Cerere de chemare în judecată

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1244

Şedinţa publică din 06 mai 2010

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei sub nr.415/260/29.01.2009,

reclamanta SC…….SA, prin lichidator judiciar…………., a chemat în judecată

pe pârâtul SC ………. SRL solicitând instanţei să îl oblige pe pârât la plata

către reclamantă a sumei de 7967.99 lei, din care suma de 4672.59 lei, reprezentând plată în plus la facturile fiscale nr.7265164/06.12.2002 şi nr.3841309/19.02.2004, iar suma de 3295.4 lei, reprezentând dobânda legală aferentă debitului, calculată până la data de 20.11.2008, precum şi actualizarea acestor sume cu indicele de inflaţie.

In motivarea cererii reclamanta a arătat, în esenţă, că a plătit în plus pârâtei suma de 4672.59 lei, iar prin faptul că pârâta nu a restituit această sumă a realizat o îmbogăţire fără justă cauză.

Reclamanta a mai arătat că deşi a notificat societatea pârâtă în vederea realizării procedurii concilierii prealabile, aceasta nu a răspuns convocării.

In drept reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art.112-1141 C.proc.civ., ale art.993-994 C.civ, ale art.43 C.com. şi ale art.2-3 din OG nr.9/2000.

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art.77 din Legea nr. 85/2006.

In dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri.

In temeiul art.242 C.proc.civ., reclamanta a solicitat judecarea cauzei şi în lipsa reprezentantului său.

2

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia prematurităţii introducerii cererii de chemare in judecată şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei, iar pe fond a solicitat instanţei să constate intervenirea compensaţiei legale.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Instanţa constată că în prezenta cauză reclamanta solicită obligarea pârâtei la restituirea unei sume cu titlu de plată nedatorată, precum şi dobânzii accesorii acestei sume.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia prematurităţii introducerii cererii de chemare in judecată şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei.

Potrivit art.137 alin.l C.Proc.Civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi de fond care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.

Analizând cu prioritate excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată, instanţa o va respinge ca neîntemeiată pentru următoarele motive:

Potrivit art. 7201 alin.l C.pr.civ., în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.

In conformitate cu dispoziţiile art. 720 C.pr.civ., convocarea la conciliere se va face prin scrisoare recomandata cu dovadă de primire, prin telegramă, telefax, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigura transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia.

Instanţa constată, din examinarea înscrisurilor depuse la dosar de reclamantă prin lichidator, că pârâta a fost convocată la conciliere pentru data de 15.12.2008, iar convocarea a fost primită de către pârâtă la data de 28.11.2008 (filele 3-4).

în privinţa excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei, instanţa reţine următoarele:

Excepţia prescripţiei dreptului la acţiune este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie care tinde la împiedicarea judecăţii pe fond, astfel încât în situaţia admiterii sale nu mai poate fi examinat fondul cauzei dedusă judecăţii.

Potrivit art.l alin.l din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acţiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripţie dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar potrivit art.3 alin.l din acelaşi act normativ, termenul de prescripţie este de 3 ani.

Conform art.8 alin.l din Decretul nr. 167/1958, prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba, cât şi pe cel

3

care răspunde de ea, iar potrivit alineatului 2 al aceluiaşi articol, dispoziţiile alin.l se aplică prin asemănare şi în cazul îmbogăţirii fără just temei.

Instanţa constată că între părţi a existat o relaţie comercială derulată pe parcursul mai multor ani.

In baza acestei relaţii comerciale între părţi se efectuau periodic operaţiuni de compensare între creanţele reciproce.

Astfel, la data de 30.08.2003 reclamanta i-a avansat pârâtei suma de 15.000 lei în vederea stingerii creanţelor pârâtei asupra reclamantei. Din această sumă s-au stins creanţele existente la acea dată, respectiv suma de 4880.44 lei, rămânând un rest la dispoziţia pârâtei în cuantum de 10119.56 lei.

La data de 19.02.2004, pârâta a emis factura fiscală nr.3841309, în valoare de 5446.93 lei, pentru care a operat compensaţia legală, rămânând astfel, la data de 19.02.2004 un rest de 4672.63 lei, iar de la această dată nu mai figurează operaţiuni între părţi (fila 5).

In aceste condiţii, rezultă că termenul de prescripţie a dreptului la acţiune al reclamantei a început să curgă cel mai târziu din data de 20.02.2004, ziua următoare datei de la care reclamanta a încetat să mai aibă relaţii comerciale cu pârâta şi de la care putea să solicite restituirea restului de plată de 4672.63 lei şi s-a împlinit la data de 20.02.2007, conform art.101 alin.3 C.proc.civ.

In condiţiile în care dreptul la acţiune pentru debitul principal s-a prescris şi având în vedere principiul potrivit căruia accesoriul urmează soarta principalului, urmează să se constate că şi dreptul la acţiune pentru dobânzile accesorii debitului principal s-a prescris.

Având în vedere aceste considerentele, instanţa va admite excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei şi, în consecinţă, va respinge cererea ca prescrisă.

Etichete: Cerere de chemare in judecata