Top

Succesiuni

Prin sentinţa civilă nr.201/9.01.2009, pronunţată în dosarul nr.6926/180/2008 al Judecătoriei Bacău, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, s-a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi s-a respins acţiunea de partaj succesoral –petiţie de ereditate, ca prescrisă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, la 12.05.1961, a decedat L.E. , cu ultimul domiciliu în Bacău, iar la 9.06.1962 s-a eliberat de Notariatul de Stat Regional Bacău, certificat de vacanţă succesorală nr.208/1962, constatându-se că succesiunea nu a fost acceptată în termen legal de nici unul din succesorii legali şi că masa compusă din 1000 mp teren situată în Bacău şi o casă revine statului. S-a arătat că defuncta L.E. a avut ca descendent pe C.H. însă aceasta nu a acceptat succesiunea, R.M. locuind în imobilul succesoral în calitate de chiriaşă, conform contractului de închiriere nr.3142/1974.

Instanţa de fond a arătat că, rămânând să locuiască în imobil R.M. colateral privilegiat al defunctei, a acceptat tacit succesiunea şi cum reclamantul este fiul numitei R.M. – actualmente decedată, are calitatea procesuală activă.

Raportat la excepţia prescripţiei, instanţa de fond a reţinut că, acţiunea având ca obiect petiţie de ereditate este o acţiunea prescriptibilă în termen general de prescripţie de 3 ani, termen ce curge de la data la care pârâtul a făcut acte de succesor. Cum pârâtul a intrat în posesia imobilului în 1962 şi autoarea reclamantului a cunoscut acest aspect, şi nu a formulat o astfel de acţiune, se impune a constata intervenită prescripţia, petiţia de ereditate trebuind a fi exercitată în termen de 3 ani de la data la care statul a intrat în posesia imobilului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, reclamantul.

Apelul a fost legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar 0,15 lei.

In motivarea apelului s-a arătat că instanţa de fond a admis greşit excepţia prescripţiei şi ca urmare, în condiţiile art.297 Cod procedură civil, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru cercetarea fondului.

A arătat apelantul ă mama reclamantului a locuit într-adevăr în imobil dar la eliberarea certificatului de vacanţă succesorală nu au fost respectate dispoziţiile Decretului nr.40/1953, mama sa –R.M., nefiind chemată la notariat la momentul eliberării certificatului, nefiind respectate nici prevederile art.724 Cod civil. R.M. chiar dacă a rămas în imobil nu a cunoscut că preluarea de stat s-a făcut în temeiul unei succesiuni vacante în condiţiile în care la vremea respectivă trăia C.H., care era plecată deja în străinătate. De altfel, a arătat apelantul instanţa trebuia să aibă în vedere momentul la care H.L. a luat cunoştinţă de existenţa certificatului de vacanţă succesorală, în condiţiile în care instanţa a considerat acţiunea prescriptibilă. Pe de altă parte apelantul a arătat că acţiunea formulată, raportat şi la dispoziţiile art.2 Decretul nr.167/1958, este imprescriptibilă întrucât ea tinde la apărarea dreptului de proprietate al adevăratului moştenitor şi este astfel o acţiune reală şi nu personală cum a calificat-o instanţa de fond.

In susţinerea apelului nu s-au solicitat probe.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii şi a apelului deoarece acţiunea este una prescriptibilă indiferent de persoana la care se raportează reclamantul- R.M. sau C.H. In ceea ce priveşte pe R. acţiunea e prescrisă astfel cum a arătat şi instanţa de fond deoarece aceasta a cunoscut de trecerea bunului în proprietatea statului şi de emiterea certificatului iar în ceea ce o priveşte pe C.H. , aceasta a fost total dezinteresată de orice bunuri rămase în urma mamei sale, nefăcând nici încercare de recuperare nici măcar ulterior anului 1990.

Cât priveşte susţinerea caracterului imprescriptibil al acţiunii, intimata a solicitat respingerea acestei susţineri deoarece petiţia este imprescriptibilă doar în cazul în care se solicită constatarea vacanţei succesorale a reclamantului, în condiţiile în care se urmăreşte restituirea se impune ca termenul de prescripţie să curgă de la data la care pârâtul şi-a arogat calitatea de succesor iar reclamantul –veritabil succesor a luat cunoştinţă de acest lucru.

Analizând motivele de apel invocate şi din oficiu tribunalul reţine că apelul este întemeiat pe următoarele considerente:

Petiţia de ereditate reprezintă o acţiune prin intermediul căreia se urmăreşte atât constatarea calităţii de moştenitor cât şi predarea bunului succesoral, ca urmare a recunoaşterea acestei calităţi de adevăratul succesor.

In aceste condiţii, tribunalul apreciază că acţiunea are un caracter imprescriptibil în concordanţă cu imprescriptibilitatea constatării dobândirii calităţii de moştenitor prin acceptare în termen a succesiunii şi de asemenea, în concordanţă cu caracterul imprescriptibil extinctiv al dreptul de proprietate asupra unui bun succesoral.

Caracterul imprescriptibil al acţiunii este şi echitabil şi elimină cazurile în care un moştenitor deşi aparent, neadevărat, păstrează posesia unor bunuri succesorale fără să fi intervenit în ceea ce-l priveşte uzucapiunea.

Faţă de această împrejurare, tribunalul, văzând dispoziţiile art.296 Cod procedură civilă, va admite apelul, va desfiinţa sentinţa apelată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru a analiza fondul acţiunii.

Etichete: