404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Divorţ fără minori – motive

DREPT CIVIL

Dosar nr. 2830/324/2009

Sentinţa civilă nr. 95/14.01.2010

Divorţ fără minori – motive

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr.2830/324/2009, reclamantul I F,

domiciliată în comuna C sat C jud.Gl, a chemat în judecată pe pârâta IP, domiciliată în comuna M, , jud.G, ,

solicitând desfacerea căsătoriei din vina pârâtei revenirea la numele anterior încheierii căsătoriei, acela de I.

Din actele şi lucrările dosarului, rezultă următoarele:

În motivarea acţiunii, arată reclamantul că solicită desfacerea căsătoriei, deoarece în urmă

cu 10 luni şi-a găsit un post de lucru în Italia, dar soţia sa a început o relaţie extraconjugală cu patronul său i

şi că nu poate ierta acest lucru.

Ulterior, IF a completat cererea de divorţ, precizând că s-au căsătorit la 10.08.2004, s-au

înţeles bine doar în aparenţă, deoarece nu aflase că aceasta întreţine relaţii cu alţi bărbaţi. Astfel, deşi lucra

în Italia încă înainte de căsătorie, a rămas un timp în ţară, în vederea statornicirii relaţiei. La insistenţele

pârâtei a plecat în Italia, s-a reîntors în Italia. Din ţară primea informaţii că soţia sa întreţine relaţii

extraconjugale.

A revenit şi pârâta în Italia, i-a tolerat foarte multe insulte şi jigniri, iar după ce şi-a găsit un

loc de muncă, a fost contactat de soţia patronului şi aceasta i-a adus dovezi că pârâta este amanta

patronului.

Fiind pus în faţa dovezilor de netăgăduit, aceasta şi-a recunoscut infidelitatea.

În aceste împrejurări, consideră reclamantul că relaţiile dintre soţi sunt grav şi iremediabil

vătămate, infidelitatea fiind de altfel, un motiv temeinic pentru promovarea cererii de divorţ. Arată că sunt

despărţiţi în fapt şi că nu mai doresc convieţuirea.

În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe disp.art.37 alin.2 c.fam.

Acţiunea este legal timbrată cu 0,30 lei timbru judiciar şi 39 lei taxă timbru.

Pârâta, a formulat în termen cerere reconvenţională, prin care a solicitat respingerea acţiunii

formulată de reclamant ca nefondată şi admiterea cererii reconvenţionale, desfacerea căsătoriei din vina

exclusivă a reclamantului-pârât, revenirea la numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de „I” şi

cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, arată că destrămarea relaţiilor se datorează în exclusivitate reclamant

ului-pârât, care s-a dovedit a fi exagerat de gelos. După căsătorie, a plecat şi ea în Italia, fiind astfel

împreună tot timpul. Arată că şi-a dorit această căsătorie, că a fost fidelă soţului, nu aşa cum afirmă acesta

că ar fi avut legături extraconjugale cu patronul şi că le-ar fi recunoscut. Toate acestea sunt minciuni

scornite de reclamant pentru a o denigra în faţa prietenilor, a cunoştinţelor, deoarece ea aflase de relaţiile

reclamantului cu alte femei.

Arată reclamanta că în perioada cât reclamantul a fost în ţară, iar ea rămăsese în Italia,

acesta a fost văzut de rude şi cunoştinţe la petreceri, însoţit fiind de o tânără. Gelozia reclamantului era

dusă la extrem, astfel că atunci când veneau în casă prieteni de sex masculin, nu avea voie să stea în

aceeaşi cameră, fiind astfel pusă în situaţii penibile, mai ales că reclamantul o apela cu cuvinte triviale de

genul „fufă”, asemenea situaţii petrecându-se şi în faţa părinţilor săi.

Arată pârâta că, că în Italia locuiau în aceeaşi casă cu mai multe familii trebuind să aibă

grijă permanent să nu se întâlnească în bucătărie sau pe hol cu bărbaţii acelor familii, deoarece crizele sale

de gelozie erau cumplite, o bătea, o insulta. Arată pârâta că nu avea voie să meargă nicăieri fără reclamant,

interzicându-i chiar să meargă la naşii de cununie.

Mai arată pârâta că a fost adepta cultului adventist şi a renunţat la religie pentru reclamant,

întrucât într-o sâmbătă, în Italia, s-a dus la o adunare împreună cu o cumnată, iar când s-a întors,

reclamantul a bătut-o şi i-a interzis cu desăvârşire să mai facă parte din acest cult, în acest fel supărându-şi

şi părinţii.

Pe perioada şederii în Italia, deşi au lucrat împreună, ea câştigând mai bine decât

reclamantul, nu-i lăsa nici un ban, nu-i permitea să cheltuie singură nici un ban, nici pentru casă, nici pentru

necesităţi personale.

În drept, şi-a motivat cererea pe disp.art.37 alin.2, 40 c.fam şi art.119 c.p.c.

Cererea este legal timbrată cu 0,30 lei timbru judiciar şi 39 lei taxă timbru.

În dovedirea acţiunii, reclamantul a depus la dosar certificatul de căsătorie seria AA

nr.1000000, în original şi copie xerox, procura aut.sub nr…../……2009 pentru avocat, acte care atestă că

acesta se află în Italia la filele 24-27, precum şi proba cu martorii I A şi M N .

Din declaraţiile martorilor , rezultă că părţile s-au căsătorit în anul 2004, au locuit în Italia şi

s-au despărţit în fapt în mai 2009. Părţile în Italia se înţelegeau destul de bine. În mai 2009, se discuta prin

comună că părţile s-au despărţit, iar în august, când a venit reclamantul, acesta i-a spus că s-au despărţit

din cauză că pârâta i-a fost infidelă, deoarece a avut o relaţie cu patronul său. Martorul I A, precizează că,

cunoaşte părţile, că a fost amic cu acestea cât a fost în Italia, că se înţelegeau destul de bine şi că din

spusele reclamantului, a aflat că pârâta l-a înşelat cu altcineva. Pârâta a recunoscut reclamantului că l-a

înşelat, acesta a înregistr-o pe telefon şi i-a pus şi martorului înregistrarea şi a ascultat-o. Precizează că nu

a văzut-o niciodată pe pârâtă în compania altui bărbat, în afară de soţul ei. Cât timp părţile au fost în Italia,

era ordine în gospodăria acestora. Din căsătoria părţilor, nu au rezultat copii.

În combaterea acţiunii principale şi în dovedirea cererii reconvenţionale, pârâta reclamantă a

solicitat proba cu martorii I G şi I S. Din declaraţiile martorilor rezultă că părţile se înţelegeau foarte bine, dar

că reclamantul le-ar fi spus martorilor că pârâta ar fi avut relaţii cu alţi bărbaţi şi că din acest motiv, s-ar fi

despărţit. Precizează martora I G că a locuit în Italia cu părţile, că acestea se înţelegeau bine, că

reclamantul era o fire geloasă şi din acest motiv, ar fi bănuit-o că ar fi avut relaţii cu un alt bărbat. Niciodată

pârâta nu i-ar fi dat motive de gelozie reclamantului. Pârâta a fost de religie adventistă, însă prin căsătorie,

a împărtăşit religia ortodoxă, iar reclamantul o certa atunci când aceasta mergea fără ştirea lui la întrunirile

adventiste.

Reclamantul şi-a făcut o casă în ţară, a stat circa 3-4 luni, iar în acest timp, pârâta se afla în

Italia. În timpul cât a stat în ţară, după ce termina treaba, pleca şi venea la ore târzii, ba mai mult, a mers la

o petrecere în comuna N, petrecere la care reclamantul s-a dus cu o altă femeie.

Mai arată martorul ID că i-a spus fiul său şi nora sa, că reclamantul a lovit-o pe pârâtă în

Italia pentru a recunoaşte că a avut relaţii cu altă persoană acolo, lucru pe care n u l-a afirmat martora I G,

că reclamantul ar fi lovit-o pe pârâtă.

Faţă de probele administrate în cauză, instanţa urmează a constata că relaţiile dintre soţi

sunt grav şi iremediabil vătămate, că, continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, de acest fapt făcându-se

vinovat atât reclamantul cât şi pârâta, în sensul că reclamantul în perioada cât a mers în ţară, a mers în

compania altor femei, era o fire geloasă, cât şi pârâta-reclamantă, care a dat dovadă de infidelitate,

întreţinând relaţii cu un alt bărbat.

Astfel fiind şi având în vedere disp.art.37,38 c.fam., instanţa urmează a admite acţiunea

principală în parte şi în parte cererea reconvenţională. şi a dispune desfacerea căsătoriei încheiată şi

înreg.sub nr. 00 din 2004, la starea civilă a Primăriei C, jud.Gl, din vina ambilor soţi.

Potrivit art.40 c.fam., după desfacerea căsătoriei, dacă nu a intervenit o învoială cu privire la

nume, pârâta-reclamantă va reveni la numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de „I”.

Din căsătoria soţilor nuau rezultat copii..

Potrivit disp.art.274 c.p.c., instanţa urmează a obliga pe pârâta-reclamantă să plătească

reclamantului-pârât suma de 600 lei cheltuieli de judecată – 1/2 din onorariul de avocat, iar pe reclamantul-

pârât să plătească pârâtei-reclamante suma de 500 lei – reprezentând ½ onorariu avocat, conform chitanţei

aflate la dosar.

Totodată urmează a compensa taxele de timbru şi timbru judiciar, plătite de părţi în acţiunea

principală şi cererea reconvenţională.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro