404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Înşelăciune

Prin sentinţa penală 295/20 mai 2010 a Judecătoriei Moineşti pronunţată în dosarul nr. 3895/260/2009, inculpatul B.C., administrator al SC C.E.I. SRL P., a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. 4 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a şi c şi art. 76 lit. c din Cod penal.

Pe lângă pedeapsa principală inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b din Cod penal pe durata şi în condiţiile art. 71 Cod penal.

Pedeapsa principală a fost suspendată potrivit art. 81 Cod penal, pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 Cod penal iar pedeapsa accesorie a fost suspendată potrivit art. 71 al. 5 din Codul penal.

Inculpatului i s-a atras atenţia cu privire la conţinutul art. 83 Cod penal.

În temeiul art. 191 al. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei a constituit onorariul avocatului desemnat din oficiu.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a avut în vedere că

Inculpatul are calitatea de administrator la SC C.I. SRL P. şi în această calitate la data de 14.01.2009 a emis fila CEC seria BM 32700056104 în valoare de 7433,37 lei în favoarea SC V. SRL Bacău, fără a avea disponibil în cont şi fiind în interdicţie bancară.

În baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat între cele două societăţi nr.115/27.02.2008, inculpatul a achiziţionat de la magazinele SC V., materiale de construcţie, lăsând garanţie o filă CEC.

Relaţiile comerciale dintre cele două societăţi, după încheierea contractului s-au derulat o perioadă normal, după care SC C.E.I. SRL P.,nu a mai achitat c/val.mărfurilor achiziţionate.

Deoarece la SC V. SRL Bacău se înregistra cu un debit de 7433,37 lei, această din urmă societate a introdus la plată fila CEC seria BM 32700056104, lăsată garanţie de către SC C.E.I. SRL P., care a fost refuzată deoarece inculpatul închisese contul deschis la CEC Bank.

Inculpatul s-a apărat în sensul că nu a avut intenţia să înşele societatea furnizoare şi neplata integrală a datoriei s-a datorat condiţiilor economice, în speţă fiind vorba de un litigiu comercial ce trebuie soluţionat pe cale civilă.

De altfel, debitul a fost încasat de către SC V. SRL Bacău, prin executare silită,urmare a introducerii unei somaţii de plată.

Instanţa a constatat că în cauză, inculpatul a săvârşit infracţiunea de înşelăciune, pentru următoarele considerente:

La data de 11.07.2008 inculpatul a solicitat închiderea contului de la CEC Bank, fila CEC fiind lăsată garanţie la data de 27.02.2008.

Cu toate că procedase la închiderea contului , în luna septembrie 2008,inculpatul ridică marfă de la societatea furnizoare pe care nu o mai achită, lăsând fila CEC în continuare la aceasta.

În mod firesc societatea furnizoare în momentul când marfa ridicată nu a fost achitată la scadenţă , a introdus la plată fila CEC.

Conform prevederilor art.215 alin.4 C.penal, constituie infracţiune de evaziune fiscală şi fapta de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare , dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului CEC ului.

Ori prin închiderea contului, inculpatul a interzis indirect trasului să plătească suma datorată.

Prezent în instanţă inculpatul a precizat că a adus verbal la cunoştinţa SC V. că şi-a închis contul şi că după închiderea contului nu a mai ridicat marfă , susţinere contrazisă de facturile din 23.09.2008 aflate la filele 10,9,11 dosar urm. penală.

Instanţa de fond a constatat dovedită situaţia de fapt.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti, pentru următoarele motive:

– nu a fost introdusă în cauză partea responsabil civilmente S.C. „C.E.I.” S.R.L P., neavând relevanţa juridică, împrejurarea că prejudiciul a fost recuperat;

– omisiunea soluţionării laturii civile, având în vedere că infracţiunea supusă judecăţii era un prejudiciu.

Intimatul inculpat în prezenţa avocatului desemnat din oficiu a făcut cunoscut că îşi menţine declaraţia dată în faţa primei instanţe.

Prin declaraţia de la fila 16 dosar fond, inculpatul a recunoscut că a lăsat părţii civile S.C „V.” SRL o filă CEC cu titlu de garanţie, precizând că nu s-a aflat în interdicţie bancară ci doar a avut contul închis.

La fond inculpatul a arătat că a achitat prejudiciul.

Prin adresa din 25 februarie 2010, S.C „V.” SRL a confirmat că prejudiciul a fost recuperat la data de 2 septembrie 2009 (fila 45 dosar fond).

Examinând sentinţa atacată pe marginea actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei se constată că situaţia de fapt reţinută corespunde realităţii, din greşeală făcându-se referire la infracţiunea de evaziune fiscală, însă articolul din codul penal a fost bine indicat.

În condiţiile în care la fond, inculpatul prin apărătorul său a solicitat achitarea pentru că litigiul era de natură comercială, instanţa de fond ar fi trebuit să motiveze de ce anume fapta inculpatului constituie infracţiune şi care este aceea.

Omisiunea nu atrage desfiinţarea hotărârii primei instanţe deoarece motivarea poate fi completată în apel, important fiind ca hotărârea să fie corectă şi sentinţa penală 295/ 20 mai 2010 este într-adevăr justă.

Garanţia este un mijloc legal prin care este asigurată executarea unei obligaţii.

Prin garanţii ale creditorului se înţeleg acele mijloace tehnice extrinseci raportului de obligaţie, dar alăturate acestuia menite să contribuie la asigurarea executării reale a obligaţiei sau la despăgubirea creditorului.

Prin garantarea obligaţiilor se înţelege totalitatea mijloacelor juridice, adică a drepturilor şi obligaţiilor recunoscute prin lege sau născute din acordul de voinţă al părţilor raportului obligaţional, prin a cărui executare se asigură realizarea drepturilor de creanţă. Potrivit art. 9 din Legea 99/1999, garanţia reală constituie un drept real care are ca finalitate garantarea îndeplinirii oricărei obligaţii. Conform art. 14 din Legea 99/1999, contractul de garanţie reală este contractul în baza căruia se constituie o garanţie reală în bunuri sau drepturi în beneficiul unui anumit creditor.

Potrivit art. 18 din Legea 99/1999, contractul de garanţie se poate referi la o garanţie reală asupra unor bunuri viitoare. O astfel de garanţie reală produce efecte în momentul când debitorul obţine proprietatea asupra bunurilor care corespund descrierii stabilite în contract, ceea ce înseamnă per a contrario că atâta timp cât obiectul garanţiei nu este al garantului nu se poate vorbi de existenţa unei garanţii valabile.

Transferând cele de mai sus în materia cecului se constată că atâta timp cât nu există provizionul necesar în cont, acesta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 18 din Legea 99/1999 pentru a fi o garanţie reală mobiliară.

Or, prezentarea intenţionată ca fiind garanţie a ceva ce nu este în realitate garanţie şi acceptat ca garanţie de persoana indusă în eroare constituie elementul material al infracţiunii de înşelăciune.

Reprezentanţii legali ai V. necunoscând dispoziţiile legale comerciale referitoare la CEC precum şi la garanţii au acceptat o garanţie inexistentă. Chiar dacă au acceptat ca garanţie ceva ce în realitate nu există nu înseamnă că inculpatul a comis fapta fără vinovăţie şi că litigiul dintre cele două societăţi era de natură comercială.

Paguba a fost într-adevăr recuperată astfel că apare inutilă introducerea în cauză în apel a părţii responsabil civilmente.

La fond trebuia într-adevăr să figureze pe concept şi să fie citată, însă greşeala este acoperită de recuperarea prejudiciului.

Infracţiunea de înşelăciune fiind de prejudiciu, instanţa de fond trebuia să se pronunţe cu privire la soluţionarea laturii civile a cauzei.

Astfel că apelul procurorului este întemeiat doar sub acest din urmă aspect.

Cauza va fi reţinută spre rejudecare şi în fond se va lua act că paguba a fost recuperată.

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod pr. penală, instanţa va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti împotriva sentinţei penale nr. 295/20.05.2010 pronunţată de Judecătoria Moineşti, în dosarul nr. 3895/260/2009 cu privire la omisiunea soluţionării laturii civile a cauzei.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro