariul expertului contabil, insă raportat la acest motiv al contestaţiei, nu a fost necesară administrarea acestei probe.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro