404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Infractiuni

Sentinţa penală nr. 193/25.03.2011

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 1349/P/2010 din 27.09.2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului B. M. pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prevăzută de art. 239 alin.l, 2 şi 5 Cod penal.

In fapt s-a reţinut că în seara zilei de 08.05.2010, în jurul orei 18:30, inculpatul a purtat unele discuţii contradictorii cu soţia sa B. A., iar la sosirea fiului acestora B.L. M., acesta a solicitat telefonic să se prezinte organele de poliţie deoarece inculpatul a ameninţat-o pe mama sa cu moartea.

Se mai arată în actul de sesizare a instanţei că în urma apelului telefonic , s-a prezentat agentul de poliţie B. E. , în vederea aplanării conflictului dintre inculpat şi soţia acestuia, moment în care inculpatul i-a aplicat o lovitură în zona capului şi 1-a tras de uniformă rupându-i un nasture părţii vătămate B. E..

Pentru dovedirea situaţiei de fapt, în cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de proba: sesizările martorilor B. L. M. şi B. A. ( fi. 5-7 dup), procesele -verbale de folosire a forţei (fi. 8-10), declaraţiile şi raportul de eveniment al părţii vătămate – ag. de poliţie B. E. , planşa foto şi certificatul medico-legal ( 13-23 dup), declaraţiile martorilor (fl.24-35), declaraţiile învinuitului (fi. 40 dup).

In faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească inculpatul a recunoscut parţial fapta săvârşită şi nu a propus probe în dovedirea nevinovăţiei.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

Analizând şi coroborând materialul probator administrat în cauză, instanţa retine următoarele:

¦A

In seara zilei de 08.05.2010, orele 18.30 numitul B. M. . a sesizat prin SNUAU-112, faptul că inculpatul B. M. în stare de ebrietate, provoacă scandal şi o ameninţă cu moartea pe mama sa, B. A..

In urma apelului, la faţa locului s-a deplasat ag. B. E., care era de serviciu şi asigura intervenţia la evenimentele de pe raza comunei A..

în momentul sosirii părţii vătămate – ag. B.E., inculpatul a devenit violent, lovindu-i cu pumnul în zona feţei, continuând să o ameninţe cu moarte pe soţia acestuia.

Datorită atitudinii violente a inculpatului, partea vătămată a solicitat ajutorul colegului său, ag. P. C, acesta sosind la locul faptei reuşind să îl imobilizeze pe inculpat, încătuşându-1 după care l-au condus la sediul Postului de poliţie A.

Fapta este probată prin raportul privind folosirea forţei şi a mijloacelor din dotare (fila 9 dup), procesul-verbal întocmit de partea vătămată cu privire la

2

fapta săvârşită de inculpat (filai 1), declaraţia părţii vătămate date atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza de cercetare judecătorească, planşele foto (fi. 18-22 dup), certificatul medico-legal (fl.23 dup), declaraţiile martorilor.

în ce priveşte declaraţiile date în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească în conformitate cu dispoziţiile art. 69 Cod procedură penală, declaraţiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente. In cauză, declaraţia inculpatului B. M. prin care nu recunoaşte că ar fi lovit partea vătămată fapta pentru care a fost trimis în judecată nu este susţinută de nici un alt mijloc de probă, astfel că instanţa va înlătura aceste afirmaţii, ca nefiind conforme adevărului.

în drept, fapta inculpatului B. M. care, în data de 08.05.2010 a lovit ag. B. E., în timp ce-şi exercita atribuţiile de serviciu cauzându-i leziuni corporale pentru care a necesitat un număr de 4-5 zile îngrijiri medicale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj prevăzute de art. 239 alin.l, 2 şi 5 Cod penal.

în privinţa laturii obiective, elementul material al infracţiunii s-a realizat prin acţiunea de lovire.

Urmarea imediată în atingerea adusă autorităţii , precum şi în leziunile suferite de partea vătămată ce au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale.

Fiind vorba de o infracţiune de rezultat, legătura de cauzalitate dintre fapta ce constituie elementul material şi urmarea imediată există şi rezultă din materialitatea faptei.

în privinţa laturii subiective, inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie directă în sensul art. 19 pct. 1 lit. a Cod Penal, având reprezentarea faptei sale şi urmărind producerea rezultatului.

Reţinând că fapta a fost săvârşită de inculpat, fiindu-i dovedită vinovăţia, instanţa va dispune condamnarea acestuia.

Dispoziţiile părţii speciale ale codului prevăd pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani care se majorează cu Vz conform art. 239 alin.4 Cod penal.

La alegerea şi individualizarea sancţiunii aplicabile inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 alin. 1 Cod penal.

Din situaţia de fapt reţinută, instanţa apreciază că fapta săvârşită prezintă gradul de pericol concret al unei infracţiuni. Astfel cum a fost încadrată, este vorba de o infracţiune care a adus atingere unor norme penale ce ocrotesc relaţiile sociale referitoare la respectul autorităţii de stat şi în secundar relaţiile sociale referitoare la integritatea persoanei.

Având în vedere că art. 52 Cod penal stabileşte că pedeapsa este o măsura de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, al cărei scop este prevenirea săvârşirii de infracţiuni, faţă de modalitatea de săvârşire a faptei inculpatul lovind partea vătămată în timp ce-şi exercita atribuţiile de serviciu,

3

La stabilirea cuantumului vor fi avute în vedere ansamblul împrejurărilor cu privire la fapta şi persoana inculpatului, întrucât numai o pedeapsă individualizată, proporţionată, care să ţină seama de cel căruia îi este destinată poate fi eficientă.

De asemenea instanţa reţine faptul că acesta nu a recunoscut fapta săvârşită. Astfel, instanţa nu va reţine circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului din considerentele expuse mai sus.

In aceste condiţii instanţa va condamna inculpatul la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârşirea de ultraj prevăzute de art. 239 alin.l, 2 şi 5 Cod penal.

In ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa reţine că natura faptei săvârşită, ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenţei unei nedemnităti în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzută de art.64 lit. a teza a Ii-a şi lit. b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.

Nu va interzice inculpatului dreptul de a alege ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigenţele CEDO, reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia Sabou şi Pîrcălab împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcţie de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.

Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotaţie electorală sau vreo gravitate specială, astfel că instanţa apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.

Dreptul de a fi ales se impune însă a fi interzis deoarece nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetăţeni.

Instanţa apreciază că scopul pedepsei poate fi atins si prin pronunţarea unei hotărâri cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, experienţa unui proces penal şi riscul revocării suspendării cu consecinţa executării pedepsei într-un loc de detenţie, motiv pentru care în baza art.81 Cod penal, dispune suspendarea executării pedepselor aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit conform art.82 din Codul penal.

Conform art. 71 alin. 5 Cod penal, suspendă condiţionat executarea pedepsei accesorii.

în baza dispoziţiilor art. 359 Cod procedură penală, atrage atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare

în ceea ce priveşte latura civilă , instanţa urmează să i-a act de tranzacţia încheiată între părţi conform procesului -verbal (fila 63 dosar), şi că inculpatul a avut apărător ales.

4

In baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro