Top

Plati

JUDECĂTORIA MOINEŞTI

JUDEŢUL BACĂU

Dosar nr. 5885/260/2010

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 374/2011 Şedinţa publică de la 02 februarie 2010

Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cerere înregistrată pe rolul acestei instanţe la 05.10.2010 sub nr 5885/260/2010 creditoarea S.C A. P. S.R.L a solicitat în contradictoriu cu debitoarea N. M. emiterea unei somaţii de plată pentru suma de 724,68 lei din care suma de 630,32 lei contravaloare facturi, 53,36 lei penalităţi şi 41 lei cheltuieli de judecată. Totodată a solicitat reactualizarea acestor sume în raport cu rata inflaţiei aplicabile la data plăţii efective.

In fapt, creditoarea a arătat că, în baza contractului de furnizare a serviciului de alimentare cu apă şi canalizare, şi-a executat obligaţiile contractuale, iar utilizatorul nu a achitat contravaloarea serviciului acumulând un debit de 630,32 lei, motiv pentru s-a procedat şi la calculul penalităţilor, conform clauzelor contractuale, în cuantum de 53,36 lei.

Creditoarea a învederat instanţei că deşi în repetate rânduri a solicitat debitoarei să-şi achite suma datorată, acesta a refuzat să-şi îndeplinească de bună voie obligaţiile contractuale.

Aceasta susţine că sunt îndeplinite condiţiile referitoare la certitudinea, lichiditatea şi exigibilitatea creanţei, condiţii prevăzute de art 1 din OG 5/2001, existând un înscris însuşit de debitoare prin care aceasta recunoaşte în totalitate pretenţiile din cererea dedusă judecăţii.

In drept a invocat dispoziţiile OG 5/2001.

în temeiul art 242 C.proc.civ a solicitat judecarea cauzei în lipsa.

In dovedirea pretenţiilor a anexat la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: fişă individuală (fi 10-11), fişă calcul penalităţi (fi 12), contract de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă şi canalizare (fi 6-9), facturi fiscale (fi 13-26).

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

Debitoarea deşi legal citat nu s-a prezentat în faţa instanţei şi nici nu a formulat întâmpinare prin care să invoce eventuale apărări.

La termenul din 02.02.2011 instanţa a încuviinţat pentru creditoare proba cu înscrisurile de la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa retine următoarele:

Intre părţi s-a încheiat contractul nr 3837/13.05.2010 prin care creditoarea SC A. P. SRL s-a obligat să furnizeze debitoarei N. M. servicii de alimentare cu apă potabilă şi canalizare potrivit art 2 din contract, iar acesta din urmă să plătească contravaloarea serviciilor de care a beneficiat.

Potrivit art 4 din contract creditoarea, în calitate de operator, avea dreptul de a factura şi încasa lunar contravaloarea serviciilor furnizate, conform tarifelor aprobate de autoritatea publică locală. Art 11 prevede că facturarea se face lunar, în baza peţurilor şi tarifelor aprobate şi a cantităţilor efective determinate sau estimate potrivit pevederilor contractuale. Conform art 12 alin 1 teza a doua debitoarea, în calitate de utilizator, avea obligaţia de a achita facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care a beneficiat, în termenul de scadenţă de 15 zile de la data emiterii facturilor, cele două date figurând în cuprinsul facturilor. Totodată conform prevederilor contractuale, art 12, s-a stabilit că în caz de neachitare a facturii în termen de 30 de zile de la data scadentă, urmează a fi percepute penalităţi de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, penalităţi care se datorează începând cu prima zi după data scadenţei.

Procedura aleasă de către creditoare pentru realizarea drepturilor sale este procedura somaţiei de plată, reglementată de OG nr. 5/2001.

Art.l alin.l din OG nr.5/2001 prevede că procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.

Potrivit art 1169 C.civ sarcina probei în ceea ce priveşte existenţa creanţei şi a condiţiilor privind caracterul cert, lichid şi exigibil al acesteia, incumba creditoarei.

în cauză instanţa reţine că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de emitere a unei somaţii de plată, neexistând o creanţă certă a creditoarei împotriva debitoarei.

Cu privire la caracterul cert al creanţei, se va avea în vedere că, potrivit art.379 alin.3 C.proc.civ, creanţa este certă atunci când existenţa acesteia rezultă din însuşi actul de creanţă, sau din acte emanate de la debitor, ori recunoscute de acesta.

Astfel din înscrisurile existente la dosar rezultă că în contractul de prestare a serviciului de alimentare cu apă şi canalizare figurează ca debitor numita N. M, contractul fiind semnat de aceasta şi prin urmare însuşit. însă acest contract are doar rolul de a stabili cadrul general în care se vor desfăşura ulterior relaţiile comerciale dintre părţi, facturile emise în baza acestui contract reprezintând actele de executare ale contractului. Or în cauză facturile anexate de creditoarea sunt emise împotriva altei persoane, respectiv N. R., iar fisa individuala si fisa de calcul a penalităţilor in care sunt indicate sumele solicitate in prezenta cauza sunt intocmite tot pe numele N. R.. Or creditoarea nu a făcut nicio dovadă a vreunui raport juridic dintre aceasta persoana şi debitoarea din prezenta cauză, N. R., în temeiul cărui aceasta din urmă să poată fi obligată la plata sumelor de bani facturate pe numele altei persoane. Prin urmare facturile nu pot constitui dovada unei creanţe certe împotriva debitoarei din prezenta cerere, neexistand vreun inscris insusit sau recunoscut de debitoare cu privire la suma solicitata in cauza.

Faţă de aceste aspecte, constatându-se existenţa unui impediment la emiterea somaţiei de plată, dată fiind lipsa certitudinii creanţei, instanţa urmează a respinge cererea formulată de creditoare ca neîntemeiată.

Etichete: